Drepturi salariale (banesti). Decizia 965/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.965/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 02 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier: -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr.822 din data de 6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 29 iunie 2009 când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 02 iulie 2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 822/M/06.05.2009, Tribunalul Brașova admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 10.06.2002 - 15.08.2005.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
A obligat pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV, să calculeze și să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din 15.08.2005 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și pe viitor, pe perioada cât reclamanții vor continua să gestioneze documente clasificate sau până la noi reglementări.
A obligat aceeași pârâții să plătească sumele respective actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală.
A obligat pârâții să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
A respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP B, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.
A respins restul pretențiilor.
A respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE în contradictoriu cu chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat de DGFP B, obligând chematul în garanție să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de procurori și grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rupea, astfel cum rezultă din copia cărților de muncă depuse la dosar.
Potrivit dispozițiilor art.13 din Ordonanța Guvernului nr.9/2001 pentru modificarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.57/2000 privind salarizarea personalului CNSAS, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile, documentele de care iau cunoștință în cadrul funcției, personalul CNSAS beneficiază de un spor lunar de confidențialitate în cuantum de până la 30% calculat din salariul de bază brut.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.8 din același act normativ salariile de bază pentru funcțiile de conducere și de execuție din cadrul Consiliului sunt asimilate funcțiilor specifice Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Curții Constituționale, etc.
În același sens sunt și prevederile art.3 din Legea nr.444/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.19/2006 privind creșterile salariale care se acordă personalului militar și funcționarilor publici cu statut special, din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, care prevăd că pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul sau avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar în cuantum de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
Totodată, prin dispozițiile art.15 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut acordarea sporului de confidențialitate în cuantum de până la 15% și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliul Național pentru studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului,.
Potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, modificată și completată s-a acordat acest spor de confidențialitate în cuantum de până la 15% și membrilor Plenului, precum și unor categorii de personal, din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Însăși Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede în dispozițiile art.30 alin.3 acordarea sporului de confidențialitate personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării cu scopul de a asigura un tratament echitabil și similar tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice, care gestionează informații clasificate în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Or, obligația profesională de confidențialitate a fost impusă imperativ reclamanților de către legiuitor prin dispozițiile art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.15 din Codul deontologic al magistraților și ale art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportată la art.9 din Codul deontologic al acestora, lacunar fiind numai cuantumul procentual al acestui dreptsalarial.
Totodată, instanța a constatat că reclamanții nu îndeplinesc o funcție de demnitate publică (numită sau aleasă), astfel încât se află în situație identică nu doar comparabilă cu personalul mai sus amintit, din unitățile bugetare privind acordarea dreptului la o contraprestație salarială sinalagmatică pentru îndeplinirea obligației lor de confidențialitate.
Aceștia desfășoară o activitate judiciară ce implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale (unele chiar clasificate) constând în date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, datele cu caracter personal ale justițiabililor și colegilor de serviciu, secretul bancar, economic, drepturi de proprietate intelectuală, fapt ce îi îndreptățește la acordarea sporului de confidențialitate.
Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, publicat în oficial al Comunităților Europene nr.303 din 2 decembrie 2000), în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
Or, magistrații și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se află într-o situație identică și nu doar comparabilă cu personalul din unitățile bugetare sub aspectul prestării unei munci în mod continuu sau succesiv cu efectul identic al executării în mod egal și nediferențiat al aceleiași obligații de confidențialitate, iar refuzul acordării sporului de confidențialitate constituie o evidentă discriminare, în sensul dispozițiilor art.2 alin.1 și 3 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000, republicată.
Potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Reclamanții, în calitate de reprezentanți ai sistemului judiciar sunt discriminați în sensul art.2 și 6 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000, întrucât le-a fost refuzată plata sporului de confidențialitate, cu motivarea că aparțin unei anumite categorii socio-profesionale, fapt ce nu constituie o justificare obiectivă și rezonabilă pentru decăderea acestora dintr-un drept garantat de lege, deoarece nu categoria socio-profesională este resortul, obiectivul și elementul generator și fundamental al stabilirii și acordării sporului salarial pentru confidențialitate în sistemul de salarizare.
Singurele obiective și elemente care conduc la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, cu sublinierea că această diferențiere se reflectă numai în salariul (indemnizația) de bază nu și în sporurile salariale, care întotdeauna au obiective și elemente cu totul speciale și specifice de acordare, precum prestarea muncii peste programul normal, prestarea numai în timpul nopții, dobândirea unei pregătiri profesionale suplimentare în domeniul de activitate, cum ar fi doctoratul, dobândirea unei vechimi în muncă, etc.
În caz contrar, sunt încălcate principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plată egală pentru muncă egală, dreptul la salariu pentru munca prestată, care se coroborează cu reglementările internaționale în materie, respectiv, dispozițiile art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul tuturor persoanelor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă șisatisfăcătoare.
În acest sens sunt și prevederile art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și ale art.14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și art.4 din Carta socială revizuită și ratificată prin Legea nr.74/1999, care garantează dreptul la o salarizare echitabilă și stabilesc faptul că exercițiul drepturilor și libertăților este supus unor limitări numai în situația apărării securității naționale și ordinii publice, fapt nejustificat, întrucât, acordarea sporului de confidențialitate tuturor magistraților judecători și procurori și personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nu afectează în nici un mod securitatea națională, ci constituie o garanție a realizării acestui obiectiv.
Totodată, acordarea acestor despăgubiri salariale reclamanților nu reprezintă un adaos la lege, ci o aplicare a dispozițiilor art.269 Codul muncii, ce garantează dreptul la despăgubiri, inclusiv pentru discriminări în muncă (Anexa I).
Instanța a constatat că, pronunțându-se asupra recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, ÎNALTA CURTEa stabilit prin decizia nr.46/2008 că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit. d din legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.16 alin.1,2 din Codul deontologic al magistraților și a art. 78 alin.1 din Legea nr.56/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art.9 din codul deontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar.
Potrivit art.329 alin.3 teza finală Cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe. Or, problema de drept ce stă la baza pretențiilor din acțiune a fost dezlegată în sensul celor arătate prin decizia 46/2008 a, astfel încât se impune admiterea acțiunii.
Reclamanții au solicitat ca instanța să constate discriminarea la care au fost supuși. Or, principalul capăt de cerere este acordarea despăgubirilor, fapta de discriminare analizată mai sus fiind temeiul acestora, drept pentru care instanța acordă aceste despăgubiri fără a se pronunța în mod expres asupra cererii de constatare a faptei de discriminare. În consecință, instanța urmează a respinge acest capăt de cerere.
Reclamanții au solicitat obligarea pârâților la sporul de confidențialitate în cuantum de 30%, cerere neîntemeiată, având în vedere cuantumul acestui spor indicat prin decizia în interesul legii evocată mai înainte.
Referitor la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiunea dedusă judecății și pentru viitor, Tribunalul a reținut că această cerere este întemeiată, întrucât drepturile salariale constituie prin excelență prestări periodice în înțelesul art.110 alin.2 Cod procedură civilă, astfel încât pot fi solicitate și acordate înainte de termen. Excepțiile prevăzute de art.110 Cod procedură civilă, fără a crea un dezavantaj debitorului deoarece acesta nu pierde termenul executării obligației sale, creează un avantaj procesual creditorului care se găsește deja pregătit pentru data împlinirii fiecărui termen al prescripției periodice cu o hotărâre pe care o va putea pune în executare dacă debitorul nu își îndeplinește de bună-voie obligațiile ce-i revin, prevenindu-se astfel o serie de procese distincte pentru fiecare scadentă.
Această excepție procesuală are menirea de a preîntâmpina păgubirea creditorului prin așteptarea îndeplinirii fiecărui termen al prestației periodice, iar hotărârea obținută poate fi executată doar în perioada în care temeiul pretențiilor este în vigoare, iar debitorul este ținut de acesta.
Actualizarea sumelor acordata conform indicelui de inflație și a dobânzii legale va fi acordată de instanță în temeiul art.1082 și 1084 Cod civil, deoarece prin neplata diferențelor de drepturi de natură salarială s-a creat reclamanților un prejudiciu constând în diferența de valoare ca urmare a inflației, precum și în lipsa de folosință a acestor sume.
Cererea de obligare la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant va fi admisă în baza dispozițiilor art. 1 - 8 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.
În ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, chematul în garanție a invocat excepția inadmisibilității acestei cereri. Instanța a apreciat că această excepție este nefondată, întrucât bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor de stat nu pot fi modificate prin alocarea unor drepturi salariale salariaților lor, astfel încât se impune ca Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale câștigate în instanță.
În consecință, chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților. În acest sens, tribunalul reține că potrivit HG nr.736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit art.131 pct.1 din Legea nr. 303/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Prin art.19 din Legea nr. 500/2000 privind finanțele publice se prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, astfel încât este necesar ca hotărârea să-i fie opozabilă acestei instituții care asigură fondurile necesare salarizării puterii judecătorești.
Împotriva hotărârii au declarat recurs pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul respingerii acțiunii introductive.
Recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV critică hotărârea față de dispozițiile deciziei nr. 821/2008 a Curții Constituționale prin care s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 2 alin. 1 și alin. 11 din nr.OG 137/2000, în măsura în care sunt interpretate în sensul că se dă în competența instanței de judecată atribuția de a reține încălcarea principiului egalității în fața legii prin examinarea și cenzurarea soluțiilor cuprinse în legi și ordonanțe.
Un alt motiv de recurs vizează depășirea de către instanța de fond, prin soluția pronunțată, a atribuțiilor puterii judecătorești, prin adăugarea la legea de salarizare a magistraților, susținându-se că reclamanții nu se încadrează în categoria de personal, funcționari public, îndreptățită la încasarea sporului solicitat.
Pe de altă parte, se învederează că în mod nelegal tribunalul a dispus actualizarea cu rata inflației și cu aplicarea dobânzii legale a drepturilor bănești recunoscute reclamanților, precum și obligarea recurenților la operarea corespunzătoare drepturilor recunoscute în carnetele de muncă ale titularilor acțiunii.
Prin motivele de recurs formulate de Ministerul Economiei și Finanțelor, sentința este criticată pentru nelegala admitere a cererii de chemare în garanție a acestei părți, întrucât raporturile de muncă există între instituția angajatoare, alta decât Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamanții din litigiu.
Verificând recursurile declarate în limitele motivelor de nelegalitate invocate, curtea apreciază că acestea sunt nefondate.
Criticile formulate vis-a-vis de faptul că prima instanță și-ar fi depășit sfera atribuțiilor constituționale, statuând asupra unor fapte de discriminare nu pot fi primite, astfel cum se desprinde din considerentele sentinței, tribunalul respingând solicitarea reclamanților de a constata discriminarea la care au fost supuși. Dimpotrivă, a fost supus examinării principalul capăt de cerere al reclamanților, privind acordarea despăgubirilor, fapta de discriminare fiind temeiul acestora, fără însă ca hotărârea să se pronunțe expres asupra cererii de constatare a discriminării.
Cât privește motivele de recurs purtând asupra acordării prin hotărâre a unor drepturi salariale, prin adăugarea la legea specială care reglementează drepturile de această natură ale reclamanților, în calitatea lor de magistrați, prima instanță a recunoscut efectul deciziei nr. 46/2008, dată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în interesul legii, arătând că, potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate într-un recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe. În cadrul acestei analize, decizia menționată face referire la dreptul magistraților, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate, la un spor de confidențialitate de 15% din salariul de bază brut lunar.
În ceea ce privește actualizarea sumelor cu indicele de inflație, se constată că, în cazul neexecutării sau executării cu întârziere a obligațiilor bănești, creditorul este îndreptățit să solicite repararea prejudiciului prin obligarea debitorului la plata de daune interese, ce vor cuprinde atât suma datorată, cât și beneficiul de care a fost lipsit.
Prin urmare, în temeiul art. 1084 Cod civil, pentru a asigura o reală despăgubire se impune actualizarea creanței.
Efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă se impune întrucât orice modificare a drepturilor salariale este supusă înscrierii, conform D 92/1976.
Raportat la recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta, la rândul lui, este nefondat.
Argumentele care au condus prima instanță la admiterea cererii de chemare în garanție sunt întemeiate pe dispozițiile nr.HG 736/2003, ale Legii nr. 303/2004, respectiv Legii nr. 500/2000, din economia cărora se desprinde că instanțele și parchetele de pe lângă acestea sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, Ministerul Economiei și Finanțelor fiind instituția abilitată în elaborarea proiectelor legilor bugetare în vederea alocării drepturilor salariale ale personalului autorității judecătorești, impunându-se așadar ca hotărârea pronunțată să-i fie opozabilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursurile și a menține hotărârea atacată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 822/M/06.05.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - Pt. - -
aflată în concediu de
odihnă, semnează președintele instanței
GREFIER,
-
Red./6.07.09
Tehnored.AN/7.07.09- 2 ex.
Jud fond /
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Nicoleta Grigorescu, Maria
