Drepturi salariale (banesti). Decizia 990/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 990/R-CM
Ședința publică din 22 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE - B,-, sector 5 și de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, B,-, sector 5 reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.382/CM din 25 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul-pârât, recurentul-chemat în garanție, intimații-reclamanți șa, intimatul-pârât Guvernul României, intimații-intervenienți în nume propriu
, și expertul în domeniul discriminării Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus întâmpinare din partea intimaților-reclamanți.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 02.07.2007, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Guvernul României, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea pârâților la acordarea creșterilor salariale prevăzute de OG10/2007, în cele 3 etape: 5% începând cu 01.01.2007, față de nivelul lunii decembrie 2006, 2 % începând cu 01.04.2007 față de nivelul lunii martie 2007, 11 % începând cu 01.10.2007 față de nivelul din septembrie 2007, urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Reclamanții au formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin acte normative, respectiv OG nr.6, 8, 10 și 11/2007, au fost prevăzute creșteri salariale ale diferitelor categorii profesionale din sectorul bugetar, excepție făcând doar judecătorii și procurorii.
În acest fel s-a creat un caz de discriminare care poate fi înlăturat chiar prin acordarea creșterilor salariale în cauză și celor două categorii care au fost exceptate.
Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței în raport de dispozițiile Legii nr.554/2004, precum și cele ale art.126 pct.6 din Constituția României, susținând că instanța competentă să soluționeze cauza este cea de contencios administrativ.
A fost invocată și excepția lipsei capacității sale juridice civile, argumentată prin faptul că acest pârât nu are personalitate juridică, putând sta în judecată numai în litigiile de contencios administrativ, atunci când se contestă legalitatea actelor administrative adoptate în exercitarea atribuțiilor și competențelor legale.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a arătat că reclamanților nu le-a fost creat nici un prejudiciu și nici nu au fost puși într-o situație discriminatorie față de categoriile invocate prin cererea de chemare în judecată.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare la data de 27.09.2007, invocând excepția necompetenței materiale a instanței, competența urmând a se stabili în conformitate cu disp.art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 potrivit dreptului comun.
Pe fond, s-a susținut că acțiunea este inadmisibilă, de vreme ce reclamanții nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică la care ordonanțele de creșteri salariale fac trimitere.
Susținerea reclamanților în ceea ce privește tratamentul discriminatoriu este, în cauză nefiind aplicabile disp.art.2 alin.2 din OG 137/2000.
La termenul din data de 01.10.2007, Tribunalul Bucureștia analizat aceste excepții, respingând ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale a instanței și apreciind ca o apărare de fond excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților. În ceea ce privește excepția lipsei capacității juridice a Guvernului României, aceasta a fost încuviințată ca fiind întemeiată.
Prin încheierea de ședință din data de 12.11.2007, Tribunalul Bucureștia dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia spre competentă soluționare Tribunalului Argeș, având în vedere ca prin încheierea nr.7314/01.11.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea pricinii la acest tribunal.
La data de 18.02.2008, în cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu și, solicitând acordarea acelorași creșteri salariale, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, motivele fiind aceleași cu cele prezentate de reclamanți în acțiunea principală.
La data de 06.03.2008, Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare prin care, pe cale de excepție, a invocat lipsa calității procesuale pasive a sa, întemeiată pe faptul că această instituție răspunde doar de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, dar și pe faptul că și Ministerul Public este ordonator principal de credite, cum este și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Ulterior, la data de 05.03.2008, au formulat cerere de intervenție în interes propriu numiții, și, chemând în judecată aceiași pârâți, cu chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând acordarea acelorași creșteri salariale, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, motivele fiind aceleași cu cele prezentate de reclamanți în acțiunea principală.
Prin sentința civilă nr.382/CM din 25 aprilie 2008, Tribunalul Argeș - Secția Civilă a admis acțiunea principală, precum și cererile de intervenție și a obligat pe pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să acorde reclamanților și intervenienților creșterile salariale prevăzute de nr.OG10/2007, după cum urmează: cu 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul lunii decembrie 2006, cu 2% de la 01.04.2007 față de nivelul lunii martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul lunii septembrie 2007, ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, care a fost obligat să vireze fondurile necesare efectuării plăților.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cererilor de intervenție, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor au fost respinse, iar excepția lipsei capacității juridice civile a Guvernului României a fost considerată ca întemeiată și încuviințată.
Pe fond, s-a reținut că reclamanții și intervenienții îndeplinesc funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Art.155 din Legea nr.53/2003, act normativ aplicabil și reclamanților, prevede că noțiunea de "salariu" cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Dreptul la salariu este, în accepțiunea Codului muncii și Constituției României, un drept fundamental și principalul drept al salariatului, noțiune generică în cadrul căreia, cu delimitările de vigoare sunt incluși și reclamanții.
Salariul, indemnizația în speța dedusă judecății, se impune a fi luat în considerare alături de sporurile și adaosurile statuate de legiuitor, pentru a nu se ajunge astfel la golirea de sens a acestei noțiuni.
Față de acest aspect, relativ la cererea introductivă de instanță, tribunalul a reținut că prin nr.OG10/2007 au fost stipulate creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celui care ocupă funcții de demnitate publică.
Conform art.1 salariile de bază ale categoriilor menționate se majorează în 3 etape, după cum urmează: cu 5 % începând cu 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2 % începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11 % începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, creșteri salariale care nu au fost acordate și procurorilor, motivându-se, printre altele, și prin aceea că această categorie profesională beneficiat de măriri salariale substanțiale pe parcursul anilor 2006 și 2007.
Această apărare nu a fost primită de vreme ce creșterile salariale prevăzute de nr.OG10/2007 se acordă și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, în această categorie intrând, după cum riguros se arată în întâmpinarea depusă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prim Procurorului general și acestuia, menționate de anexa nr.II pct.11-13 din Legea nr.154/1998.
Pe de altă parte, unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii este și cel al nediscriminării, stipulat de disp.art.5 din cod, în raport de care, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
În aceeași ordine de idei, tribunalul a reținut că potrivit art.2 alin.1 din nr.OG137/2000, astfel cum a fost completată și modificată, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de orice criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și eventual, în orice alte domenii ale vieții publice.
Conform alin.2 al aceluiași text de lege sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane față de altele, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Din examinarea textului legal (OG nr.10/2007), precum și a apărărilor formulate în cauză de către pârâți, tribunalul nu a reținut invocarea în speța dedusă judecății sau dovedirea existenței vreunui scop legitim care să conducă la înlăturarea categoriei reclamanților de la beneficiul creșterilor salariale prevăzute de art.1 lit.a, b și c din nr.OG10/2007.
Așa fiind, instanța a apreciat ca discriminatorie prevederea legală prin care se acordă creșteri salariale doar anumitor categorii de personal din sectorul bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
La cele menționate anterior se adaugă și faptul că disp.art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și a discriminării iar, în raport de art.20 din legea fundamentală, art.23 din Declarația Universală Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern, statuează că tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
aplicabile în speță sunt și disp.art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care reglementează interzicerea discriminării.
Așa fiind, instanța a admis atât acțiunea principală, cât și cererile de intervenție în interes propriu și a obligat pe pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să acorde reclamanților și intervenienților în interes propriu creșterile salariale prevăzute de nr.OG10/2007, după cum urmează: cu 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul lunii decembrie 2006, cu 2% de la 01.04.2007 față de nivelul lunii martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul lunii septembrie 2007, ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești a fost privită ca întemeiată, din perspectiva disp.art.161 pct.4 Codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții și intervenienții ar fi beneficiat la momentul la care pârâtul le datora drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului. Aceasta deoarece principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost admisă așa cum s-a arătat, avându-se în vedere că otrivit p. art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, acest minister coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Potrivit art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005, privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și proiectul legii de rectificare bugetară. În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, pârâtul se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți și intervenienți.
Împotriva sentinței civile nr.382/CM/25 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă au declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice A, care au criticat hotărârea atacată, în esență, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat, în sinteză, următoarele critici:
- în mod nelegal prima instanță a obligat această instituție la plata drepturilor bănești reprezentând majorări în cuantum de 2%, 5% și 11% la salariul de bază, prevăzute de nr.OG10/2007, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești, o asemenea acțiune fiind inadmisibilă;
S-a arătat în dezvoltarea acestui motiv de recurs, că instanța de fond a acordat în mod nelegal aceste creșteri salariale prevăzute de art.1 alin.1 din nr.OG10/2007, în condițiile în care reclamanții și intervenienții nu fac parte din categoria personalului contractant și nici din categoria personalului ce ocupă funcții de demnitate publică, iar acordarea acestor creșteri salariale doar unor categorii profesionale prin actul normativ sus-citat nu constituie o discriminare, întrucât nu reprezintă o deosebire, excludere efectuată pe bază de rasă, etnie, limbă, religie, etc.
Prin urmare, nu poate fi apreciat ca discriminatoriu faptul că nu s-au acordat măriri salariale magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
- instanța de fond în mod nelegal a dispus ca plata drepturilor bănești solicitate să fie actualizate cu indicele de inflație, în măsura în care Ministerul Public, ca instituție bugetară, nu poate înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
S-a precizat că fondurile alocate Ministerului Public pentru anul 2007 nu cuprind un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale, situație în care acordarea sumelor reprezentând indicele de inflație nu se justifică.
Pârâtul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 din Codul d e procedură civilă și a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Aac riticat hotărârea atacată pentru motive de nelegalitate, în sensul că în cauză nu sunt întrunite prevederile art.60-63 Cod procedură civilă.
De asemenea s-a precizat că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă, iar tribunalul în mod greșit a obligat această instituție să vireze fondurile necesare achitării drepturilor bănești, întrucât chematul în garanție nu a avut raporturi de muncă cu reclamanții și intervenienții și Ministerul Finanțelor nu este ordonatorul principal de credite, astfel că nu poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate și pe fond respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții.
În drept, chematul în garanție și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă și a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Intimații, -, și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând sentința civilă atacată în raport de criticile formulate în cele două recursuri și din ansamblul probelor5 de la dosar, Curtea constată următoarele:
Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prima critică din recursul pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este nefondată, deoarece prin nr.OG10/2007 au fost acordate creșteri salariale pentru personalul bugetar pe parcursul anului 2007, după cum urmează: 5% începând cu 1 ianuarie 2007, 2% începând cu 1 aprilie 2007 și 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, toate procentele raportându-se la nivelul lunii anterioare.
Aceste creșteri salariale nu au fost însă acordate și magistraților, motivându-se că această categorie profesională a beneficiat de măriri salariale substanțiale în anii 2006 și 2007.
Potrivit art.2 alin.1 din nr.OG137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri și așa mai departe, precum și orice alte criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Conform alin.2 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. În speță nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit existența unui scop legitim, care să justifice această discriminare.
Pe de altă parte, art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării.
Art.20 din legea fundamentală a statului stipulează că dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, ori art.23 din Declarație prevede că tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală. În acest sens sunt și dispozițiile art.6 alin.3 din Codul muncii, în conformitate cu care, pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare.
Acest principiu este reluat și de art.1 alin.2 lit.e din nr.OG137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, care garantează egalitatea între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Trebuie observat că nr.OG10/2007 nu a inclus și categoria magistraților în ceea ce privește creșterile salariale pe anul 2007, în condițiile în care reclamanții și intervenienții se află în situații comparabile cu personalul bugetar salarizat potrivit nr.OUG24/2000 și personalul salarizat conform Legii nr.154/1998, care se referă la persoane ce ocupă funcții de demnitate publică, aceste creșteri fiind acordate pentru acoperirea inflației.
Scopul indexării anuale este acela de acoperire a inflației și de aceasta trebuie să beneficieze toți bugetarii, inclusiv magistrații, astfel că față de această situație Curtea apreciază ca fiind discriminatorie prevederea legală prin care se acordă indexarea anuală doar pentru unele categorii de salariați bugetari, iar acest aspect are ca efect aplicarea unui tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariaților bugetari, creându-se astfel o discriminare între aceștia.
Faptul că magistrații au mai beneficiat de creșteri salariale nu exclude indexarea salariilor acestora, întrucât actele normative privind creșterea veniturilor acestora sunt emise pentru o perioadă îndelungată și nu pot anticipa inflația, în timp ce legea de indexare este emisă pe o perioadă determinată, perioadă în care poate fi evaluată inflația.
A doua critică din recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este nefondată, întrucât tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.161 pct.4 din Codul muncii, constatând că se impune acordarea drepturilor bănești actualizate cu rata inflației la data plății efective, întrucât este evident prejudiciul produs reclamanților și intervenienților prin neplata salariului neindexat, în noțiunea daunelor-interese prevăzute de lege trebuind inclusă și noțiunea de actualizare cu indicele de inflație, așa cum s-a solicitat și în prezentul litigiu.
Actualizarea cu indicele de inflație se justifică prin necesitatea realizării unei corelații între salariul real și salariul nominal de care reclamanții și intervenienții ar fi beneficiat la momentul la care angajatorul datora drepturile bănești și momentul în care aceste sume de bani au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Cu privire la recursul formulat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, Curtea constată că tribunalul nu a încălcat prevederile art.60-63 din Codul d e procedură civilă, care sunt aplicabile în speță, iar această instituție are calitate procesuală pasivă, deoarece elaborează proiectul bugetului de stat, ala legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților și intervenienților, în mod corect tribunalul a admis cererea pârâtului Ministerul Public de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor și a reținut calitatea procesuală pasivă a acestei instituții.
Curtea constată că în speță nu sunt incidente prevederile art.304 pct.4 și 9 din Codul d e procedură civilă, întrucât prima instanță nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, analizând obiectul cauzei sub incidența unor dispoziții legale și verificând dacă acordarea indexărilor doar pentru anumite categorii de salariați bugetari s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii, iar hotărârea pronunțată la fond este legală.
De altfel, chiar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia în interesul legii nr.VI/2007 a statuat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat anumite sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară doar anumitor magistrați s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii, consacrat de art.16 alin.1 din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală, instituit prin normele internaționale.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 din Codul d e procedură civilă urmează a fi respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva sentinței civile nr.382/CM din 25 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5 și de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, județ A, împotriva sentinței civile nr.382/CM din 25 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, intimați fiind reclamanții, intervenienții în interes propriu, toți cu domiciliul procesual ales la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu și cu intimatul CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DICRIMINĂRII, cu sediul în B,--3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/22.06.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
