Eroare judiciara. Speta. Decizia 122/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - reparare prejudicii erori judiciare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 122
Ședința publică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Ciută Oana
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de reclamantul, domiciliat în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 418 din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 13 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 20 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
La data de 16.02.2009 pe rolul Tribunalului Botoșani secția civilă sub nr- a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Statul Român prin care a solicitat despăgubiri morale în sumă de 2,8 milioane Euro și daune materiale în sumă de 800 Euro.
În motivare a arătat că tatăl lui la vârsta de 24 ani s-a în cultul cu denumirea adventiști, reformiști de ziua a șaptea. Ca urmare a acestui fapt din anul 1945 și până în 1990 au fost supuși unor persecuții continui fără precedent de către securitatea română. Locuințele celor din sectă, dar în special al tatălui lui, erau continuu supravegheate și percheziționate, confiscându-li-se toate cărțile cu caracter religios. Pe data de 24.12.1956 în jurul orelor 23:30 au intrat în locuința lui un număr de 20 de persoane civile și militare, tatăl său fiind apoi reținut o perioadă de 8 luni de zile.
Un complet al Tribunalului Militar Iași 1-a condamnat apoi la 3 ani și 6 luni închisoare. După ispășirea pedepsei i s-a stabilit acestuia domicilii obligatoriu în, comuna, raionul. Tatăl său s-a întors acasă la 26.06.1962, starea lui de sănătate fiind foarte degradată. Acesta și-a pierdut auzul cât și văzul aproape în totalitate. Reclamantul, în calitate de fiu al lui, a fost nevoit în 1962 să treacă la CAP B atât terenul agricol cât și utilajele pe care le aveau în proprietate. nu a beneficiat nici de drepturile de pensie corespunzătoare și, datorită mediului de viață impus de către organele de securitate, nu a putut să asigure strictul necesar pentru traiul decent al familiei.
A invocat în drept prevederile art. 504 -506 Cod procedură penală,998,999 și următoarele cod civil și 48 al. 3, respectiv art. 21 din Constituția României.
La termenul din 26 martie 2009, instanța a pus în discuție din oficiu excepția prescrierii dreptului la acțiune.
Reclamantul a precizat că din punctul lui de vedere acțiunea a fost formulată în termen, acesta fiind de 6 luni din momentul formulării cererii de reabilitare în conformitate cu prevederile Codului d e procedură penală.
Prin sentința civilă nr. 418 din 26 martie 2009, Tribunalul Botoșania respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 504 Cod procedură penală în forma în vigoare la data pronunțării, cererea privind acordarea de despăgubiri în baza unor erori judiciare se formulează într-un termen de 18 luni de la momentul în care a rămas definitivă hotărârea penală de achitare sau de încetare a procesului penal. Conform Decretului 167/1958 termenul general de prescripție privind acțiunile civile în acordarea de despăgubiri este de 3 ani și curge de la data nașterii dreptului la acțiune. Potrivit certificatului de deces seria - nr. - numitul a decedat la data de 14.06.1994, până la acea dată în măsura în care considera necesar putea să formuleze în nume personal o acțiune privind acordarea de despăgubiri fondată pe persecuțiile la care a fost supus de către regimul comunist din România în perioada 1945-1990. În ceea ce privește moștenitorii acestei persoane, instanța a apreciat că la rândul lor puteau să solicite acordarea acestor despăgubiri începând cu 15.06.1994, adică imediat ulterior decesului autorului lor. Cu alte cuvinte ar fi putut formula acțiunea în daune cel mai târziu la data de 14.06.1997, termen calculat în raport cu prevederile Decretului 167/1958, întrucât reclamantul nu a dovedit existența unor cauze de suspendare a cursului prescripției sau de întrerupere a acestui termen.
Instanța nu a reținut susținerile reclamantului, cum că în cauză ar fi aplicabil termenul de 6 luni prevăzut de art. 499 Cod procedură penală. Acest act normativ stabilește că atât cel condamnat cât și, ulterior decesului, moștenitorii acestuia pot solicita reabilitarea judecătorească, acest termen de 6 luni nu se referă la intervalul în interiorul căruia cel condamnat sau moștenitorii acestuia pot formula o acțiune în acordarea despăgubirilor ca urmare a unor erori judiciare din cursul procesului penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul care a criticat soluția ca nelegală și netemeinică, întrucât nu au fost analizate pe fond pretențiile pe care le-a formulat în contradictoriu cu Statul Român - prin Ministerul finanțelor publice. A susținut că în mod greșit a fost reținută excepția prescripției extinctive, întrucât prin acțiunea formulată a solicitat în conformitate cu dispozițiile art. 504 din Codul d e procedură penală acordarea de despăgubiri cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de acest text normativ. Apelantul a susținut că termenul de 6 luni trebuie calculat de la data pronunțării soluției în dosarul în care a solicitat reabilitarea tatălui său, nefiind prescris dreptul său la acțiune.
Analizând apelul, instanța constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 297 din Codul d e procedură civilă.
Prin sentința pronunțată, Tribunalul Botoșania respins acțiunea reclamantului ca fiind prescrisă, reținând ca fiind dată în cauză excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune a reclamantului.
Din conținutul dispozițiilor art. 506, 504 din Codul d e procedură penală, în cazul formulării unei acțiuni pentru repararea pagubei în cazul condamnării pe nedrept, termenul pentru formularea unei astfel de acțiuni este de 18 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care, în urma rejudecării cauzei, s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare.
În prezenta cauză, deși reclamantul a susținut că tatăl său, a fost în mod nedrept condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani de deportare prin sentința penală nr. 261 din 31 mai 1957 Tribunalului Militar Iași, la dosarul cauzei a fost depusă doar sentința nr. 6 din 9 ianuarie 2009 Curții de APEL SUCEAVA prin care a fost soluționată în mod favorabil cererea de reabilitare judecătorească a tatălui reclamantului.
Din cuprinsul dispozițiilor art. 504, 506 din Codul d e procedură penală, instanța reține că termenul de prescripție a acțiunii în pretenții trebuie să aibă în vedere eventuala rejudecare a cauzei și achitarea fostului condamnat, iar nu o cerere de reabilitare astfel cum a invocat și prezentat reclamantul. Din cuprinsul sentinței apelate, instanța reține că reclamantului nu i s-a imputat depășirea termenului prevăzut de art. 506 din Codul d e procedură penală și nici nu i s-a solicitat să facă dovada îndeplinirii condiției prevăzute de art. 504 din Codul d e procedură penală privind rejudecarea cauzei penale și achitarea tatălui acestuia. Calcularea unui termen de prescripție de 3 ani de la data decesului condamnatului, în conformitate cu dispozițiile Decretului nr. 167/1958, nu poate fi apreciată ca fiind legală, în condițiile în care reclamantul a formulat prezenta acțiune întemeindu-se pe dispozițiile din Codul d e procedură penală care prevăd un termen de prescripție special.
Constatând că în prezenta cauză în mod greșit a fost reținută excepția prescripției dreptului la acțiune, în condițiile în care termenul de prescripție nu a fost verificat în raport de dispozițiile art. 506 al. 1 din Codul d e procedură penală, în baza art. 297 al. 1 din Codul d e procedură civilă, instanța va admite apelul, va dispune desființarea sentinței apelate și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamantul, domiciliat în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 418 din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Desființează sentința civilă nr. 418 din 26 martie 2009 Tribunalului Botoșani și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./27.11.2009
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Ciută Oana
