Eroare judiciara. Speta. Decizia 12/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Înregistrat la data de 10.12.2007
DECIZIA CIVILĂ nr.12
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul apelant împotriva Sentinței civile nr.1842 din 20.09.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PRIN DGFP C-S, având ca obiect reparare prejudiciu erori materiale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă personal reclamantul apelant, lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, Curtea califică calea de atac ca fiind apel și nu recurs așa cum apelantul și-a intitulat cererea.
Reclamantul apelant, prezent personal, învederează instanței că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul apelant, prezent personal, solicită admiterea apelului, anularea sentinței tribunalului și admiterea acțiunii.
CURTEA
În deliberare constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul C-S sub nr.160/115/02.05.2007, reclamantul a chemat în judecată Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP C-S, solicitând obligarea acestuia la suma de 300.000 euro reprezentând daune reparatorii.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că a fost condamnat la 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută de art.174-176 lit."a" penal, iar, în urma recursului declarat de acesta și în urma rejudecării cauzei sale, pedeapsa i-a fost redusă de aceeași instanță, în speță tribunalul C-S, la 6 ani închisoare.
Totodată, a învederat că această condamnare și măsurile complementare aplicate au fost luate datorită proastei instrumentări a cauzei, iar încadrarea juridică a fost greșită, ceea ce a condus la alterarea stării sale de sănătate și i-au cauzat prejudicii materiale și morale atât lui cât și familiei sale.
Prin Sentința civilă nr.1842 din 20.09.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.16/28.06.1980, Tribunalul C-S a condamnat pe inculpatul (reclamantul din prezenta cauză), la 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b penal, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.174-176 lit."a" penal cu aplicarea art.73 lit."b" penal.
Că, sentința mai sus menționată a fost casată de Curtea Supremă de Justiție iar instanța de rejudecare, Tribunalul C-S, l-a condamnat pe inculpat la 6 ani închisoare cu aplicarea art.64 lit.a și b penal.
Astfel, reținând că în cazul reclamantului hotărârea definitivă pronunțată în urma rejudecării sale este de reducere a pedepsei și nicidecum de achitare, Tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art.504 pr.penală iar acțiunea reclamantului este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și arătând că a fost încadrat și condamnat pe nedrept, întrucât el nu a făcut niciun fel de agresiune, ci a căutat să-și apere viața care a fost în mare primejdie.
În urma examinării sentinței atacate, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art.504 pr.penală, Curtea apreciază că este nefondat apelul reclamantului, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, prin Sentința penală nr.29/22.10.1992, instanța de rejudecare, respectiv Tribunalul C-S l-a condamnat pe inculpatul la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzute de art.174-176 lit.a penal, cu aplicarea art.73 lit.b penal și art.64 lit.a, b și c penal, iar potrivit art.22 pr.penală hotărârea mai sus menționată are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, aspecte care nu pot fi repuse în discuție în prezenta cauză ce are ca obiect acordarea de despăgubiri.
În al doilea rând, potrivit art.504 al.2 pr.penală "Persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare".
Or, în speță, așa cum corect a reținut și prima instanță, nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare, în temeiul căreia reclamantul ar fi putut solicita repararea pagubei, ci o hotărâre definitivă de condamnare a acestuia la 6 ani închisoare, astfel că prima instanță a interpretat corect dispozițiile art.504 pr.penală, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Pentru aceste considerente în baza art.296 pr.civ. Curtea ca respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul împotriva Sentinței civile nr.1842 din 20.09.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
G - - -
Grefier,
- -
Red.GO/24.01.2008
Tehnored.MM/4 ex/29.01.2008
Instanță fond: Tribunalul C-S - jud.
Se comunică:
Reclamant apelant - -, nr.403, jud.C-
Pârât intimat - Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - DGFP C-
S - Reșița,-, jud.C-
Emis 2 comunicări
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai
