Eroare judiciara. Speta. Decizia 252/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 252
Ședința publică din 13 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
GREFIER:- -
S-a luat în examinare apelurile declarate de către reclamantul și pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, PRIN A, împotriva sentinței civile nr. 577 din 25 iunie 2008, pronunțată Tribunalul Arad în dosarul nr-, având ca obiect reparare prejudicii erori materiale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul apelant, lipsă fiind pârâții apelanți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Reclamantul apelant pune concluzii de admitere a apelului și cu privire la apelul pârâților pune concluzii de respingere a acestuia.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, procuror pune concluzii de respingere a ambelor apeluri, menținerea hotărârii primei instanțe, întrucât s-a acordat o sumă echitabilă, la stabilirea acesteia a fost avut în vedere prejudiciul adus reclamantului. Nu se pot acorda daune morale pentru un proces penal, raportat la datele speței, și respectiv la cele 20 de luni pe care reclamantul le-a petrecut în detenție.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civilă de față:
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Arad la data de 04.06. 2007 reclamantul a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B solicitând obligarea la plata daunelor morale în cuantum de 10 milioane euro și daune materiale în sumă de 3 milioane euro.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că în perioada 15.05.1998 - 10.02. 2000 fost arestat pe nedrept așa cum s-a stabilit prin decizia penală nr. 6392 din 02. 11. 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiției B - secția penală, hotărâre prin care s-a confirmat decizia Curții de APEL TIMIȘOARA prin care a fost achitat în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu a formulat apărări în acest dosar.
Examinând acțiunea civilă formulată de reclamantul potrivit cu motivele invocate și probațiunea administrată Tribunalul a admis în parte această acțiune potrivit cu următoarele considerente.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad din 11.06. 1998 dosar nr. 7/P/1998 a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prev. de art. 183 cod penal.
S-a reținut că în data de 28.12. 1997 în jurul orelor 21,30 a aplicat tatălui său pe fondul unor neînțelegeri preexistente mai multe lovituri cu un de baseball în curtea locuinței și în stradă, victima deși a fost transportată la spital și a primit îngrijiri medicale, a decedat la data de 3 ianuarie 1998 dimineața.
a fost arestat preventiv la 14.05.1998.
Prin sentința penală nr. 248 din 18.11. 1998 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 3277/1998, în baza art. 183 cod procedură penală, a fost condamnat la 7 ani închisoare pentru lovituri cauzatoare de moarte.
Curtea de Apel Craiova investită ca urmare a strămutării cauzei de la Curtea de APEL TIMIȘOARA prin decizia penală nr. 363 din 19.08. 1999, dosar nr. 1480/P/1999 a respins apelul inculpatului și a menținut hotărârea primei instanțe.
Înalta Curte de Casație și Justiție - secția penală în dosar nr. 3510/1999 prin decizia nr.547 din 10.02. 2005 admis recursul inculpatului a casat decizia Curții de Apel Craiova și sentința Tribunalului Arad și în baza art. 333 cod procedură penală, a dispus restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad pentru completarea urmăririi penale, dispunându-se și punerea în libertate a învinuitului.
În rejudecare, Tribunalul Arad prin sentința civilă nr. 350 din 29. 11 2004 dosar nr. 7528/2003 a condamnat pe la 3 ani închisoare pentru lovituri cauzatoare de moarte, hotărâre desființată prin decizia penală nr. 174 din 19.05. 2005 Curții de Apel Craiova care aplică pedeapsa închisorii de 5 ani, hotărârea fiind casată prin decizia penală nr. 6632 din 24. 11. 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție și trimisă cauza spre rejudecare Curții de APEL TIMIȘOARA care prin decizia penală nr. 136/A din 03.04. 2006 pronunțată în dosar nr. 671/P/2006 în baza art. 11 pct. 2 lit. c combinat cu art. 10 lit. c cod procedură penală l-a achitat pe fapta nefiind săvârșită de către acesta.
Această decizie a fost menținută că Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțată prin decizia penală nr. 6391 din 02. 11. 2006 în dosar nr-, împrejurări reținute de Tribunal din dosarele penale atașate.
Potrivit art. 504 al. 1 cod procedură penală persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat a hotărâre definitivă de achitare, iar potrivit al. 2 persoana care în cursul procesului penal a fost privată de libertate are de asemenea dreptul la repararea pagubei.
Reclamantul la data arestării a fost student la facultatea de drept, înscris în anul II, cursuri fără frecvență nefiind încadrat în muncă și neavând persoane în întreținere.
Din probatoriul depus nu s-a reținut că reclamantul a suferit prejudiciu material de la data arestării 14.05.1998 și până la data achitării irevocabile 02.11.2006 nefiind depuse dovezi privind pagubele patrimoniale care i-au fost cauzate lui, constând în veniturile de care a fost lipsit în această perioadă, deși s-au acordat în acest sens mai multe termene de judecată, astfel că s-a respins cererea reclamantului de plată a daunelor materiale în cuantum de 3 milioane euro.
Reclamantul a fost arestat din 14.05. 1998 și până la data de 10.02. 2000.
Prin decizia penală nr. 136/A din 03.04. 2006 Curții de APEL TIMIȘOARA menținută prin decizia nr. 6391 din 02. 11. 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind achitat potrivit art. 10 lit. c cod procedură penală deoarece infracțiunea prev. de art. 183 cod procedură penală nu a fost săvârșită de către acesta.
Față de condamnările anterioare deciziei nr. 6391/2006 a ICCJ și de arestarea din perioada 14.05. 1998 - 10.02. 2000 Tribunalul a apreciat că reclamantului i-au fost lezate dreptul la libertate prin arestarea timp de 20 luni și 27 zile, fiind student la Facultatea de drept.
Având în vedere vârsta acestuia la dată arestării - 20 de ani s-a putut aprecia că prin arestare i s-au cauzat suferințe fizice și psihice, că prin arestarea și condamnarea pe nedrept i-a fost știrbită onoarea și demnitatea.
Față de aceste criterii de apreciere a prejudiciului moral suferit de reclamant, tribunalul, ca urmare a admiterii în parte a acțiunii, obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor să plătească reclamantului suma de 350.000 lei cu titlu de daune morale.
Prin sentința civilă nr. 1332 din 20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B și în consecință a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 350.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata daunelor materiale.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 76 din 20.3.2008, Curtea de APEL TIMIȘOARAs -au admis apelurile declarate de reclamantul, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad reprezentat prin Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și Direcția Generală a Finanțelor Publice A în reprezentarea Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 1332 din 20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-; s-a desființat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad. cu motivarea că nu a fost citat în cauză Ministerul Economiei și Finanțelor.
Tribunalul Arad prin sentința civilă nr. 1332 din 20.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, a admis în parte acțiunea civilă exercitată de către reclamantul împotriva pârâtului Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor B și a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 30000 lei daune morale.
A respins cererea reclamantului privind plata daunelor materiale.
Tribunalul a reținut că reclamantul a fost arestat din 14.05. 1998 și până la data de 10.02. 2000.
Prin decizia penală nr. 136/A din 03.04. 2006 Curții de APEL TIMIȘOARA menținută prin decizia nr. 6391 din 02.11.2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind achitat potrivit art. 10 lit. c cod procedură penală deoarece infracțiunea prev. de art. 183 cod procedură penală nu a fost săvârșită de către acesta.
În conformitate cu prevederile art. 504 al. 1 cod procedură penală persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite dacă în urma rejudecării cauzei s-a stabilit prin hotărâre definitivă de achitare iar potrivit al. 2 are dreptul la repararea pagubei și persoana care în cursul procesului penal a fost privată de libertate.
Reclamantul a fost arestat preventiv 20 de luni și 27 de zile respectiv în perioada 14.05. 1998 și până la data de 10.02. 2000, la data arestării era student la facultatea de drept, înscris în anul II, cursuri fără frecvență dar în sesiunea din luna februarie nu s-a prezentat la nici un examen, nefiind încadrat în muncă și neavând persoane în întreținere.
Reclamantul nu a făcut dovada că ar fi realizat venituri și nu a făcut dovada că nici în prezent ar realiza venituri, astfel că nu se pot acorda daune materiale.
Este adevărat că prin arestare reclamantului i s-au cauzat suferințe fizice și psihice, că prin arestarea preventivă putea să-i fie știrbită onoarea și demnitatea, dar pe tot parcursul procesului penal a fost respectată prezumția de nevinovăție, dar trebuie să se aibă în vedere că nu a făcut dovada că după punerea în libertate nu i s-a respectat vreun drept, sau că perioada arestului a avut consecințe negative asupra formării carierei sale dar trebuie să se aibă în vedere că nu a făcut dovada că după punerea în libertate nu i s-a respectat vreun drept, sau că perioada arestului a avut consecințe negative asupra carierei sale, astfel că se justifică acordarea de daune morale dar instanța va avea în vedere venitul mediu pe economie în stabilirea acestora și îi va acorda suma de 30.000 lei.
Împotriva sentinței civile nr. 577 din 25 iunie 2008, pronunțată Tribunalul Arad în dosarul nr- a declarat apel atât reclamantul cât și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice
Reclamantul apelant a susținut că suma acordată cu titlu de daune morale este prea mică față de prejudiciul suferit și este nemulțumit de faptul că nu i s-au acordat daune materiale până la concurența sumei de 3.000.000 EURO.
În legătură cu cuantumul daunelor morale apelantul a indicat suma de 10.000.000 EURO.
Pârâtul apelant Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B, a solicitat schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, deoarece, pe de o parte, aceasta ar fi inadmisibilă iar, pe de altă parte, este neîntemeiată deoarece nu a dovedit prejudiciul suferit.
Examinând ambele apeluri prin prisma dispozițiilor art. 287 și urm. Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele.
Apelul declarat de către reclamantul, este întemeiat în ceea ce privește cuantumul sumei acordate cu titlu de daune morale, motiv pentru care Curtea va proceda la modificarea acestei sume în sensul că va aprecia că reclamantul este îndreptățit să primească suma de 50.000(cinzecimii) lei cu titlu de daune morale, în loc de 30.000(treizecimii) lei cât a stabilit prima instanță.
Pentru a motiva această măsură Curtea va reține că, din actele și lucrările cauzei rezultă cu certitudine împrejurarea că reclamantul a fost supus la cea mai gravă măsură de restrângere a libertății, respectiv aceea a arestării preventive pe o durată ce depășește cu mult un an de zile, respectiv de la 14.05.1998 și până la 10.02.2000, pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, în legătură cu care s-a stabilit, ulterior, nevinovăția sa, el fiind achitat în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. c Cod procedură penală, pentru că nu este persoana care a săvârșit fapta prevăzută de art. 183 Cod penal.
Din anul 1998 și până la data rămânerii definitive a hotărârii de achitare respectiv 02.11.2006, reclamantul a trebuit să facă față unei presiuni psihice și morale, legată de săvârșirea unei infracțiuni grave, pe care nu a comis-o, această situație fiind determinantă, ținând seama de intervalul mare de timp în care s-au desfășurat procedurile judiciare, în a justifica prejudiciul moral cauzat reclamantului, prejudiciu pentru a cărei reparare Curtea apreciază că este necesară suma de 50.000(cincizecimii) lei.
Celelalte pretenții ale reclamantului apelant cu privire la sumele indicate de acesta nu au fost dovedite și nu se justifică, în speță, motiv pentru care ele, în mod corect, au fost respinse de către prima instanță.
Față de cele arătate Curtea va admite apelul reclamantului, va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul că va obliga pârâtul Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B la plata către reclamant a sumei de 50.000(cincizecimii) lei, cu titlu de daune morale.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
Referitor la apelul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor A în reprezentarea Statului Român, Curtea va reține că acesta este neîntemeiat deoarece, în speță în mod cert este vorba despre o eroare judiciară comisă de către autoritățile judiciare care acționează în numele Statului Român, prin aceea că s-a luat măsura arestării preventive și s-au continuat procedurile judiciare împotriva reclamantului, în condițiile în care, ulterior, s-a stabilit că acesta nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii grave, reținută în sarcina sa.
Cum, pârâtul este ținut în a răspunde, cu privire la eroarea judiciară comisă, susținerile acestuia în sensul că acțiunea este inadmisibilă sau că aceasta ar fi nefondată deoarece nu ar exista nici un fel de prejudiciu, sunt nefondate și sunt contrazise de soluția judiciară finală, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B, autoritatea judiciară supremă stabilind definitiv că reclamantul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 183 Cod penal, care a fost reținută în sarcina sa.
În această ordine de idei, Curtea va respinge apelul declarat de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B - Direcția Generală a Finanțelor Publice
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 577 din 25 iunie 2008, pronunțată Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul că obligă pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor la plata către reclamant a sumei de 50.000(cincizeci mii)lei, cu titlu de daune morale.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge apelul declarat de către Ministerul Economiei și Finanțelor B, prin A, împotriva aceleiași sentințe.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Se comunică cu:
Reclamantul apelant
- A, str. - -, A 11,. E,. 9, jud.
Pârâții intimați
MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, PRIN - A,-, jud.
STATUL RÂMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - str. -, sector 5, nr. 17
Red. /4 decembrie 2008
Tehnored /5 decembrie 2008
Ex.5
Primă instanță:
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza
