Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 962/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.962/ Dosar nr-
Ședința publică in data e 02 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier: -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat dereclamanții șiîmpotriva sentinței civile nr.703 din data de 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 29 iunie 2009 când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință publică din data de 29 iunie 2009, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi 02 iulie 2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 703/M/14.04.2009, Tribunalul Brașova respins acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta Comuna prin primar.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de primar și respectiv viceprimar, în cadrul administrației publice locale - Primăria, pârâta în cauza de față.
Indemnizația de dispozitiv este reglementată de Legea nr. 138/1999, care prevede la art. 1 că acest act normativ se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar la pct. 3.1.1 se prevede că, prin personal civil, în înțelesul acestui ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din
În consecință, ordinul se referă numai la structurile fostului Minister al Internelor, ori personalul contractual din cadrul primăriilor și serviciilor publice subordonate consiliilor locale nu se încadrează în prevederile legale menționate, întrucât administrația publică locală nu este subordonată Ministerului d e Interne (actualmente Ministerul Internelor și Reformei Administrative).
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. 1 din nr.OUG 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, posturile Ministerului Internelor și Reformei Administrative se compun din cele ale fostului Minister al Administrației și Internelor, precum și din cele ale Administrației Naționale a de Stat, ale Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale și ale Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice.
Pe de altă parte, potrivit prevederilor Legii nr. 215/2005 republicată, administrația publică locală are la bază principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării, iar în contextul dispozițiilor legale citate mai sus este evident că organele administrației publice locale nu se subordonează
Astfel fiind, rezultă că primarul și viceprimarul nu se încadrează în categoria personalului civil din, categoriile respective fiind expres și limitativ determinate de actul normativ care reglementează organizarea și funcționarea acestui minister.
A acorda acestora drepturile salariale solicitate ar echivala cu o interpretare extensivă a legii, prin aplicarea acesteia la categorii de persoane la care actul normativ invocat ca temei al acțiunii nu se referă.
Nu poate fi considerată discriminatorie situația reclamanților în raport cu personalul MIRA, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile expuse în art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/ 2000 pentru ca o faptă să fie considerată "discriminatorie".
Pentru a fi in prezenta acestei forme de discriminare directa trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
-sa existe un tratament diferentiat, manifestat prin:orice deosebire,excludere,restrictie sau preferinta;
-sa existe un criteriu de discriminare,fie cele enumerate expres de textul de lege susmentionat,fie orice alt criteriu;
-tratamentul diferentiat sa aiba ca scop sau efect restrangerea,inlaturarea recunoasterii,folosintei sau exercitarii,in conditii de egalitate,a unui drept recunoscut de lege;
-existenta unor persoane sau situatii aflate in pozitii comparabile(art.1 alin.3 din OG nr.137/2000);
-tratamentul diferentiat nu este justificat obiectiv de un scop legitim,iar metodele de atingere a aceslui scop sunt adecvate si necesare.
De asemenea,potrivit art.2 alin.3 din OG nr.137/2000," Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."
Se observa ca in speta nu sunt indeplinite aceste conditii.
Astfel,in cauza categoriile profesionale( personalul MIRA) si reclamantii(primar și viceprimar) nu se afla intr-o situatie comparabila,astfel incat nu se poate concluziona ca cei din prima categorie beneficiaza de un tratament preferential fata de cei din cea de-a doua categorie profesionala.
In consecinta,nefiind dovedita fapta de discriminare, acțiunea este neintemeiata.
Reclamanții au mai invocat și situația discriminatorie față de beneficiarii acestor drepturi acordate prin sentințele civile depuse la dosar- 7-14.
Verificând acest aspect instanța a reținut că nici una din sentințele la care reclamanții fac referire nu este irevocabilă, fiind sentințe definitive susceptibile de a fi atacate cu recurs. Din acest motiv, nu se poate aprecia că reclamanții din aceste sentințe au, un drept". În condițiile date nu poate fi reținută nici o discriminare.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanții, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acțiunii introductive.
În dezvoltarea criticilor căii de atac se învederează că prima instanță a făcut o greșită interpretare a Legii nr. 138/1999 și a Ordinului nr. 496/2003 al MAI, care au urmărit asigurarea unei egalități de tratament salarial tuturor funcționarilor MIRA, inclusiv structurilor civile ale ministerului.
Analizând recursul formulat, Curtea apreciază că este nefondat.
Statutul juridic al reclamanților - primar, respectiv vice primar în structurile administrației publice - nu impune aplicarea dispozițiilor 9.2 din Ordinul MAI 496/22.07.2003, Ordin ce devine desuet în condițiile reorganizării intervenite legislativ în structura organizatorică a MAI.
Pretențiile solicitate prin acțiune sunt reglementate de art.13 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Acest text de lege prevede că "indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili".
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de MAI s-a specificat că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Potrivit pct.31.1 din acest ordin prin "prin personal civil" se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. Prin urmare, în mod evident ordinele se referă numai la structurile MAI, ori personalul contractual din cadrul primăriilor și din cadrul serviciilor publice subordonate consiliilor locale nu se încadrează în textul legal invocat și nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că administrația publică din unitățile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice iar autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale ca autorități deliberative și primării ca autorități executive (prevederi cuprinse în Legea 215/2001 privind administrația publică locală art.1, art.2, art.21).
Aceasta înseamnă că administrația publică locală nu este subordonată Ministerului d e Interne iar dispozițiile legale arătate mai sus nu se aplică angajaților acestor instituții.
Nu poate fi considerată discriminatorie situația reclamanților în raport cu categoria de personal contractual din fostul MAI care beneficiază de indemnizația de dispozitiv în baza Ordinului mai sus invocat deoarece nu sunt îndeplinite condițiile expuse de art.2 din OG 137/2000 pentru ca o faptă să fie considerată "discriminatorie".
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.2 alin.1 și respectiv art.3 din Directiva 2000/78 a Consiliului Uniunii Europene care reglementează condițiile de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Prin această directivă se stabilește un cadru general de combatere a discriminării în ceea ce privește încadrare în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre a principiului egalității de tratament.
Se stabilesc reguli de remunerare egale în condiții de încadrare și de muncă egale.
Însă, în speță nu este îndeplinită condiția "muncă egală" deoarece, reclamanții în cauză au atribuții distincte, deosebite de cele ale personalului contractual din cadrul fostului MAI care au beneficiat și beneficiază de indemnizația de dispozitiv.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că soluția instanței de fond este temeinică și legală, considerent pentru care, în baza art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul reclamanților.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și G împotriva sentinței civile nr. 703/M/14.04.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - Pt. - -
aflată în concediu de odihnă, semnează președintele instanțe
GREFIER,
-
Red. /6.07.09
Tehnored.AN/6.07.09- 2 ex.
Jud fond /
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Nicoleta Grigorescu, Maria
