Eroare judiciara. Speta. Decizia 35/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 35/A/2008
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca
JUDECĂTOR 2: Valentin Mitea vicepreședinte al Curții de Apel
Grefier: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamantul apelant împotriva sentinței civile nr. 840/10 august 2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- privind și pe pârâtul intimat STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Dezbaterea în fond a cauzeia avut loc în ședința publică din 11 ianuarie 2008, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 18 ianuarie 2008, încheieri care fac parte integrantă din prezentat hotărâre.
CURTEA:
Asupra apelului declarat reține:
Prin sentința civilă nr. 840/10.08.2007 a Tribunalului Maramureș, s-a respins acțiunea civilă înaintată de reclamantul împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri pentru nelegala privare de libertate.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamantul, prin cererea înregistrată la 23.10.2006 a solicitat obligarea Statului Român la plata sumei de 10.331.780 lei daune materiale, reprezentând pierderile suferite de reclamant și câștigul nerealizat pe perioada 07.11.2000 - 29.09.2006, cu dobânda legală potrivit nr.OG 9/2000 și la plata sumei de 1.301.520 lei cu titlu de daune morale.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 504 alin. 2.pr.pen. și nici cele ale art. 998, art. 999 și 1084. civ. pentru ca statul să fie obligat la repararea pagubei față de reclamant.
Potrivit ordonanței din 8 noiembrie 2000, emisă în dosar nr. 918/P/1998 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus arestarea preventivă, pe timp de 30 de zile, începând cu 08.11.2000, a lui, pentru că în luna martie 1998 l-a instigat pe fratele său să incendieze și să distrugă un autotren ce transporta utilaje de carmangerie, urmând să încaseze prin fraudă asigurarea în sumă de aproximativ 1 miliard lei de la societatea de asigurare Unita SA T, fapta constituind infracțiunea de instigare la distrugere și tentativă de înșelăciune.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova nr. 918P/1998 din 29.11.2000 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a lui pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 25, raportat la art. 217 alin. 4 și 5 Cod pen. art. 20 Cod pen. raportat la art. 215 alin. 2, 3 și 5, art. 290 Cod pen. cu aplicarea art. 33 Cod pen.
Prin sentința penală nr. 2891/2001 a fost condamnat la 5 ani și 6 luni închisoare, deducându-se din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive din 07.11.2000 la 23.03.2001.
Procesul penal a parcurs mai multe etape, cauza fiind strămutată la Tribunalul Brașov, ca în final, prin ordonanța din 24.08.2005 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, procurorul să dispună scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului cu motivarea că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni.
Ordonanța din 24.08.2005 a fost atacată cu plângere de Societatea de Asigurate Unita SA T, iar prin sentința penală nr. 136/2006 Tribunalul Brașova admite plângerea, a desființat ordonanța și a trimis cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova în vederea redeschiderii urmăririi penale.
Sentința penală nr. 136/2006 a Tribunalului Brașov, a fost atacată cu recurs de și, precum și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.
Prin decizia penală nr. 530/R/29.09.2006 pronunțată în dosar nr. 787/P/R/2006 Curtea de Apel Brașova admis recursurile și a respins plângerea Societății de Asigurare Unita SA împotriva ordonanțe nr. 918/P/21.08.2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova menținând această ordonanță de scoatere de sub urmărire penală.
În motivarea deciziei Curtea de Apel Brașova reținut că este nejustificată o nouă redeschidere a urmăririi penale, după 8 ani de la inițierea acestora împotriva făptuitorilor, perioadă în care organele judiciare nu au fost capabile să demonstreze săvârșirea infracțiunilor în cauză, în condiții care să conducă la angajarea răspunderii penale a numiților și. Această neputință nu poate conduce la o prelungire fără limite a procedurilor în cauză, fără a se aduce atingere drepturilor făptuitorilor la un proces echitabil, în sensul respectării unei durate rezonabile a procedurii penale, impus de prevederile art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Conform art. 504 alin. 2 Cod proc.pen. are dreptul la recuperarea de către stat a pagubei suferite și persoana care în cursul procesului penal a fost privată de libertate, ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal, acestea trebuind a fi stabilite în modul reglementat de art. 504 alin. 3 Cod proc.pen. prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii privative de libertate.
S-a apreciat că reclamantul nu a fost victima unei arestări nelegale, în sensul art. 504 alin. 2.pr.pen. pentru a putea fi antrenată răspunderea Statului Român la repararea pagubei suferite. Arestarea reclamantului nu a contravenit dispozițiilor din dreptul intern și nu au fost încălcate dispozițiile art. 5 paragrafele 1-4 ale Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul. Apelul nu este motivat.
Potrivit dispozițiilor art. 292 alin. 2.pr.civ. în cazul în care apelul nu se motivează instanța de apel se va pronunța în fond numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Curtea constată incidența dispozițiilor art. 297 alin. 1.pr.civ. deoarece prima instanță în mod greșit a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
S-a apreciat de către tribunal că reclamantul nu s-ar afla în vreuna dintre situațiile reglementate de art. 504. pr.pen.
Indiferent de modificarea în timp a conținutului dispozițiilor art. 504.pr.pen. scopul urmărit constant de acest text de lege a fost și este de materializare a principiului constituțional, potrivit căruia statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale.
Curtea Constituțională a statuat în sensul că dispozițiile art. 504 alin. 1.pr.pen. sunt constituționale numai în măsura în care nu se limitează la ipotezele prevăzute de text, cazurile în care statului îi revine răspunderea patrimonială pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale.
Scopul legii este acela de a permite repararea prejudiciilor cauzate, atât prin condamnare pe nedrept, cât și prin nelegala privare de libertate sau restrângerea de libertate din cursul procesului penal, numai în acest fel legea internă este în concordanță cu prevederile art. 5 paragraful 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prioritare și prevalente dreptului intern și în conformitate cu care, potrivit art. 20 din Constituția României, trebuie interpretate legile interne.
În sensul art. 5 paragraful 4 din Convenție, orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal pentru ca acesta să statueze asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa, dacă deținerea este nelegală.
Prin acțiunea introductivă, reclamantul a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 504 Cod proc.pen.
Potrivit dispozițiilor art. 504 Cod proc.pen.:
(1) Persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare.
(2) Are dreptul la repararea pagubei si persoana care, în cursul procesului penal, a fost privata de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea in mod nelegal.
(3) Privarea sau restrângerea de libertate in mod nelegal trebuie stabilita, după caz, prin ordonanța a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanța a procurorului de scoatere de sub urmărire penala sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitiva de achitare sau prin hotărâre definitiva de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j).
(4) Are drept la repararea pagubei suferite si persoana care a fost privata de libertate după ce a intervenit prescripția, amnistia sau dezincriminarea faptei.
Art. 20 din Constituția României republicată, stipulează următoarele: dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. Dacă există neconcordanță, între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Legalitatea măsurii restrângerii libertății reclamantului trebuie deci apreciată în acord cu hotărârea "tribunalului competent", respectiv cu dispozițiile deciziei penale nr. 530/2006 a Curții de Apel Brașov, prin care s-a stabilit că ordonanța din 24 august 2005 Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova P, emisă în dosarul 918/P/1998 prin care a fost scos de sub urmărire penală, este legală.
Concluziile ce derivă din această decizie sunt acelea că nefiind condamnat se bucură în continuare de prezumția de nevinovăție, iar arestarea sa timp de 4 luni și 15 zile a fost una nelegală.
Prin raportare la prevederile art. 504 Cod proc.pen. interpretate conform art. 20 alin. 2 din Constituție, la art. 5 paragraful 1 lit. a din Convenție, în cazul reclamantului a existat o privare nelegală de libertate, astfel că acesta este în drept a pretinde reparații conform prevederilor art. 5 paragraful 5 din Convenție, conform cărora orice persoană care este victima unei arestări sau a unei dețineri are dreptul la reparații.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 297 alin. 1.pr.civ. urmează a se admite apelul declarat de reclamant, a se desființa sentința atacată și a se trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, instanța, la soluționarea cererii cu privire la întinderea despăgubirilor, va ține seama doar de întinderea perioadei în care reclamantul a fost arestat nelegal, în conformitate cu dispozițiile art. 505 alin. 1.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 840 din 10 august 2007 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, pe care o desființează, trimițând cauza pentru rejudecare în primă instanță la același Tribunal.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.SL/dact.
7 ex./20.02.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Valentin Mitea
