Eroare judiciara. Speta. Decizia 226/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(169/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.226 A
Ședința publică de la 09 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristian Olteanu
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol pronunțarea asupra cererilor de apel formulat de apelantul - reclamant și de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, împotriva sentinței civile nr.1437 din 14.10.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
are ca obiect - reparare erori judiciare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă la prima strigare a cauzei apelantul - reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.30414/2009, emisă de Baroul București, apelanta Direcția Generală a Finanțelor Publice C, reprezentată de consilier juridic, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind intimatul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că, prin serviciul registratură la data de 13.03.2009 apelanta Direcția Generală a Finanțelor Publice Cad epus întâmpinare.
Curtea comunică în ședință publică apărătorului apelantului - reclamant un exemplar al întâmpinării și dispune lăsarea cauzei la ordine.
La reluarea cauzei se prezintă apelantul - reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.30414/2009, emisă de Baroul București, apelanta Direcția Generală a Finanțelor Publice C, reprezentată de consilier juridic, în baza delegației depusă la dosar, lipsind intimatul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat, și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea motivelor apelurilor.
Apărătorul apelantului - reclamant învederează faptul că, în ceea ce privește primul capăt de cerere privind acordarea daunelor morale pentru prejudiciul cauzat ca urmare a privării de libertate în mod nelegal, deși prima instanță a constatat faptul că arestarea reclamantului o-a afectat acestuia demnitatea, onoarea, prestigiul în comunitate, precum și viața sa familială, i-a fost încălcat unul din drepturile sale fundamentale și anume dreptul la libertate, consideră că acordarea sumei de 30.000 lei reprezintă o reparație suficientă a tuturor consecințelor negative ce s-au restrâns asupra reclamantului care a fost arestat preventiv pentru o perioadă de 45 de zile.
Apărătorul apelantului - reclamant, mai arată că în ceea ce privește capătul de cerere, privind acordarea de daunele materiale constând în plata onorariului de avocat, în mod greșit a fost respins de către instanța de fond, în condițiile în care deși chitanța doveditoare a plății a fost emisă după ce s-a emis ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, asistența judiciară i-a fost acordată reclamantului în timpul urmăririi penale după cum rezultă din împuternicirea avocațială depusă la dosar.
Apărătorul apelantului - reclamant, solicită admiterea acțiunii în totalitate astfel, cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul apelantului - reclamant, solicită respingerea apelului formulat de către apelanta Direcția Generală a Finanțelor Publice, ca nefondat.
Consilierul juridic al apelantei Direcția Generală a Finanțelor Publice solicită respingerea apelului formulat de către apelantul - reclamant pentru motivele invocate în întâmpinare. Cu privire la apelul formulat de către apelanta Direcția Generală a Finanțelor Publice, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, deoarece reclamantul a fost privat de libertate pentru o perioadă scurtă, astfel că nu se poate aprecia existența unui veritabil prejudiciu moral mai ales că măsura arestării preventive este luată în mod frecvent, la solicitarea organelor de urmărire penală în interesul desfășurării unei anchete penale obiective și nu în scopul pedepsirii penale a inculpatului.
Consilierul juridic al apelantului, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii apelată, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Reprezentantul Ministerul Public, pune concluzii de respingere a apelului formulat de către apelanta Direcția Generală a Finanțelor Publice, deoarece ne aflăm în situația tipică de aplicare a art. 504 din Codul d e procedură penală, întrucât ulterior s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a apelantului - reclamant. Totodată, învederează faptul că, statul este obligat să răspundă cu privire la daunele morale.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de admitere în parte a apelului formulat de către apelantul - reclamant doar cu privire la daunele materiale.
CURTEA,
Deliberând, constată că prin sentința civilă nr.1437/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale și a fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la daune materiale; s-a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
A reținut prima instanță că împotriva reclamantului s-au desfășurat acte de urmărire penală în baza rezoluției din 25.11.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu - Gară, pentru săvârșirea infracțiunii de viol (art.197 alin.1 Cod penal) și perversiuni sexuale (art.201 alin.4 Cod penal), că acesta a fost reținut și, ulterior, arestat preventiv în perioada 25.11.2006 - 08.01.2007, iar la data de 22.02.2008 a fost scos de sub urmărire penală prin rezoluția aceluiași parchet, determinat de împrejurarea că nu este autorul faptelor penale.
A apreciat prima instanță că reclamantul justifică legitimare procesuală pentru a solicita și obține repararea prejudiciului suferit ca urmare a privării sale de libertate, fiind incidente prevederile art.504 Cod procedură penală și art.52 (3) din Constituția României.
Cererea referitoare la daunele materiale reprezentând onorariul de avocat pentru faza urmăririi penale a fost respinsă, dat fiind că înscrisul doveditor (chitanța nr.5/2008) a fost emis ulterior ordonanței de scoatere de sub urmărire penală (07.03.2008).
În legătură cu daunele morale s-a apreciat din coroborarea dovezilor administrate că privarea de libertate a reclamantului în condițiile în care acesta nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost arestat reprezintă o încălcare gravă a dreptului la libertate, aspect de natură să inducă o serioasă traumă psihică și să afecteze viața reclamantului și a persoanelor apropiate.
S-a stabilit că au fost nesocotite grav prevederile constituționale referitoare la libertatea individuală și siguranța persoanei (art.23 alin.1) și prevederile CEDO referitoare la aceleași aspecte (art.5).
Împotriva sentinței au declarat apel DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C și reclamantul.
Apelanta a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța a soluționat cauza doar pe baza aprecierilor subiective ale martorilor, iar nu pe baza unor dovezi directe, astfel că nu s-a dovedit în mod neechivoc prejudiciul moral suferit de reclamant.
A mai susținut că perioada foarte scurtă a privării de libertate nu poate atrage un veritabil prejudiciu moral, măsura arestării preventive fiind dispusă în interesul desfășurării unei anchete penale obiective, iar nu în scop de pedeapsă.
În sfârșit, percepția persoanelor apropiate reclamantului asupra imaginii sale este determinată de aprecierea incorectă a naturii juridice a măsurii arestării preventive.
Apelantul - reclamant a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în raport cu durata arestării preventive se impunea acordarea unei reparații în cuantumul solicitat prin cererea introductivă, respectiv 150.000 lei, suma reprezentând o apreciere rezonabilă a importanței valorilor morale lezate.
A mai susținut că solicitarea privind daunele materiale a fost respinsă greșit, deoarece, deși chitanța doveditoare a plății a fost emisă după emiterea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală, acordarea asistenței juridice s-a realizat pe parcursul cercetărilor.
Apelanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Caf ormulat întâmpinare la apelul declarat de reclamant, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate din perspectiva criticilor formulate, Curtea apreciază că apelurile sunt nefondate.
În privința apelului DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE C, Curtea apreciază că nu poate fi primită critica relativă la lipsa unor dovezi directe care să susțină prejudiciul moral suferit de reclamant.
Dovezile administrate în cauză sunt suficiente pentru ca în urma evaluării acestora instanța să aprecieze cu privire la existența/inexistența unui prejudiciu de natură morală.
Pe de altă parte, împrejurarea că arestarea preventivă a petentului (25.11.2006 - 08.01.2007) s-a dispus nelegal, reprezintă o evidență confirmată de ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a acestuia pentru faptele pentru care s-a desfășurat ancheta.
Or, simpla privare de libertate a unei persoane, în contextul în care măsura este nejustificată și nelegală, reprezintă o nesocotire flagrantă a unui drept fundamental constituțional și convențional, iar consecința directă și imediată nu poate fi decât lezarea unei valori ce definește personalitatea umană și producerea unui prejudiciu de natură morală.
Existența unui atare prejudiciu este independentă de întinderea perioadei în care dreptul său fundamental la libertate a fost știrbit, iar buna desfășurare a unei anchete penale și garanția obiectivității procesului penal nu se pot fundamenta pe măsura arestării preventive, aceasta reprezentând o măsură cu caracterexcepțional.
Curtea apreciază că tocmai stabilirea nevinovăției petentului stă la baza caracterului abuziv și nelegal al măsurii dispuse, astfel încât soluția dată nu poate fi de natură să anuleze prejudiciul suferit, cum susține apelanta, ci, dimpotrivă, să certifice legitimitatea unei cereri în dezdăunare.
Reclamantul locuiește și își desfășoară activitatea într-o comunitate relativ restrânsă, astfel încât impactul măsurii arestării preventive și fundamentul acesteia este unul serios și perceput ca atare de membrii colectivității; din această perspectivă nu se poate susține că proiectarea unei imagini nepotrivite asupra persoanei petentului nu a fost influențată de măsura dispusă, ci ar fi determinată de aprecierea incorectă a naturii acesteia, cum arată apelanta.
În realitate, prejudiciul moral există fără echivoc, iar acesta trebuie să fie reparat.
Criticile formulate prin apelul reclamantului sunt, deopotrivă, nefondate.
A susținut reclamantul că reparația prejudiciului moral încercat s-a realizat prin acordarea unei sume inferioare celei care ar fi răspuns corespunzător gravității valorilor lezate prin măsura dispusă.
Aprecierea asupra modalității de reparație a unui atare gen de prejudiciu, și asupra caracterului îndestulător al cuantumului sumei, în ipoteza acordării unei dezdăunări în bani reprezintăatributul judecății, iar în cauză instanța a evaluat corect întinderea dreptului la reparație al petentului.
O atare apreciere este rezultatul analizei coroborate a tuturor aspectelor cauzei, a consecințelor produse asupra demnității persoanei vizate, dar și a conduitei sale, a poziției sale sociale, astfel cum aceasta este recepționată la nivelul comunității (nefiind lipsită de relevanță nici împrejurarea că petentul figurează în evidențele cazierului judiciar).
Nu este justificată în cauză, cum corect a apreciat prima instanță, acordarea daunelor materiale constând în onorariul de avocat, contravaloarea prestației constând în asistența judiciară fiind unul din elementele contractului încheiat între părți.
Or, în speță, suma pretinsă cu acest titlu este menționată într-un înscris întocmit ulterior, astfel încât valorificarea acestei pretenții nu poate fi disociată de eventualul caracter speculativ câtă vreme ea nu a fost neechivoc menționată la momentul întocmirii convenției de asistență juridică.
În consecință, în temeiul art.296 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea va respinge ambele apeluri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate ambele apeluri formulate de apelantul - reclamant, domiciliat în, sat, județul C și de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, cu sediul în C,--8, județul C, împotriva sentinței civile nr.1437 din 14.10.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.
.
6 ex./07.10.2009
Trib.C -
Președinte:Cristian OlteanuJudecători:Cristian Olteanu, Cristina Nica
