Eroare judiciara. Speta. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.40.
Ședința publică de la 24.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 2: Melania Stanciu
GREFIER - - - -
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 973 din 06.06.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât STATUL ROMÂN, PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-reclamant personal, lipsind intimatul-pârât STATUL ROMÂN, PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data 29.01.2009 apelantul-reclamant a depus copia sentinței penale nr. 2341 din 17.12.1970 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4
La interpelarea Curții, apelantul-reclamant, personal, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe apel.
Reprezentantul Ministerului Public învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe cererea de apel.
Apelantul-reclamant, personal, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, obligarea intimatului-pârât la plata unor daune morale și compensații pentru prejudiciul moral suferit în cuantum total de 500.000. Euro, sumă la care înțelege să-și restrângă pretențiile. De asemenea, solicită să i se restituie și bunurile confiscate, depunând și concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului formulat de reclamantul, ca nefondat, menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică. În susținerea poziției sale, precizează că solicitările apelantului-reclamant nu se încadrează în prevederile art. 504-505.pr.pen.
Curtea reține apelul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberand asupra apelului de fata, constata urmatoarele:
Prin sentinta civilă nr. 973/06.06.2008 pronuntata de Tribunalul București - Sectia A III-A Civilă a fost respinsa ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN, PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut ca prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București Secția IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18.03.2008, și reînregistrată ulterior, la data de 6.05.2008 pe rolul Sectiei a III-a - conform încheierii de scoatere de pe rolul Secției IX-a Contencios administrativ și fiscal din data de 22.04.2008 - rec1amantul a chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâtului la plata daunelor materiale, 750.000 euro, și a daunelor morale, 1.150.000 euro, precum și la restituirea în natură a apartamentului din care a fost evacuat forțat, prejudicii cauzate de regimul politic comunist în timpul detenției, precum și după eliberarea rec1amantului, aratand că reclamantul a fost condamnat după o judecată sumară la 17 ani muncă silnică pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale, confiscarea averii și degradarea civilă, fiind astfel încarcerat la Penitenciarul Codlea și ulterior la G, ca in timpul detenției s-a îmbolnăvit, boală netratată ce s-a agravat, fiind eliberat în 1963 cu sănătatea zdruncinată, ca ulterior detenției a fost supus în continuare la persecuții (atât rec1amantul cât și familia sa), fiind un condamnat politic, ca după anul 1989 s-a făcut în cazul său aplicarea Decretului - Lege nr. 118/1990, primind o indemnizație ridicolă și conferindu-i-se drepturi ce nu au fost puse în aplicare.
Prima instanta a retinut ca cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 504-505.proc.pen. art. 52 din Constituție și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Din probele administrate prima instanta a retinut ca potrivit dispozițiilor art. 504 alin. 3.proc.pen. privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanță a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută de art. 10 alin. 1 lit. j ori prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j, ca această condiționare este determinată de însăși rațiunea instituirii acestei răspunderi a statului, o răspundere cu un evident caracter obiectiv, exclusiv pentru săvârșirea unor erori judiciare, lato sensu, că reclamantul pretinde conform prevederilor art. 504.proc.pen. acordarea unor despăgubiri pentru deținerea sa în perioada regimului comunist, invocând în susținerea pretențiilor sale împrejurarea că a suferit o condamnare politică în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, fiind supus la numeroase abuzuri, context în care i s-ar fi confiscat ("naționalizat") și imobilul proprietate a sa, fiind evacuat împreună cu familia, arătând totodată că după 1990 beneficiat, parțial, doar de drepturile acordate de Decretul-lege nr. 118/ 1990.
Prima instanta a mai reținut că prin Hotărârea nr. 1.142/19.10.1990 s-a stabilit că reclamantul intră sub incidența Decretului-lege nr. 118/ 1990, acordându-i-se drepturile prevăzute de lege în favoarea persoanelor persecutate din motive politice.
Prima instanta a constatat ca, in raport de situația reținută, care nu poate fi calificată ca fiind situația unui persoane condamnate din cauza unei erori judiciare, pentru care Statul Român este ținut să răspundă patrimonial, în condițiile art. 504. proc. pen. pretențiile reclamantului privind acordarea de despăgubiri nu sunt întemeiate.
De asemenea, prima instanta a constat ca este neîntemeiată în acest cadru procesual și solicitarea reclamantului privind restituirea imobilului confiscat prin hotărâre a judecătorească de condamnare, ca o măsură reparatorie pentru abuzurile săvârșite de regimul politic comunist, reclamantul având posibilitatea de a obține restituirea imobilului sau măsuri reparatorii în echivalent numai pe calea actului normativ special - Legea nr. 10/2001, care, conform art. 2 alin. 1 lit. b califica drept imobile preluate abuziv, putând fi restituite așadar, numai în condițiile acestui act normativ, și imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist.
Prima instanta a mai retinut ca afirmațiile reclamantului privind existența unei răspunderi ce ar reveni Statului și potrivit Convenției Europeană a Drepturilor Omului nu pot fi luate în considerare față de cele expuse anterior cu privire la cerințele impuse de normele interne pentru angajarea răspunderii acestuia în temeiul art. 504 și urm. din Codul d e procedură penală, invocate de reclamant în susținerea pretențiilor sale, iar îndeplinirea obligației generale ce revine statului de a recunoaște fiecărei persoane ce ține de jurisdicția sa drepturile și libertățile definite în Convenție se realizează de către stat prin mijloace specifice, expresie a competenței depline a autorităților naționale de a pune în valoare și a sancționa orice încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale garantate de această convenție, asigurând remedii efective pentru atingerea acestui scop, reclamantul având în acest sens obligația de a exercita căile interne adecvate și accesibile puse la îndemână de legislația internă pentru apărarea dreptului său de proprietate.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul, calea de atac formulata in cauza fiind calificata ulterior de catre curte ca fiind apelul.
In motivarea apelului s-a aratat ca acesta este motivat prin: nerespectarea sensului si a tuturor inscrisurilor depuse, tortura suferita in detentie, afectiunile grave suferite, devenite cronice si incurabile, consecintele morale post-detentie, numeroasele verdicte favorabile date.
Apelantul a depus la 8.01.2009 o cerere de completare a motivelor de apel aratand ca "blocarea derularii procesului penal imediat dupa 89 facut imposibila respectarea termenului de prescriptibilitate justificand o noua aplicare a principiului suspendarii", ca totusi crimele privind reprimarea si intemnitarea oponentilor, regimul de exterminare se incadreaza juridic in infractiuni imprescriptibile - art. 121. contra si omeniei si neretinuta in deliberarea Tribunalului., si poate discriminatoriu s-a neglijat art. 22 Constitut. (al. 1,2),. dreptul la viata si condamanarea torturii. a tratamentului inuman".
Apelantul a mai aratat ca "un alt motiv de apel il reprezinta nu atat reabilitarea (obtinuta) sau amnistia (intervenita) ci dezincriminarea faptei (art. 504 (4)), fapt oficializat prin Declaratia si Recunoasterea oficiala in Parlament, de catre Presedintele Statului a "crimelor comunismului".
Analizand lucrarile dosarului in raport cu motivele de apel invocate, curtea retine urmatoarele:
In mod corect prima instanta a constatat ca cererea formulata de reclamant nu se incadreaza in ipotezele prevazute de art. 504.proc.pen. ipoteze in care se naste in sarcina statului obligatia de a repara prejudiciile cauzate prin erori judiciare.
Astfel, potrivit art. 504.proc.pen. "Persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare.
Are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanță a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută înart. 10alin. 1 lit. j) ori prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută înart. 10alin. 1 lit. j).
Are drept la repararea pagubei suferite și persoana care a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripția, amnistia sau dezincriminarea faptei."
Apelantul nu a facut nici o dovada in sensul ca, dupa condamnarea sa definitiva prin hotararea penala 672/10.10.1958, ar fi intervenit o hotarare definitiva de achitare.
De asemenea, desi in apel se invoca dispozitiile art. 504 alin. 4.proc.pen. apelantul nu a facut nici o dovada in sensul ca ar fi fost privata de libertate dupa ce a intervenit amnistia sau dezincriminarea faptei pentru care fusese condamnat.
Apelantul, invocand art. 504 alin. 4.proc.pen. sustine ca a intervenit reabilitarea sa. Curtea constata ca reabilitarea nu este prevazuta in art. 504 alin. 4.proc.pen. ca temei al repararii pagubei suferite prin privarea de libertate.
Referirile apelantului la prescriptibilitatea actiunii nu au nici o legatura cu hotararea apelata, dupa cum nu au legatura cu hotararea apelanta si, totodata, cu actiunea formulata nici referirile apelantului la imprescriptibilitatea raspunderii penale pentru infractiuni contra si omenirii.
Invocarea art. 22 din Constitutie este irelevanta in cauza, intrucat drepturile recunoscute prin art. 22 alin. 1 si 2 din Constitutie se concretizeaza in plan legislativ intern prin condamnarea faptelor de omor, vatamare, tortura, aplicarea de tratament inuman sau degradant etc. si, in masura in care apelantul aprecia ca a fost victima unor astfel de fapte, avea posibilitatea de a formula pangeri penale pentru savarsirea acestor fapte impotriva persoanelor care le-au savarsit.
In consecinta, curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant, domiciliat in B, - 6, - 18,. A,. 8, sect. 3 impotriva sentintei civile nr. 973/6.06.2008 pronuntata de Tribunalul B - Sectia a III-a Civila in dosarul nr- in contradictoriu cu intimatul Statul R, prin Ministerul Finantelor Publice, cu sediul in B,-, sect. 5.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 24.02.2009.
Presedinte Judecator
Grefier
Red.MS/4 ex.
Președinte:Antonela Cătălina BrătuianuJudecători:Antonela Cătălina Brătuianu, Melania Stanciu
