Eroare judiciara. Speta. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 2
Ședința publică de la 14 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Țiț Niculina
JUDECĂTORI: Țiț Niculina, Pașcan Elena
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC REPREZENTAT DE
PROCUROR -
La ordine au venit spre soluționare apelurile civile declarat de reclamantul și pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N împotriva sentinței civile nr. 535/15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul și consilier juridic pentru apelantul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apelantul se legitimează cu seria nr. - eliberată de Poliția P N la data de 26.10.2000; arată că nu are alte cereri de formulat.
Consilier juridic depune la dosar delegația nr. 11288/12.01.2009 și arată că nu are alte cereri de formulat.
Procurorul arată că nu are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Apelantul, având cuvântul, a solicitat admiterea apelului său astfel cum a fost formulat și respingerea apelului declarat de pârât.
Consilier juridic, având cuvântul, a solicitat admiterea apelului formulat de pârât, cu cele 3 capete de cerere. Instanța urmează să aibă în vedere, în primul rând, excepția prescripției dreptului material la acțiune iar în situația respingerii acestei excepții urmează a se dispune redimensionarea daunelor în sensul reducerii acestora. Cu privire la apelul declarat de reclamantul solicită respingerea acestuia.
Procurorul, având cuvântul a solicitat respingerea prescripției dreptului material la acțiune și respingerea apelului declarat de reclamantul. Solicită admiterea apelului declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și a se dispune micșorarea daunelor acordate.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.535/C/15.09.2008 a Tribunalului Neamța fost admisă în parte acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B având ca obiect daune conform art.504 Cod pr.penală și în consecință, a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 50.000 lei daune morale și 12.000 lei daune materiale.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată suportate de reclamant.
S-a luat act de declarația reclamantului de renunțare la judecată în ceea ce privesc daunele materiale solicitate respectiv 29.000 lei c/val venitului nerealizat pe durata arestării și 3000 lei c/val onorariilor de avocat.
A fost respinsă ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât nu este întemeiată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 504 alin. 3 Cod procedură penală are dreptul la repararea pagubei persoana care în cursul procesului penal a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal, iar potrivit art. 506 alin. 3 Cod procedură penală acțiunea poate fi introdusă în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive a hotărârilor instanței de judecată sau a ordonanțelor procurorului - prin care s-a stabilit caracterul nelegal al privării sau restrângerii de libertate.
În speță, este adevărat că reclamantul a fost pus în libertate la data de 28.09.2005 ca urmare a revocării măsurii arestării preventive și înlocuirii acesteia cu obligarea de a nu părăsi țara dispusă prin încheierea din 28.09.2005 a CA B, însă, caracterul nelegal al măsurii arestării preventive a fost stabilit definitiv prin decizia penală nr. 5362/09.11.2007 a ÎCCJ B care a menținut sentința penală nr. 247/20.12.2005 a Tribunalului Neamț - prin care s-a dispus achitarea reclamantului în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Cum doar prin achitarea reclamantului s-a confirmat și stabilit definitiv nelegalitatea măsurii arestării preventive, termenul de 18 luni a început să curgă de al data de 09.11.2007 și nu de la 28.09.2005.
Pe cale de consecință excepția invocată de pârât a fost respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul cauzei acțiunea reclamantului a fost admisă, în parte, pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din sentința penală nr. 247/P/20.10.2005 a Tribunalului Neamț, deciziile penale nr. 136/2006 a CA B și nr. 5362/2007 a ÎCCJ și biletul de liberare nr. C/35943/2005 emis de Penitenciarul Bacău, reclamantul a fost arestat preventiv la data de 07.07.2004 fiind urmărit penal și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 71 alin. 2 din OUG nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 și art. 3 din nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002.
La data de 28.09.2005 a fost pus în libertate ca urmare a revocării măsurii arestării și înlocuirii acesteia cu măsura de a nu părăsi țara, iar prin sentința penală nr. 247/P/20.12.2005 a Tribunalului Neamț, rămasă definitivă prin decizia nr. 5362/2007 a ÎCCJ, s-a dispus achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, instanța reținând că vinovăția reclamantului în comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată nu a fost stabilită cu certitudine.
Întrucât reclamantul a fost achitat pentru infracțiunile pentru care a fost arestat preventiv are dreptul la repararea pagubei pentru cele 449 zile cât a fost privat de libertate, în cauză, fiind întrunite cerințele art. 504 Cod procedură civilă.
Cum prin acțiune a solicitat atât daune materiale constând în: suma de 29.000 lei - echivalentul venitului pe care l-ar fi realizat pe durata arestării; 3.000 lei c/val. onorariilor de avocat achitate în dosarele penale și 12.000 lei cheltuieli făcute de familia sa pe durata arestării,precum și daune morale în cuantum de 300.000 lei, iar la termenul de judecată din 15.09.2008 a renunțat la cererile având ca obiect veniturile nerealizate și onorariile de avocat, pentru care în temeiul art. 246 Cod procedură civilă s-a lua act de această renunțare, urmând a se examina doar cererile având ca obiect daunele morale și daunele materiale constând în c/val cheltuielilor avansate de familie pentru întreținerea sa.
Daunele materiale în cuantum de 12.000 lei - solicitate de reclamant au fost admise în totalitate, întrucât așa cum prevăd și dispozițiile art. 505 alin. 2 Cod procedură civilă, restrângerea libertății reclamantului a avut consecințe și asupra familiei sale care a fost nevoită să avanseze o serie de cheltuieli atât pentru a-l vizita, cât și pentru procurarea de alimente și alte produse pe care i le-au trimis reclamantului în penitenciar.
Din depozițiile martorilor audiați, respectiv și, coroborate cu adresa nr. C/-/2008 emisă de Penitenciarul Bacău și tabelul cuprinzând numărul vizitelor, a datelor și persoanelor care l-au vizitat pe reclamant (în perioada septembrie 2004 - octombrie 2005), precum și numărul și data primirii de către reclamant a pachetelor cu alimente și alte produse, rezultă că pe durata arestului preventiv a fost vizitat de 43 de ori de către părinții săi, precum și de către un văr și a primit un număr de 41 de pachete de la familia sa (părinți și frate) - atât în mod direct, cât și prin intermediul altor persoane (prieteni, veri).
Față de numărul vizitelor și al pachetelor și costurile pe care le-au presupus atât deplasările de la domiciliul familiei ( N) la locul de arest preventiv (B), cât și procurarea alimentelor și produselor din pachetele expediate, daunele materiale în cuantum de 12.000 lei pretinse sunt justificate fiind pe deplin dovedite de către reclamant.
În ceea ce privește capătul de cerere privind daune morale, la stabilirea cuantumului acestora s-a ținut cont atât de durata privării de libertate, cât și de consecințele produse asupra reclamantului și familiei acestuia.
Astfel, neîndoielnic măsura privării de libertate i-a produs reclamantului traume legate de șocul încarcerării, depunerea în mediul penitenciar, contactul cu o colectivitate de necunoscuți, condițiile de detenție, controlul riguros al conduitei.
La acestea se adaugă expunerea la disprețul public prin atribuirea calității de învinuit sau inculpat știut fiind că societatea reacționează prin stigmatizarea celui în cauză, atingerea adusă demnității, onoarei și personalității reclamantului.
De asemenea, măsura arestării a avut repercusiuni și asupra familiei reclamantului afectându-i mamei sale ( ) starea de sănătate, așa cum rezultă atât din actele medicale depuse la dosar, cât și din depozițiile martorilor audiați.
Însă, sub aspectul cuantumului solicitat cu titlu de daune morale - 300.000 lei - tribunalul a reținut că acesta este vădit exagerat și că în cazul în care s-ar acorda ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză.
Astfel, având în vedere durata arestării preventive, gravitatea prejudiciului moral suferit de reclamant prin raportare și la datele ce caracterizează persoana acestuia și temeiul de drept al achitării, precum și practica Curții Europene a Drepturilor Omului în cauze similare - tribunalul a apreciat că suma de 50.000 lei reprezintă o reparație pecuniară echitabilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel ambele părți:
Apelantul reclamant critică soluția primei instanțe pentru următoarele motive:
- procurorul care a participat la dezbaterea fondului cauzei este unul dintre procurorii care au instrumentat și participat în dosarul penal, fiind potrivit art.49 Cod procedură penală, caz de incompatibilitate;
- instanța deși a reținut prejudiciul și trauma suferită, a apreciat necorespunzător asupra cuantumului daunelor morale acordate.
II. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - N, a criticat sentința sub aspectul greșitei soluționări a excepției prescripției dreptului material la acțiune, arătând că în cauză daunele solicitate rezidă din starea de arest preventiv în care s-a aflat reclamantul, astfel încât interesează sub aspectul termenului de la care se calculează prescripția, momentul în care s-a cunoscut caracterul nelegal al respectivei arestări și nu data soluției finale a procesului penal.
Un al doilea motiv, privitor la fondul cauzei, are în vedere cuantumul daunelor morale, apreciate de instanță la un cuantum superior, inclusiv față de practica CEDO.
Al treilea motiv are în vedere daunele materiale, care ar urma a fi reduse, ținând cont da faptul că suma de 800 lei(RON) estimată ca fiind cheltuită lunar pentru pachete este excesivă.
Și referitor la cheltuielile de judecată acordate s-a solicitat redimensionarea acestora potrivit art. 274 alin.3 Cod procedură civilă.
Apelurile sunt nefondate urmând a fi respinse, reținându-se următoarele:
Prima instanță a pronunțat o soluție temeinică și legală pe baza materialului probator administrat în cauză.
În ceea ce privește respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, în mod corespunzător a reținut prima instanță că doar prin decizia penală nr.5362/9.11.2007 s-a confirmat și stabilit definitiv nelegalitatea măsurii arestării preventive, termenul de 18 luni prevăzut de lege începând să curgă de la data de 9.11.2007, data pronunțării deciziei definitive a.
În ceea ce privește motivele apelantului reclamant, privind incompatibilitatea unui procuror, potrivit art.49 Cod pr. penală, acestea nu au relevanță în prezenta cauză civilă, soluționată potrivit dispozițiilor procedurale civile în materie.
Cu privire la motivele vizând cuantumul daunelor morale, susținute de ambele apelante, relativ la întinderea despăgubirilor, instanța de fond statuând în echitate a dat o evaluare adecvată a daunelor morale compensatoare, fiind totodată, imparțială și echidistantă în acest sens. Ea a avut în vedere, în principal, criteriile referitoare la consecințele suferite pe plan fizic și psihic, expunerea la disprețul public, atingerea adusă onoarei și demnității, prin atribuirea calității de învinuit sau inculpat, sentimentul de frustrare creat acestuia.
II. Și în ceea ce privește cuantumul daunelor materiale, motiv ce vizează apelul pârâtului Statul Român, prima instanță având în vedere materialul probator administrat printr-o apreciere pertinentă a reținut corespunzător daunele materiale suportate de reclamant.
Cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată cu referire la art.274, alin.3 Cod pr.civilă, se va reține că în mod corespunzător a reținut prima instanță că reclamantul a făcut dovada achitării sumei de 2500 lei cu titlu de onorar avocat, astfel încât, sub acest aspect nu are relevanță admiterea în parte sub aspectul cuantumului,a pretențiilor materiale și morale solicitate.
Pe cale de consecință, potrivit art.296 Cod pr.civilă, ambele apeluri urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate ambele apeluri civile declarate de reclamantul domiciliat în N,-, - 2,.39, jud.N, și pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N cu sediul în N,- Bis, jud.N împotriva sentinței civile nr. 535/15.09.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 14 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
ptr. - - - - - -
plecată în CO,
PREȘEDINTE INSTANȚĂ,
red.
red.NT
tehn: DM/ 4 ex/ - 29.01.2009
Președinte:Țiț NiculinaJudecători:Țiț Niculina, Pașcan Elena
