Eroare judiciara. Speta. Decizia 75/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Complet 5
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 75
Ședința publică de la 05.02.2009
Curtea constituită din
PREȘEDINTE: Stere Learciu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma
GREFIER - I -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - legal reprezentat de procuror.
Pe rol se află pronunțarea apelului formulat de apelantul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 1346 din 09.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
are ca obiect - pretenții.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 29.01.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 05.02.009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 19.01.2007 reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea Statului Român la plata sumei de 100.000 RON, daune morale pentru lipsire de libertate, internare forțată la Spitalul de Psihiatrie G, pentru purtare abuzivă în perioada 1980-1984, fapte comise de lucrătorii de miliție.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în perioada 1980, era angajat al Ministerului Muncii și că, urmare a unor afirmații împotriva comunismului, i s-a desfăcut contractul de muncă disciplinar, i s-a făcut percheziție, a fost amenințat, lovit, ridicat și internat forțat în Spitalul G în trei rânduri; a fost pus sub urmărire, i s-a pus interdicție de a circula în anumite zone, suferind și alte abuzuri și ilegalități.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 504, art.506 Cod procedură penală raportate la răspunderea civilă delictuală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1 alin.3, art.20 art. 21, art. 22 din Constituție.
Prin încheierea de ședință din 14.05.2007, pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 3247,2 lei și de a depune timbrul judiciar de 5 lei, aferente acțiunii, sub sancțiunea anulării cererii.
Prin sentința civilă nr.1221/24.09.2007, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția netimbrării acțiunii și a anulat acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca netimbrată.
Observând că pretențiile bănești ale reclamantului solicitate prin acțiunea principală, reprezentând daune morale, sunt în cuantum de 100.000 RON, fiind vorba despre o acțiune evaluabilă în bani, în temeiul art.2 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997 și art.20 alin.1 din același act normativ, negăsindu-și incidența vreunul dintre cazurile menționate la art.15 din Legea nr.146/1997, cu privire la scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, a pus în sarcina reclamantului obligația de a achita taxa judiciară de timbru m sumă de 3247,2 RON și de a depune timbrul judiciar de 5 lei, sub sancțiunea anulării cererii.
Prin încheierea de ședință din 26.06.2007 s-a respins cererea de reexaminare privind modul de stabilire a taxei judiciare de timbru în cuantum de 3247,2 RON formulată de petentul, ca neîntemeiată.
Deși legal citat pentru termenul de judecată din data de 24.09.2007 cu mențiunea achitării taxei de timbru în cuantum de 3247,2 RON și timbru judiciar în cuantum de 5 RON, reclamantul nu s-a prezentat și nu a achitat taxa de timbru menționată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, iar prin decizia civilă nr.47/24.01.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă a admis apelul, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că potrivit art.15 lit.s din Legea nr.146/1997, sunt scutite de taxe judiciare de timbru, acțiunile și cererile referitoare la stabilirea și acordarea despăgubirilor civile pentru pretinse încălcări ale drepturilor prevăzute de art.2 și 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
În cauza de față, cererea reclamantului se încadrează în situația prevăzută de art.3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care interzice tortura, tratamentele inumane ori degradante.
La o simplă lecturare a cererii introductive se constată că aceasta prezintă situații care au fost avute în mod constant în vedere de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în vasta sa jurisprudență, referitoare la încălcarea dispozițiilor art.3 din Convenție.
Prin urmare, cererea fiind scutită de taxă de timbru, instanța de fond a aplicat în mod greșit sancțiunea prevăzută de art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și a soluționat astfel cauza fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care în temeiul art.297 Cod procedură civilă, Curtea a admis apelul, a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
După casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 24.03.2008.
La data de 17.06.2008, reclamantul a depus la dosar cerere de întregire, modificare.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în baza art.8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.6 alin.1 din Convenția art.111 Cod procedură civilă, precum și în baza art.998 Cod civil, înțelege să cheme în judecată în calitate de pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existența încălcării drepturilor sale fundamentale, de către pârât, prin prepuși săi, prin acțiuni de represiune comunistă, săvârșite în mod organizat, sistematic și continuat, respectiv drepturile prevăzute și apărate de Declarația Universală a Drepturilor Omului, în principal în art.2, art.3, art.5, art.7, art.9, art.10, art.11 precum și de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale în principat în art.3, art.5 pct.1,6,9, 10 și 14.
comunistă a fost recunoscută și condamnată de către Președintele României, pe data de 18.12.2006, în fața Camerelor Reunite ale Parlamentului.
Reclamantul a arătat că sunt întrunite condițiile existenței dreptului de a cere despăgubiri bănești pentru aceste daune morale suferite.
De asemenea, a arătat că este întrunită condiția condamnării Statului Român, pentru prejudiciile morale cauzate de încălcarea drepturilor, la plata sumei de 1.000.000 Euro, la cursul BNR de la data introducerii prezentei întregiri la acțiune, respectiv 1 Euro = 3.6601 lei noi, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.2, 3, 5, 7, 9, 10 și 11 din Declarația Universală pentru Apărarea Drepturilor Omului art.3, art.5 pct.1,6, 9, 10 și 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art.111 Cod procedură civilă, art.998 Cod civil, art.1 alin.3, art.20, art.21 și art.22 din Constituția României.
În ședința publică din 09.09.2008, tribunalul a invocat, din oficiu, excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Prin sentința civilă nr.1346 din 09.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și s-a respins, ca prescrisă cererea formulată de reclamant.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel apelantul - reclamant, în temeiul art.282 Cod procedură civilă solicitând următoarele:
- să se constate că în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului;
- a se constata eroarea săvârșită de instanța de fond de a nu observa angajarea însăși a Statului Român în declarația Președintelui României, făcută pe data de 18 decembrie 2006, în fața Camerelor Reunite ale Parlamentului, cu toate consecințele juridice ale sale;
- să se constate că prescripția a fost întreruptă, datorită repetatelor încercări de a identifica și pedepsi penal pe terționarii sistemului comunist.
Apelul este nefondat.
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune, se reține că cererea formulată de reclamant referitoare la despăgubiri morale contra pârâtului Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice este întemeiată juridic pe dispozițiile art.2, 3, 5, 7, 9, 10 și 11 din Declarația Universală pentru Apărarea Drepturilor Omului art.3, art.5, pct.1,6; 9, 10 și 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art.111 Cod procedură civilă, art.998 Cod civil, art.1 alin.3, art.20, art.21 și art.22 din Constituția României.
Totodată se reține că reclamantul a indicat ca temei juridic aplicabil în cauza și dispozițiile art.998-999 cod civil referitoare la răspunderea civilă delictuală.
S-a apreciat că anterior analizării calității procesuale pasive este necesar a se cunoaște dacă cererea formulată a fost introdusă în termenul de prescripție.
Potrivit art.1 din decretul nr.167/1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar termenul general de prescripție este de 3 ani.
Regula generală potrivit art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958 este că "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.", iar potrivit art.1886 Cod civil: "nici o prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea supusă acestui mod de stingere". În concluzie, regula generală, este aceasta: prescripția începe să curgă la data nașterii dreptului la acțiune.
Curtea constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că în speță a intervenit prescripția, întrucât dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut la data încetării masurilor dispuse în contra sa, respectiv de la data de 22.12.1989 când a luat sfârșit dictatura comunistă.
Se observă faptul că reclamantul a introdus acțiunea prin care a solicitat despăgubiri la data de 19.01.2007, după expirarea termenului de prescripție de 3 ani.
Instanța de fond nu a putut reține susținerile reclamantului în sensul că dreptul la acțiune s-a născut după data de 18.12.2006, dată la care Președintele României a recunoscut și condamnat represiunea comunistă, întrucât nu de la acel moment s-a desființat regimul comunist, declarația de la acea dată reprezentând o declarație politică care nu a dus la instaurarea unui stat democratic. Se apreciază că dreptul la acțiune al reclamantului în sensul solicitării de despăgubiri constând în daune morale pentru cele suferite în timpul regimului comunist, a început să curgă începând cu anul 1990, existând acte normative care au reglementat faptul că regimul comunist a luat sfârșit, iar România a devenit un stat democratic.
În speță, reclamantul nu a făcut dovada intervenirii vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului prescripției, astfel că acțiunea formulată este introdusă cu depășirea termenului de prescripție, termen ce a început la data de 01.01.1990 și s-a sfârșit la data de 01.01.1993.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - reclamant cu domiciliul în B,-, -0,.2,.3,.25, sector 3 și cu domiciliul ales în B,-, sector 1 la Cabinetul de Avocat " " împotriva sentinței civile nr.1346 din 09.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
I -
Red.
Tehnodact.
Ex.5/20.02.2009
Secția a IV-a Civ. -
Președinte:Stere LearciuJudecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma
