Eroare judiciara. Speta. Decizia 135/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie
DECIZIA CIVILĂ NR.135/ApDosar nr.-
Ședința publică din data de:-29 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Carmen Maria Tică- - -- JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
-- -- președinte secție civilă
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanta și de pârâtulStatul RomânprinMinisterul Economiei și Finanțelor, reprezentat în teritoriu deDirecția Generală a Finanțelor Publice, împotriva Sentinței civile nr.159/F din data de 25 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr.-, având ca obiect "reparare prejudicii erori judiciare".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra apelurilor în ședința publică din data de 16 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 22 octombrie 2008, când, având aceeași componență și pentru a da în continuare posibilitatea și celeilalte părți din proces de a depune eventuale concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 29 octombrie 2008.
Față de actele, lucrările și probele de la dosar, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr-, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, obligarea acestuia la plata sumei de 10.000 lei daune materiale și 200.000 lei daune morale, urmare a privării sale de libertate, în mod nelegal, în perioada 26.07.2004 - 28.07.2004, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr.159/25.04.2008, Tribunalul Brașova admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și, în consecință, a obligat pârâtul la plata sumei de 10.000 lei cu titlul de daune morale către reclamantă, a respins cererea de acordare a daunelor materiale ca neîntemeiată și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În dimineața zilei de 26.07.2004 reclamanta a fost ridicată din locuință de organele de poliție și condusă la sediul Poliției Municipiului, unde a aflat că este învinuită de suprimarea vieții soțului său - G, prin comprimarea gâtului cu un corp.
Prin Încheierea nr.89/27.07.2004, pronunțată în dosarul nr.1892/2004 al Tribunalului Brașov, a fost admisă propunerea de arestare preventivă a reclamantei, deși s-a concluzionat că probele sunt contradictorii, pentru ca în 28.07.2004 să fie admis recursul împotriva încheierii anterioare și revocată măsura arestării, prin Încheierea nr.94 în dosarul penal nr.1213/R/2004 al Curții de Apel Brașov, astfel că, la orele 20 reclamanta părăsit arestul
În motivarea sa, instanța de control judiciar a reținut că "nu rezultă cel puțin presupunerea că inculpata a săvârșit fapta, atât procurorul, cât și instanța reținând o stare de fapt care nu are nici un fundament în probele dosarul,iar la 06.06.2006, reclamanta a fost scoasă de sub urmărire penală, prin Ordonanța dată în dosarul nr.1061/P/2004, după avizarea de către Institutului Național de Medicină Legală "Minovici"a concluziilor raportului de autopsie întocmit de Serviciul Medico-legal B, potrivit căruia moartea violentă nu se susținea.
Rezultă fără dubiu că reclamanta a fost victima unei erori judiciare, prezumția sa de nevinovăție fiind încălcată prin faptul că a fost lipsită de libertate, chiar și numai pentru 3 zile.
Potrivit art.48, al.3 teza I din Constituție, Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, iar prin Decizia nr.45/1998 s-a decis în contenciosul constituțional că principiul responsabilității statului față de aceste persoane trebuie aplicat tuturor victimelor unor asemenea erori.
În consecință sunt întrunite în speță condițiile prevăzute de art.504, al.1 Cod procedură penală, ceea ce justifică admiterea cererii reclamantei.
Reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 200.000 lei daune morale, acestea neputând fi cuantificate, rămân la aprecierea instanței.
Prima instanță a reținut că este cert că privarea nelegală de libertate a reclamantei a provocat acesteia suferințe în plan moral, fiindu-i lezate demnitatea, onoarea, drepturile personale garantate de Constituția României, în primul rând dreptul la libertate și fiindu-i afectată imaginea sa în comunitate urmare informațiilor din presă (filele 24 - 28 dosar de fond).
Urmare măsurii suportate, reclamanta nu a putut participa la înmormântarea soțului său, suferind și din această cauză în plan psihic după cum rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză ( filele 40 - 41 dosar de fond).
Pentru aceste motive, prima instanță a constatat că au fost lezate valori morale esențiale ale reclamantei și a apreciat suma solicitată cu titlu de daune morale este disproporționată în raport cu întinderea măsurii suportate, astfel că va fi admisă cererea la nivelul sumei de 10.000 lei.
Cât privește cererea de acordare a daunelor materiale, instanța o găsește neîntemeiată și o va respinge, din probele administrate nerezultând un prejudiciu suportat de reclamantă urmare privării sale de libertate.
Din carnetul de muncă depus în copie, rezultă că reclamanta a beneficiat de ajutor de șomaj în perioada 15.04.2004 - 09.08.2004 ( fila 31 dosar de fond), măsura fiind luată în acest interval, astfel că nu se confirmă susținerile reclamantei în sensul că a suferit o pagubă materială importantă, având dese perioade de șomaj, datorate imaginii sale afectate, dar și scăderii randamentului și puterii sale de muncă, urmare a deselor depresii, ceea ce conduce la concluzia că lipsește raportul de cauzalitate între fapta invocată și prezumtivul prejudiciu.
De asemenea, atât anterior luării măsurii, cât și ulterior acesteia, reclamanta a avut repetate angajări și perioade de șomaj, neputându-se reține că măsura luată a determinat această stare ( filele 29 - 40 dosar de fond).
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanta și pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin apelul formulat, reclamanta a solicitat schimbarea în parte a acesteia, în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că suferințele cauzate apelantei reclamante prin măsura arestării nelegale nu au fost reținute de prima instanță, care a acordat despăgubiri disproporționate în raport cu vătămarea produsă.
De asemenea, se arată că pe parcursul procesului penal a suportat cheltuielile aferente, cuantificate la suma de 10.000 RON.
Prin apelul formulat, pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea apelului, se arată că se impunea introducerea în cauză a Ministerului Public în considerarea dispozițiilor art.45, alin.3 și alin.4 Cod procedură civilă.
De asemenea, se critică faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității acțiunii, arătându-se că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.504, art.505 și art.506 Cod procedură civilă.
Totodată sunt invocate dispozițiile art.5 și art.1, lit.c din Convenție, arătându-se că măsura reținerii și arestării preventive au fost dispuse în deplină legalitate în condițiile art.143 și următoarele Cod procedură penală.
În acest context, se menționează că daunele materiale și morale solicitate de reclamantă nu sunt justificate.
Analizând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de apel, Curtea reține următoarele:
Dispozițiile art.45, alin.3 și alin.4 Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză, întrucât participarea procurorului nu se impune pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor și libertăților cetățenilor.
Pe de altă parte, dispozițiile art.504 - art.506 Cod procedură penală nu prevăd obligativitatea participării și punerii concluziilor de către procuror în astfel de cauze.
Motivul de apel privind nepronunțarea primei instanțe asupra excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de pârât, va fi înlăturată în condițiile în care inadmisibilitățile nu sunt consacrate ca excepție în procedura civilă și prin invocarea acestora se urmărește încălcarea dreptului de acces la o instanță.
În cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.504 - art.506 Cod procedură penală, prin Încheierea nr.89/27.07.2004 pronunțată în dosarul nr.1892/2004 al Tribunalului Brașova fost admisă propunerea de arestare preventivă a reclamantei, prin Încheierea nr.94/28.07.2004 pronunțată în dosarul penal nr.1213/R/2004 al Curții de Apel Brașova fost admis recursul împotriva acestei încheieri și revocată măsura arestării.
Prin Ordonanța pronunțată în 06.06.2006 în dosarul nr.1061/P/2004 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantei.
Ca urmare a arestării nelegale, au fost cauzate prejudicii personalității afective și personalității sociale a reclamantei.
Din materialul administrat în cauză rezultă suferințele de natură psihică la care a fost expusă reclamanta, determinate de imposibilitatea participării la înmormântarea soțului său și îngrijirea copilului minor, care în această perioadă deosebit de grea pentru el, a rămas singur, fără nici un sprijin.
Au fost dovedite în cauză prejudiciile constând în lezarea unor valori nepatrimoniale, respectiv onoarea, demnitatea, reputația și viața privată a reclamantei, care justifică modificarea cuantumului daunelor morale în raport cu întinderea prejudiciului suferit.
La dosarul cauzei a fost depusă în apel chitanța nr.-/29.07.2004, care face dovada unor cheltuieli materiale efectuate de reclamantă, în cursul procesului penal, reprezentând onorariu de avocat, în cuantum de 2.000.000 lei vechi, și care justifică încuviințarea în parte a cererii de acordare a daunelor materiale, în condițiile art.504, art.505 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, în baza prevederilor art.296 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul declarat de apelanta reclamantă, va schimba în parte Sentința civilă nr.159/2008 a Tribunalului Brașov și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 100.000 lei (1 miliard lei vechi) și 200 lei (2.000.000 lei vechi) cu titlul de daune materiale, respingând apelul declarat de apelantul pârât.
În baza prevederilor art.274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a apelantului pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea îl va obliga la plata către apelanta reclamantă a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă, împotriva Sentinței civile nr.159/25.04.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o schimbă, în sensul de obligă pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor la plata către reclamanta a sumei de 100.000 lei (1 miliard lei vechi), în loc de 10.000 lei, cu titlul de daune morale și la plata sumei de 200 de lei (2.000.000 lei vechi), cu titlul de daune materiale.
Respinge restul pretențiilor reclamantei.
dispozițiile sentinței privind admiterea în parte a cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtului la plata sumei de 1.500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Respinge apelul declarat de apelantul pârâtStatul RomânprinMinisterul Economiei și Finanțelor, împotriva Sentinței civile nr.159/25.04.2008 a Tribunalului Brașov.
Obligă pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice la plata către recurenta reclamantă a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Alina
- - - - -
Grefier,
-
Red.:- /02.12.2008
Dact.:- /5 ex./05.12.2008
Jud.fond:-
Președinte:Carmen Maria TicăJudecători:Carmen Maria Tică, Camelia Juravschi, Alina
