Eroare judiciara. Speta. Decizia 36/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 36
Ședința publică de la 10 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
Grefier: - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul G, domiciliat în comuna de Cîmp, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 305 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns apelantul reclamant G, personal, lipsind intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței întâmpinarea depusă la dosar de intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, la data de 08.02.2010, după care;
Instanța a comunicat apelantului reclamant G un exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar de intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Apelantul reclamant Gaa rătat că nu solicită amânarea cauzei pentru observarea întâmpinării depusă la dosar de intimatul pârât.
A depus la dosar concluzii scrise prin care a invocat excepția necompetenței materiale a secției civile în soluționarea acțiunii formulată în cauză.
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă, a acordat cuvântul asupra excepției necompetenței materiale invocate de apelantul reclamant și asupra apelului formulat în cauză.
Apelantul reclamant Gas olicitat admiterea excepției necompetenței materiale invocată și pe cale de consecință, admiterea apelului, desființarea sentinței civile apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți - Secția Penală, apreciind că instanța civilă nu avea competență materială în soluționarea acțiunii promovată în cauză.
Reprezentantul Ministerului Publica pus concluzii de respingerea excepției necompetenței materiale, întrucât competența materială de soluționare a litigiilor ce au ca obiect repararea prejudiciilor rezultate din erori judiciare, întemeiate pe dispozițiile art. 504 Cod procedură penală, aparține instanței civile și nu instanței penale.
Pe fond, a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât tribunalul a constatat în mod corect că dreptul reclamantului de a solicita repararea pagubei s-a prescris, având în vedere că nu a fost exercitat în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 506 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv 18 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost achitat.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, sub nr-, reclamantul Gac hemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâtului la despăgubiri în sumă de 120.000 lei, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a condamnării sale pe nedrept, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în fapt, prin sentința penală nr. 37/14.11.1983, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.254 al.1 Cod penal, la 6 ani închisoare cu interzicerea pe timp de 3 ani a drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.289 Cod penal, art.26 Cod penal, cu art.223 al.1 Cod penal și art.264 al.2 Cod penal la câte 3 ani închisoare.
Prin decizia penală nr. 874/24.04.1984, Tribunalul Suprem - Secția Penală a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În urma rejudecării cauzei, s-a pronunțat sentința penală nr. 46/07.11.1984, prin care Tribunalul Mehedinția dispus achitarea lui în baza art.11 pct.1 lit.a Cod pr. pen. rap. la art.10 lit.a Cod pr. pen. pentru infracțiunea prev. de art.254 și art.26 rap. la art.223 al.1 Cod penal și în baza art.11 lit. a Cod pr. pen. rap. la art.10 lit. d Cod pr. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 264 al.2 și art.289 Cod penal.
Încă din faza urmăririi penale a fost arestat preventiv, măsura fiind menținută prin hotărârea de condamnare, așa încât în perioada 12.05.1983 - 29.04.1984 a fost arestat pe nedrept.
Prin această arestare nedreaptă i s-a cauzat un prejudiciu material în sumă de 120.000 lei constând în lipsirea de salariu în perioada arestării și a cheltuielile necesare apărării în timpul cercetărilor.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.504 Cod pr. pen. și art.1890 Cod civ.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepțiile prescripției dreptului la acțiune și autorității de lucru judecat, invocând în ceea ce privește prima excepție prevederile art.506 al.2 Cod pr. civ. iar cu privire la cea de-a doua excepție, sentința pronunțată în dosar nr. 1159/1986 al Tribunalului Mehedinți.
Prin sentința civilă nr. 305/27.10.2009, Tribunalul Mehedinția admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâtului Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere că pe fond acțiunea este neîntemeiată, iar în ceea ce privește reconstituirea vechimii în muncă, urmare a desfacerii contractului de muncă, pârâta nu are calitate procesuală pasivă.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat prescris dreptul reclamantului de a solicita repararea pagubei, întrucât nu a fost exercitat în termenul legal prev. de art.506 al.2 Cod pr. pen. respectiv 18 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care a fost achitat (sentința penală nr. 46/07.11.1984, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, definitivă prin decizia nr. 1217/28.05.1985, a Curții Supreme de Justiție).
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul G, considerând-o nelegală și netemeinică deoarece în mod eronat s-a constatat prescrierea dreptului la acțiune, deoarece faptele pentru care a solicitat despăgubiri sunt imprescriptibile.
Critica formulată nu este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția de necompetență materială a tribunalului, invocată de apelant, se constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că, potrivit art. 2 pct. h Cod pr. civ. cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale intră în competența tribunalului, ca primă instanță.
Reclamantul apelant a solicitat despăgubiri în condițiile art. 504 Cod pr. penală pentru prejudiciul suferit ca urmare a arestării sale în perioada 12.05.1983-24.04.1984, în mod neîntemeiat, deoarece prin sentința penală nr. 46 din 7.11.1984, pronunțată de Tribunalul Județean Maf ost achitat, în baza art. 11 alin.2 lit. a Cod pr. penală rap. la art.1 0 lit. 9, pentru infracțiunea prev. de art. 254 și art. 26 rap. la art. 223 alin.1 Cod penal.
Instanța de fond în mod legal a reținut prescrierea dreptului la acțiune în ceea ce îl privește pe reclamant, deoarece, deși acesta este o persoană îndreptățită, potrivit art. 504 Cod pr. penală, pentru introducerea unei acțiuni pentru repararea pagubei, a acționat peste termenul de 18 luni prevăzut în mod expres de art. 506 alin.2 Cod pr. penală. Potrivit acestei norme penale, acțiunea pentru repararea pagubei poate fi introdusă în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanțelor de judecată sau a ordonanței procurorului, prev. în art. 504 Cod pr. penală.
Chiar dacă raportat la anul 1984, anul în care a rămas definitivă hotărârea de achitare, reclamantul nu putea uza de o astfel de acțiune și deci, această dată nu poate fi reținută ca termen de început al prescrierii dreptului la acțiune, odată cu modificările Codului d e pr. penală și publicarea sa în din 1997, reclamantul putea să introducă acțiunea de despăgubiri în termen de 18 luni de la această dată, dar a acționat abia la data de 23.07.2009, deci cu mult peste termenul prevăzut de lege.
Textul de lege asigura reclamantului accesul la justiție pentru recuperarea prejudiciului suferit în termenul prevăzut, ca fiind util și necesar pentru promovarea unei astfel de acțiuni.
Urmează ca, aplicând art. 296 Cod pr. civ. să se respingă ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul și excepția necompetenței materiale formulate de reclamantul G, domiciliat în comuna de Cîmp, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 305 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât STATUL ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./26.02.2010
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava
