Eroare judiciara. Speta. Decizia 72/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția civilă mixtă -
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 72/A/2008
Ședința publică din 22 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol este pentru azi soluționarea apelurilor civile introduse de reclamantul domiciliat S M-. 5, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B- sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice SMî mpotriva sentinței civile nr. 1396/D din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă apelantul, reprezentantul său avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 122 din 1 aprilie 2008 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet individul și reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, lipsă fiind apelantul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA este reprezentat de domnul procuror B.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, apelul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că apelantul reclamant, prin avocat a depus la dosar note de ședință, după care:
Reprezentantul apelantului reclamant și reprezentantul parchetului, nu solicită alte probe.
Nefiind alte probe sau excepții de invocat, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Reprezentantul apelantului reclamant susține apelul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită admiterea lui în consecință a se dispune majorarea daunelor morale acordate de la 200.000 lei RON la 700.000 lei RON potrivit motivelor de apel depuse la dosar, susținute oral, cu cheltuieli de judecată. Cu privire la apelurile declarate în cauză, solicită respingerea acestora ca fiind nefondate.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA susține apelul declarat, solicită admiterea lui, în consecință respingerea acțiunii formulate de reclamant invocând art. 96 alin. 5 din Legea 303/2004, în subsidiar schimbarea în parte a sentinței civile atacate în sensul diminuării daunelor morale acordate avându-se în vedere că reclamantul și-a recunoscut fapta, daunele morale acordate nefiind justificate. Cu privire la apelul declarat de reclamant solicită respingerea acestuia ca fiind nefondat.
Curtea de Apel
deliberând:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1396/D din 820 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr- a fost admisă în parte acțiunea civilă înaintată de reclamantul,.în com. sat Codrului, nr.45, jud.S M, cu.procedural la sediul profesional al.Av., în mun.S M, str.- nr.12/5, jud.S M, împotriva pârâtului STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în mun.B,-, sector 5, reprezentat prin DGFP S M, cu sediul în mun.S M, P-ța - nr.3-5, jud.S M, conform delegației nr.31086/19.03.2007, și în consecință:
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 9000 lei RON daune materiale reprezentând venit din munci ocazionale și 200.00 lei RON daune morale pentru perioada de detenție, în total pretenții în sumă de 209.000 lei RON.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2500 lei RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin Ordonanța din data de 25.09.2001 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare dată în dosar nr.342/P/2000 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul, reclamant în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev.și ped.de art.174 raportat la art.176 lit.d Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în noaptea de 19/20.10.2000, împreună cu numiții și a intrat în locuința victimei, căreia i-a aplicat mai multe lovituri în scop de jaf, în urma acestora victima decedând (fila nr.3).
Se mai reține că ulterior, prin sentința penală nr.118/27.02.2006 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr.3679/2005 (filele nr.4-6) inculpatul a fost achitat de sub această învinuire, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod de procedură penală, hotărârea rămânând definitivă prin decizia penală nr.147/A/19.09.2006.
Totodată, se mai reține că în perioada 19.09.2001 - 27.02.2006 reclamantul din prezenta cauză a fost arestat preventiv în această perioadă depunând mai multe memorii și plângeri prin care a afirmat că nu este autorul omorului în cauză (filele nr.8-32).
Cu privire la starea de fapt descrisă mai sus instanța a mai reținut că au fost aduse următoarele două contraargumente:
Pe de o parte, s-a invocat de către reprezentanta Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare existența unei perioade mai scurte decât cea invocată de reclamant pentru care subzistă caracterul nelegal al măsurii preventive dispuse în cauză.
Astfel, s-a arătat în cursul judecării cauzei, întemeiat și pe actele și lucrările din dosar nr.3679/2005 al Tribunalului Satu Mare (atașat la dosarul cauzei), reiterându-se și în cuprinsul concluziilor scrise, că în perioada reclamată (19.09.2001 - 27.02.2007) reclamantul a executat la rândul său și o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunii de furt, aplicată prin sentința penală nr.711/2002 a Judecătoriei Satu Mare rămasă definitivă. În consecință, se arată în continuare, din perioada invocată de reclamant urmează a fi scăzut intervalul de timp cuprins între 05.10.2002 - 04.10.2005, perioadă în care a fost executată pedeapsa de 3 ani închisoare menționată anterior, rezultând în final o durată a arestării nelegale de 1 an, 4 luni și 26 de zile.
Cu privire la acest aspect instanța a apreciat apărările prezentate mai sus ca fiind întemeiate, reținând în acest sens și răspunsul comunicat instanței prin adresa nr.28156/15.11.2007 a Administrației Naționale a Penitenciarelor - Penitenciarul cu Regim . SM( fila nr.104) potrivit căruia, pe durata executării măsurii arestării preventive dispuse în dosarul nr.3679/2005 al Tribunalului Satu Mare (respectiv dosar nr.4185/2002 al Tribunalului Satu Mare ), reclamantul din prezenta cauză a mai executat o pedeapsă de 3 ani închisoare exceptată de la beneficiul grațierii și aplicată prin sentința penală nr.711/2002 a Judecătoriei Satu Mare, Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1055/2002, executare realizată în perioada 05.10.2002 - 04.10.2005.
Totodată instanța a mai reținut și faptul că, potrivit aceleiași adrese menționată mai sus, în perioada executării pedepsei de 3 ani închisoare evocată anterior reclamantul nu a beneficiat de instituția liberării condiționate, însă nu pentru motivele invocate de către reclamant, în sensul că era arestat preventiv la acea dată în dosarul de omor deosebit de grav în care a fost achitat ulterior, ci pentru motivul că în dosarul propriu zis de furt, durata arestării preventive aplicate reclamantului a fost mult mai M decât durata efectivă a pedepsei aplicate, astfel încât instituția liberării condiționate era ineficientă, condamnatul executând în termen pedeapsa de 3 ani închisoare mai sus amintită.
Prin urmare, atâta vreme cât măsura preventivă s-a dispus în temeiul și în condițiile descrise pentru săvârșirea infracțiunii de furt, în privința căreia s-a și emis de altfel ulterior mandatul de executare a pedepsei nr.1055/2002, instanța apreciază că privarea reclamantului de beneficiul instituției liberării condiționate în privința pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.711/2002 nu reprezintă o consecință directă a măsurii arestării preventive dispuse în cadrul dosarului nr.3679/2005.
Pe de altă parte, un al doilea contraargument adus de către Ministerul Publica fost acela al incidenței în cauză a disp.art.96 alin.5 din Legea nr.303/2004, normă juridică potrivit căreia "nu este îndreptățită la repararea pagubei persoana care în cursul procesului a contribuit în orice mod la săvârșirea erorii judiciare de către judecător sau procuror".
Sub acest aspect instanța a înlăturat această susținere, reținând că, raportat la probatoriul administrat în cauză în acest sens, respectiv declarația olografă a reclamantului învinuit în cauză (fila nr.14 din dosar nr.342/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, atașat la dosarul cauzei) prin care inițial acesta a recunoscut săvârșirea faptei, nu a constituit în opinia instanței o împrejurarea suficientă pentru a atrage aplicabilitatea în cauză a disp.art.96 alin.5 din Legea nr.303/2004, câtă vreme ulterior, în tot cursul desfășurării procesului acesta a negat săvârșirea faptei, inclusiv cu ocazia audierii sale în fața instanței de judecată.
Totodată, în ce privește declarațiile coinculpaților și (filele nr.18-22, respectiv nr.26-29 idem), precum și amprenta inculpatului găsită la locul crimei (filele nr.91-97 idem), instanța a apreciat că acestea nu sunt de natură a atrage reținerea incidenței în cauză a normei juridice menționate mai sus, câtă vreme această dispoziție legală prevede în mod expres cerința ca săvârșirea erorii judiciare să-i poate fi imputată reclamantului ca urmare a unei contribuții proprii a acestuia, iar nu ca urmare a unui concurs de împrejurări determinate de conduita altor persoane, independente de voința și controlul reclamantului în cauză.
De asemenea, nici în privința concluziilor testului poligraf la care a fost supus inculpatul în cursul urmăririi penale, concluzii în sensul că a fost detectat un comportament simulat al subiectului, nu sunt în măsură să atragă aplicabilitatea art.96 alin.5 din Legea nr.303/2004, în opinia instanței, atâta vreme cât în procesul penal vinovăția unei persoane nu se circumscrie strict recunoașterii faptei de către aceasta (în sistemul juridic român nefiind consacrat principiul supremației declarației de recunoaștere a faptei de către inculpat - " probelor" - aceasta fiind necesar a fi coroborată și cu alte probe administrate în proces), câtă vreme vinovăția reclamantului din prezenta cauză nu a fost evidențiată și din alte probe iar prin sentința penală nr.118/2006 a Tribunalului Satu Mares -a statuat judecătorește nevinovăția acestuia.
În ce privește cuantumul concret al despăgubirilor solicitate de către reclamant instanța a reținut din probatoriul administrat în cauză, în speță din declarațiile martorilor (fila nr.90) și (fila nr.105) că atât anterior luării acestei măsuri preventive cât și ulterior punerii în libertate a reclamantului acesta a prestat diferite munci ocazionale și că, în principiu, regula generală de conduită a reclamantului pe durata în care acesta s-a găsit în libertate (atât înainte cât și după executarea măsurii arestului preventiv) a fost aceea a prestării unor munci ocazionale, iar nu aceea de a nu avea nicio ocupație și de a nu lucra în mod efectiv. De altfel, instanța a mai reținut că așa cum s-a pronunțat și instanța supremă prin mai multe decizii de speță (de ex.decizia nr.2111/17.03.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală în dosar nr.8301/2004, depusă la dosarul cauzei), în mod corect instanțele de judecată se raportează, în privința prejudiciului material suferit de subiectul unei arestări nelegale, la salariul mediu pe economie, situația de salariat ori de angajat în câmpul muncii fiind regula, iar situația unei persoane care nu lucrează deloc fiind excepția, această din urmă situație neputând fi de altfel reținută ca fiind imputabilă persoanei arestate nelegal, care nu are nici o vinovăție în acest sens în situația dată. Totuși, instanța s - a raporta, în calculul perioadei concrete pentru care reclamantul este îndreptățit la despăgubirile civile reprezentând beneficiul nerealizat, la intervalul de timp de 1 an, 4 luni și 26 de zile reținut mai sus, coroborat și cu caracterul ocazional al muncilor prestate, însă nu atât sub aspectul condițiilor meteo nefavorabile (martorii audiați relevând instanței, în special martorul, că reclamantul avea de lucru și în zilele ploioase ori când condițiile meteo nu permiteau desfășurarea activităților lucrative în aer liber), cât mai ales sub aspectul perioadei calendaristice care se pretează la desfășurarea unor asemenea munci cu caracter ocazional și anume, intervalul calendaristic aprilie - noiembrie, în perioada de iarnă aceste activități desfășurându-se doar sporadic și cu caracter excepțional, nefiind dovedite în cauză.
În ce privește cuantumul daunelor morale solicitate de către reclamant instanța a reținut următoarele:
De principiu, pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru atingerea scopului acestei activități judiciare, apare necesară uneori luarea anumitor măsuri procesuale care constau în oarecare privațiuni sau constrângeri personale ori reale, determinate de condițiile și împrejurările în care se desfășoară procesul penal. În egală măsură însă în conținutul măsurilor de prevenție cu caracter de constrângere și privațiune ce aduc atingere dreptului fundamental al inviolabilității unei persoane legiuitorul este obligat să instituie garanții procesuale temeinice, de respectare strică a dispozițiilor legale care permit luarea acestor măsuri procesuale. Aceste garanții procesuale constau, pe de o parte în existența unor multiple condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se dispune luarea măsurii de prevenție în cauză, iar pe de altă parte în răspunderea asumată de către stat față de victimele acestor măsuri preventive în situația în care se dovedește că ele au fost nelegale, persoanele în cauză fiind scoase de sub urmărire penală sau în privința acestora dispunându-se revocarea măsurilor privative de libertate.
Asumarea răspunderii statului fundamentată în dreptul nostru prin disp.art.504-506 Cod de procedură penală prin raportare la art.52 alin.3 din Constituția României asigură dreptul la libertate al persoanelor ca drept fundamental recunoscut de art.3 și 9 din Declarația universală a drepturilor omului (". orice ființă umană are dreptul la viață, la libertate și la securitatea sa", " nimeni nu poate fi arestat, deținut sau exilat în mod arbitrar") precum și de art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (ratificată de România în Legea nr.30/1994).
Respectarea dreptului fundamental evocat mai sus și a principiilor descrise anterior a fost de altfel consacrată și prin jurisprudența constantă în materie a Curții Europene de Drepturilor Omului (de exemplu: cauza De, împotriva Belgiei, cauza Lukanov împotriva Bulgariei, cauza Baranowski împotriva Poloniei), jurisprudență recunoscută fără rezerve de către statul nostru ca fiind obligatorie, conform art.3 din Legea nr.30/1994 mai sus amintită.
În consecință, pe lângă reținerea îndreptățirii reclamantului la daunele morale solicitate, instanța a avut în vedere, în stabilirea cuantumului lor concret și la împrejurările de fapt care conturează această îndreptățire, reținând în acest sens o durată Maa restului preventiv dispusă în mod nelegal (1 an, 4 luni și 26 de zile), impactul psiho-social produs atât în privința persoanei reclamantului cât și în privința familiei sale (soția sa divorțând în această perioadă) și a celorlalți cunoscuți (instanța reținând în acest sens că, chiar dacă potrivit cazierului judiciar nr.17622/02.10.2007 eliberat de IPJ S M - fila nr.85 - inculpatul a mai suferit două condamnări pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat prev.și ped.de art.208 raportat la art.209 lit.a, g, i și art.41 alin.2 Cod penal, percepția persoanelor din mediul reclamantului a fost substanțial diferită în momentul în care acestea din urmă au avut reprezentarea că reclamantul este și autorul unei infracțiuni de omor deosebit de grav prev.și ped.de art.174 raportat la art.176 lit.d Cod penal, în acest sens realizându-se de altfel și prezentările din articolele de presă și din mass media locală), precum și starea de sănătate fizică și mentală a reclamantului, care s-a depreciat în mod evident în această perioadă.
În schimb, în baza acelorași rațiuni și raționamente, instanța a constatat însă că pretențiile solicitate de reclamant sunt totuși disproporționat de mari, în privința daunelor morale, iar în privința despăgubirilor materiale a constatat că acestea exced veniturilor din munci ocazionale dovedite în cauză și chiar cumulate cu venitul mediu pe economie, conform silogismului judiciar exprimat anterior, astfel încât urmează a limita cuantumul acestora în acord cu cele arătate mai sus.
Împotriva acestei sentințe au declarat în termen, apel reclamantul, Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și Ministerul Economiei și Finanțelor în reprezentarea Statului Român.
Reclamantul a solicitat majorarea daunelor morale care i-au fost acordate motivând că față de numărul de ani în care a fost încarcerat suma de 200.000 este modică raportat la trauma psihică suferită, pierderea familiei, sănătatea deteriorată și pierderea reputației.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Marea solicitat în principal schimbarea în tot a sentinței, respingerea acțiunii reclamantului iar în subsidiar diminuarea daunelor morale.
În motivarea apelului s-a susținut că în speță sunt incidente disp. art. 96 alin. 5 din Legea 303/2004, reclamantul contribuind la săvârșirea erorii judiciare.
Contribuția reclamantului constă în recunoașterea faptei săvârșite, în faza de urmărire penală când a dat amănunte despre locuința victimei, săvârșirea faptei etc. și de asemenea rezultatul testului poligraf a relevat comportamentul simulat al reclamantului.
În subsidiar s-a arătat că daunele morale sunt în cuantum prea M față de profilul socio - uman al reclamantului și valorile lezate.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu și-a motivat apelul.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor invocate și din oficiu sub aspectul nulităților de ordine publică, Curtea constată următoarele:
Apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Curtea urmează a-i respinge ca nefondat.
Prin declarația de la fila 14 din dosarul de urmărire penală reclamantul nu a recunoscut comiterea crimei așa cum se susține, aspect ce se reține din simpla lecturare a depoziției.
De altfel, este singura declarație din care rezultă că reclamantul ar fi cunoscut victima ( nu că ar fi ucis-o ) și asupra acestei declarații date în fața poliției, reclamantul a revenit ulterior în prima declarație dată la parchet și pe care și-a menținut-o apoi constant.
Chiar dacă ar fi recunoscut că ar fi ucis victima printr-o declarație perfect veridică, potrivit art. 69 Cod pr. penală, declarațiile învinuitului ori inculpatului pot servi la aflarea adevărului doar în măsura în care se coroborează cu alte fapte și împrejurări.
Nici testul poligraf nu este relevant, comportamentul disimulat nefiind acceptat ca probă pentru comiterea vreunei infracțiuni în nici o justiție a vreunui Stat democratic.
În concluzie, în mod corect a reținut Tribunalul Satu Mare că în speță sunt incidente disp. art. 504 - 506 Cod pr. penală, raportat la disp. art. 52 alin. 3 din Constituție și a admis acțiunea reclamantului, astfel apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare și Ministerului Finanțelor Publice B sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare, în temeiul art. 296 Cod pr. civilă.
Curtea apreciază că este fondat apelul reclamantului în ce privește majorarea daunelor morale:
Acesta a fost încarcerat abuziv peste 4 ani și 5 luni, perioadă în care a înaintat nenumărate memorii instituțiilor statului, memorii prin care și-a clamat nevinovăția și din care rezultă trauma psihică profundă și ireparabilă pe care reclamantul a suferit-
De asemenea în perioada detenției starea sa de sănătate s-a înrăutățit, soția sa a divorțat astfel și-a pierdut și familia.
Pentru aceste prejudicii morale majore, Curtea apreciază că se impune a se acorda reclamantului daune morale de 400.000 lei, sens în care se va admite apelul și se va modifica în parte sentința de fond, în temeiul art. 296 Cod pr. civilă.
În baza art. 274 Cod pr. civilă va obliga Ministerul Finanțelor B la 2500 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat apelul civil declarat de reclamantul domiciliat S M-. 5, în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B- sector 5 prin Direcția Finanțelor Publice SME. - nr. 3-5 Județul SMî mpotriva sentinței civile nr. 1396 din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o schimbă în parte astfel:
Majorează daunele morale la care a fost obligat pârâtul de la 200.000 lei la 400.000 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și Ministerul Economiei și Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S
Obligă partea intimată Ministerul Economiei și Finanțelor să plătească părții apelante suma de 2500 lei cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
R - - - - -
Red.dec.RF
08.05.2008
Jud fond
Dact IM/6 ex./09.05.2008.
4 com./12.05.2008: domiciliat S M-. 5,
Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B str
- nr. 17 sector 5 prin
Direcția Finanțelor Publice SME. - nr. 3-5,
Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare.
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena
