Eroare judiciara. Speta. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/c/
DECIZIA CIVILĂ NR.2/2009-A
Ședința publică din 20 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor civile declarate de reclamantul domiciliat în O,-/A, - 175,. 3,. 16, județul B și de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O,-/B, județul B, pentru STATUL ROMÂN, reprezentat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 135 din 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recuperarea pagubei produsă prin erori judiciare.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 13 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 20 ianuarie 2009, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.135/C din 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a dmis în parte acțiunea formulată de către reclamantul domiciliat în O- A, -.175,.3,.16, jud. B în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și în consecință:
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului sumele de 18.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 400.000 lei cu titlu de despăgubiri morale, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație, la data plății.
Restul pretențiilor au fost respinse.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.1231/30.09.2004 a Tribunalului București - Secția I Penală pronunțată în dosar nr.5716/2003, menținută prin decizia penală nr. 458/A/6.06.2006 a Curții de Apel București și prin decizia penală nr. 1343/12.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus achitarea reclamantului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a cod procedură penală pentru infracțiunile prev. de art.7 din Legea 39/2003 și art. 175 din Legea 141/1997, cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal.
Pentru faptele incriminate, la data de 29.05.2003 pe numele reclamantului a fost emis un mandat de arestare, arestare care a fost menținută până la data de 29.03.2004 - respectiv 10 luni.
Așadar, motivele de fapt ale cererii permit încadrarea pretențiilor în textul de lege prevăzut de art. 504 cod procedură civilă. Potrivit art. 504 al.3 cod procedură penală " privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin hotărâre definitivă de achitare" Potrivit art. 505 cod procedură penală " la stabilirea întinderii reparației se ține seama de durata privării de libertate sau a restrângerii de libertate suportate, precum și de consecințele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă".
În privința daunelor materiale, instanța a apreciat că acestea au fost dovedite doar în cuantum de 18.000 lei, reprezentând salariile de care a fost lipsit reclamantul pe perioada arestării nelegale (conform adeverinței nr.2176/13.12.2008 eliberată de Universitatea din O - fila 87) și cheltuielile cu supraalimentația, pentru refacerea fizică și psihică, cheltuieli dovedite prin depoziția martorilor și. Prin adeverința sus amintită, respectiv depozițiile celor doi martori, s-a dovedit legătura de cauzalitate dintre prejudiciul material invocat și împrejurarea arestării nelegale. Restul daunelor materiale constând în împrumuturi contractate pentru a se putea angaja avocați care să-i asigure reclamantului apărarea și în cheltuieli generate de desele deplasări la B, în legătură cu cauza, după punerea sa în libertate, au fost respinse ca nedovedite.
Sub aspectul prejudiciului moral, probele administrate și anume declarațiile martorilor, au relevat împrejurări legate de implicațiile morale pe care perioada arestării le-a avut asupra reclamantului.
Astfel, în perioada arestării, atingerea adusă demnității dar și vieții, sănătății și integrității corporale a reclamantului au constat în condiții degradante de deținere, în arestul B, într-o celulă de 4/5 mp, cu o toaletă turcească, sursa de apă fiind reprezentată de un robinet amplasat la cca. 30 cm de toaletă, paturi metalice suprapuse, paturi uzate, căldura insuportabilă pe timpul verii dar și datorită numărului prea mare de persoane din celulă, celula luminată non stop ziua și noaptea, un miros insuportabil emanat de toaletă, o dată maxim două ori se primea oglindă și aparat de ras, percheziții umilitoare, nu se putea deține ceas, pix, presă( fila 29) sau hârtie, în luna octombrie 2003 reclamantul a fost mutat într-o altă încăpere dotată cu un vizor, care îi dădea impresia că este în permanență supravegheat, se proceda la o încarcerare fără a se face o selecție în funcție de grad de cultură, fapta săvârșită, arestate preventiv sau condamnate, erau scoși la " aer" doar o J de oră pe zi, într-un spațiu de aproximativ aceleași dimensiuni cu a camerei, camerele erau pline de gândaci, reclamantul nu putea dormi noaptea, fiind măcinat de gândul că fratele său ar putea fi dat afară din poliție, iar din punct de vedere profesional, nu se va mai putea realiza niciodată. Aceleași condiții degradante de deținere au existat și la Penitenciarul Jilava, condiții expuse pe larg de către martorul.
De asemenea, onoarea și reputația reclamantului precum și prestigiul său profesional au avut de suferit ca urmare a arestării nelegale. Astfel, infracțiunile pentru care a fost arestat reclamantul - contrabandă cu țigări și constituirea unui grup infracțional a fost mediatizată în presă (29) și la televiziune ( unde, de altfel, a și fost văzut, în direct conform depoziției martorului și ), plimbat cu cătușele la mâini în instanță și la parchet, persoana cu care reclamantul avea o legătură sentimentală l-a părăsit (depoziția martorului ), până la momentul arestării reclamantul era activ, sociabil, practica sportul, era promotorul unor activități extrașcolare, după arestare reclamantul a devenit o persoană retrasă, neîncrezătoare în oameni și forțele sale, nemaifiind aceeași persoană cu cea dinaintea arestării (depoziția martorului ).
Efectele nefaste ale perioadei arestării nelegale s-a manifestat și pe plan profesional. Astfel, reclamantul a terminat Facultatea de Științe - Umane din cadrul Universității din O, fiind licențiat în kinetoterapie, în profilul Educație fizică și sport, specializarea kinetoterapie (6), în anul 1996, ca șef de promoție, a beneficiat de trei burse republicane de merit ( conform depoziției martorului ), anterior arestării reclamantul era cadru universitar (asistent kinetoterapeut) la Universitatea din O, apreciat deopotrivă de colegi și studenți, mulți dintre studenți alegându-și ca și coordonator la lucrarea de licență pe reclamant, reclamantul era perceput ca un bun profesionist, aflat pe lista de înscriere la doctorat (depoziția martorilor și ), preocupările reclamantului vizau și alte aspecte decât cele didactice, fiind președinte executiv al Fundației de a Asociațiilor de, membru fondator al Fundației pentru din O, participa la reuniuni și congrese în străinătate (, Cipru, Belgia) fiind cunoscător a patru limbi străine.
Măsura arestării i-a stopat reclamantului evoluția profesională cu cel puțin 5 ani ( declarația martorului ) și în consecință și veniturile ar fi putut fi cu 50% mai mari decât cele actuale, reclamantul s-a putut înscrie la doctorat doar în prezent, fiind nevoit să plătească o taxă de 1500 Euro anual, în condițiile în care în anul 2003 când a fost selectat pentru doctorat, putea beneficia de o bursă, fiind scutit de taxă.
Efectele negative ale măsurii arestării se manifestă și la ora actuală, reclamantul având probleme de imagine în rândul colegilor și studenților (depoziția martorilor, ).
De asemenea, reclamantul nu a mai putut participa la congrese, forumuri sau conferințe în străinătate, fiind, " în consemn" la frontieră în perioada 8.04.2004 - 11.04.2005, respectiv 7.04.2004 - 7.04.2007 ( conform înscrisului depus de de Frontieră - fila 89)
Raportat la împrejurările speței, pe baza unei aprecieri în echitate, apte să asigure o reparație morală și nu una având exclusiv scop patrimonial, impune concluzia caracterului exorbitant al cuantumului despăgubirilor morale solicitate de reclamant și anume 1.500.000 lei.
În consecință, instanța raportându-se și la jurisprudența curții Europene, care este obligatorie în egală măsură ca și normele Convenției (cauza Anghelescu, cauza Bursuc) urmează să stabilească suma de 400.000 lei cu titlu de despăgubiri morale, sumă ce este în măsură să asigure o satisfacție morală, pe baza unei aprecieri în echitate.
Pentru a se asigura reparație integrală a prejudiciului suferit, instanța a dispus reactualizarea cu indicele de inflație la data plății, a sumelor ce reprezintă daune materiale și morale.
S-a constatat că cheltuielile de judecată solicitate de reclamant respectiv onorariu de avocat nu au fost justificate.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii sale, iar pe cale de consecință, a obliga pârâtul la 35.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale și 1.500.000 lei, despăgubiri morale, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel, s-a învederat că, în mod greșit prima instanță nu i-a acordat reclamantului integral cuantumul despăgubirilor materiale solicitate, respingând ca nedovedită cererea privind împrumuturile contractate pentru angajarea de avocați care să-i asigure apărare în procesul penal, precum și pe cele generate de desele deplasări la B în legătură cu același proces, după punerea sa în libertate, cu toate că acestea au fost probate cu depozițiile martorilor și precum și cu actele din dosarul penal din care rezultă numărul de dezbateri la care a participat.
Referitor la daunele morale, apelantul a arătat că prima instanță trebuia să aibă în vedere cu ocazia stabilirii cuantumului acestora, consecințele suferite pe plan fizic și psihic ca urmare a privării sale de libertate; expunerea sa disprețului public în calitate de inculpat; atingerea gravă adusă onoarei și demnității sale; de sentimentul de frustrare care i-a fost creat, de dezumanizare și înjosire nu numai ca urmare a condițiilor de detenție dar și prin afectarea gravă a prestigiului său profesional, social, a personalități sale morale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282 și următoarele Cod procedură civilă.
Împotriva aceleași sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat apel și Direcția Generală a Finanțelor Publice B în reprezentarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul respingerii acțiunii formulată de către reclamant.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a invocat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, deoarece în primul rând, prevederile art. 504 Cod procedură civilă, nu sunt incidente în speță, deoarece pe de o parte, nu s-a stabilit printr-o hotărâre definitivă, în urma rejudecării cauzei, că intimatul nu a săvârșit fapta sau că aceasta nu există, iar pe de altă parte s-a dispus achitarea acestuia, în temeiul art. 11 pct.2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "a" Cod procedură penală și nu în temeiul art. 10 alin. (1) lit. "j", condiție cerută expres de prevederile art. 504 alin. (3) Cod procedură civilă pentru a putea beneficia de măsuri reparatorii din partea Statului Român.
Apelantul susține că reclamantul - intimat nu se poate prevala de dispozițiile art. 504 Cod procedură civilă, întrucât documentele pe care se întemeiază acțiunea nu constituie un mijloc de probă în sensul celor cerute în mod imperativ de lege, iar în privința veniturilor salariale de care a fost lipsit pentru o perioadă mai mare de 10 luni, reclamantul trebuia să se adreseze angajatorului, acestea neputând fi solicitate pe calea acestei acțiuni.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor morale, s-a arătat că deși în legislația română nu există un text care să prevadă criteriile după care trebuie evaluate aceste despăgubiri, acest aspect nu dă dreptul reclamantului de a solicita obligarea Statului la plata unei sume după liberul său arbitru.
De asemenea, apelantul a învederat că în cauză trebuie introdus și Ministerul Public, dat fiind faptul că despăgubirile sunt solicitate de reclamant ca urmare a actelor emise de către acest minister.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform art. 295 alin. (1) Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 1231/30 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.1343/12 martie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus în baza art. 11 pct.2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "a" Cod procedură penală, achitarea inculpatului (reclamantul din prezenta cauză) pentru infracțiunea prev. De art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 20 raportat la art. 175 din Legea nr.141/1997.
Din considerentele sentinței evocate mai sus, rezultă că instanța în adoptarea acestei soluții, a reținut că din nici o probă administrată în cauză, " nu rezultă săvârșirea infracțiunii de contrabandă cu țigări, infracțiune consumată reținută în sarcina inculpatului și în formă de tentativă în sarcina inculpaților și, nu există probe nici pentru infracțiunea de asociere a celor 3 inculpați, în vederea săvârșirii acestei infracțiuni ".
Este necontestată împrejurarea că pe numele reclamantului a fost emis mandat de arestare la data de 29 mai 2003, arestare care a fost menținută până la data de 29 martie 2004.
Potrivit art. 504 alin. (2) Cod procedură penală, "Au dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal".
Potrivit alineatului (3) al aceluiași text de lege, privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal, trebuie stabilită, după caz, "prin ordonanță a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăriri penale pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. (1) lit."j", ori prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. (1) lit. "j".
Or, în speță, prin sentința penală nr.1231/2004 a Tribunalului București, rămasă irevocabilă prin decizia 1343/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constatat că faptele pentru care reclamantul a fost trimis în judecată, nu există motiv pentru care s-a dispus achitarea acestuia, ceea ce înseamnă că măsura privării sale de libertate a fost nelegală.
Susținerile apelantului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor în sensul că textul art. 504 nu este incident speței de față, sunt astfel nefondate, în cauză s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă de achitare a reclamantului (inculpat în acea cauză).
Pe de altă parte, potrivit art.506 alin. (3) Cod procedură penală, pentru obținerea reparării pagubei persoana îndreptățită se poate adresa tribunalului chemând în judecată Statul, care este citat prin Ministerul Finanțelor Publice, în prezent Ministerul Economiei și Finanțelor, ceea ce reclamantul a și făcut, astfel că nu se impunea introducerea în cauză și a Ministerului Public.
Sub aspectul cuantumului despăgubirilor materiale acordate de către prima instanță, este de relevat că aceasta a apreciat fiind justificate în cuantum de 18.000 lei, reprezentând salariile de care a fost lipsit reclamantul apelant pe perioada arestării nelegale și cheltuielile cu supraalimentația, pentru refacerea fizică și psihică a acestuia.
După cum s-a arătat mai sus, în vederea obținerii reparării pagubei, persoana îndreptățită cheamă în judecată civilă Statul, prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Așadar, susținerile apelantului pârât, în sensul că reclamantul trebuia să solicite contravaloarea salariilor de care a fost lipsit pe perioada arestării sale de la angajator, sunt nefondate, neexistând nici un temei legal pentru formularea unei asemenea cereri.
Prin motivele sale de apel, reclamantul a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor materiale la suma de 35.000 lei, prin includerea sumelor împrumutate de el în perioada angajării unor avocați care să-i asigure apărarea, precum și cele generate cu deplasarea sa la
În ceea ce privește împrumuturile con tractate în scopul arătat de apelant, acestea nu au fost dovedite, astfel că în mod corect au fost omise de către prima instanță.
Se va reține însă contravaloarea biletelor de tren O - B și retur, în sumă de 3.790.80 lei, suportată de către apelant cu ocazia deplasării sale la instanța penală, pe parcursul judecării cauzei, soluționată prin hotărârile ma sus indicate (189,54 x 20 drumuri = 3.790,80 lei).
Prevederile art. 504 Cod procedură penală, instituie o răspundere a Statului pentru arestarea pe nedrept a unei persoane, fără a face distincție între prejudiciul material și cel moral, fiind deci admisibil a se acorda daune morale.
Cu privire la prejudiciul moral suferit, efectul negativ privește afectarea acelor atribute ale persoanei care influențează relațiile sale sociale și cele care se situează în domeniul efectiv al vieții persoanei. Cu alte cuvinte, dauna morală constă în atingerea adusă acelor valori care definesc personalitatea umană și se referă la existența fizică a omului, sănătate și integritate corporală, la cinste, demnitate, onoare și prestigiu profesional și alte valori similare.
Atingerea adusă demnității dar și vieții, sănătății și integrității corporale ale apelantului reclamant, în perioada arestării sale, rezultă din declarația martorului (filele 48 - 49 fond) care a arătat că în perioada iulie - octombrie 2003, stat împreună cu acesta și cu încă alte două persoane într-o încăpere mică din cadrul - B, care a făcut parte din beciurile fostei securități, încăpere dotată cu o toaletă turcească, sursa de apă fiind reprezentată de un robinet amplasat la circa 30 cm. deasupra toaletei, paturi metalice și căldura insuportabilă, datorată numărului mare de persoane.
Același martor a relatat că în perioada arestului, a observat o scădere în greutate a reclamantului și o cădere psihică a acestuia, fiind măcinat de gândul că având o carieră didactică universitară nu va mai putea reveni la aceasta, că fratele său polițist ar putea fi dat afară din poliție, etc.
Aspecte asemănătoare au fost relatate și de către martorul care s-a aflat de asemenea cu apelantul în Penitenciarul Jilava, în celule diferite, arătând că reclamantul a fost încarcerat împreună cu violatori, hoți și tâlhari, fiind supus în permanență batjocurii acestora; mâncarea servită fiind necomestibilă, nu le-a fost dată medicamentația necesară și deși au fost arestați preventiv, erau duși în zeghe și cu cătușe la mâini pentru a fi audiați, înghesuiți într-o dubă.
Martorul (fila 97) a relatat că îl cunoaște pe apelant din anul 1998 când acesta era preparator la Universitatea din O, acesta remarcându-se ca o persoană activă și care a lucrat în mod excepțional cu studenții, în cursul anului 2000 acesta a participat la întruniri internaționale ce au avut loc la, în Finlanda și, pentru ca în anul 2003 acesta să fie selectat pentru înscrierea la doctorat.
Martora a mai arătat că în perioada 2003 - 2007, apelantului i-au fost interzise ieșirile din țară și datorită acestui fapt, nu a fost prezent la întruniri internaționale ce au avut loc în 2003 la, în 2004 la Chișinău, în 2005 la, în 2006 în Creta și 2007 la, acesta fiind membru fondator al Fundației Universitare de din O și al Fundației Române al Asociațiilor de.
Aceeași martoră a mai arătat că arestarea apelantului a fost amplu mediatizată în presă și la televiziune, aceasta fiind privit ca un infractor de drept comun, ceea ce s-a repercutat în mod nefast și în relațiile pe plan social, familial și sentimental.
Astfel, din probele administrate rezultă că, marea majoritate a prietenilor și rudelor au întrerupt orice legătură cu apelantul reclamant, aspect care s-a manifestat și după eliberarea sa, iar persoana cu care acesta avea o legătură sentimentală și urmau să se căsătorească, l-a părăsit.
Martorul, coleg de catedră cu apelantul, a arătat că și în prezent imaginea acestuia este știrbită, deoarece unii colegi au dubii în ceea ce privește nevinovăția reclamantului.
Față de cele relevate mai sus, instanța de apel apreciază că în raport de criteriile stabilite la art. 505 Cod procedură penală, suma de 500.000 lei acordată cu titlu de daune morale este insuficientă față de durata arestării nelegale - de 10 luni, poziția socială a reclamantului apelant, care deținea o funcție didactică, fiind apreciat de colegi și studenți, față de starea de sănătate a acestuia, care în mod evident s-a depreciat în perioada respectivă, apoi impactul psiho - social, atât asupra apelantului cât și a familiei sale, în condițiile în care arestarea sa a fost amplu mediatizată atât în presă cât și la televiziune.
Așa fiind, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, și va admite ca fondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 135/2008 a Tribunalului Bihor, pe care o va schimba în parte, în sensul că va majora cuantumul despăgubirilor materiale la care a fost obligat pârâtul să le achite reclamantului, de la 18.000 lei la 22.798,80 lei și a despăgubirilor morale de la 400.000 lei la 500.000 lei, urmând a fi păstrate restul dispozițiilor.
Conform art. 274 Cod procedură civilă va obliga intimatul la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea apelantului, reprezentând onorariu avocațial în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat apelul civil declarat de apelantul reclamantul domiciliat în O,-/A, - 175,. 3,. 16, județul B și respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O,-/B, județul B, în reprezentarea STATULUI ROMÂN, prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 135 din 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Majorează cuantumul despăgubirilor materiale la care a fost obligat pârâtul Statul Român de la 18.000 lei la 22.798,80 lei și a despăgubirilor morale, de la 400.000 lei la 500.000 lei, păstrând restul dispozițiilor.
Obligă partea intimată să plătească părții apelante suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi, 20 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.dec.- /19.02.2009
Jud.fond.
Dact./20.02.2009
Ex.2
3 com./
1. apelantul reclamantul domiciliat în O,-/A, - 175,. 3,. 16, județul B
2. apelanții pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O,-/B, județul B, în reprezentarea STATULUI ROMÂN, prin
3. MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5,
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Bocșe Elena, Popoviciu Liliana
