Uzucapiune. Decizia 243/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2832/2008)
COMPLETUL 5
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 243
Ședința publică de la 05.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stere Learciu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 3: Corina
GREFIER - I
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr. 1026 A din 12.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
are ca obiect - uzucapiune.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 29.01.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 05.02.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Prin acțiunea formulată la data de 01.03.2004 și înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 B 5 sub nr.2414/2004, reclamanții G și au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul B - prin Primar General, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra terenului în suprafață de aproximativ 400 mp. situat în B,-, sector 5 și asupra construcțiilor edificate pe acest teren.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au primit terenul în suprafață de aproximativ 400 mp. de la mama, respectiv bunica lor, acum 40 de ani. Autoarea reclamanților deținea acest teren de la părinții săi, și G urmare a unui act de partaj voluntar autentificat de grefa Tribunalului sub nr.25195/1936. Reclamanții au mai arătat că au edificat pe acest teren o construcție și anexe gospodărești ce constituie acum locuința lor, că au avut o posesie asupra acestui teren de peste 30 de ani, plătind toate impozitele și taxele către stat, că în toată această perioadă nu au fost tulburați de nimeni și s-au comportat ca adevărați proprietari.
n drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp.art.lll Cpc. art.1202, 1890 civ.
La data de 22.03.2004 pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, arătând că prescripția achizitivă sau uzucapiunea este reglementată de Codul civil ca fiind o sancțiune ce operează împotriva proprietarului nediligent. Prin actele depuse la dosar, susține pârâtul, reclamanții nu au făcut dovada că adevăratul proprietar nediligent este municipalitatea, fapt pentru care consideră că prescripția achizitivă nu poate opera împotriva acestei instituții. Pârâtul a mai arătat că locuința edificată pe terenul reclamanților este amplasată ilegal, deoarece a fost realizată fără autorizatie de construire.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă.
La data de 01.04.2004 reclamanții au depus la dosar o completare la acțiune, solicitând să se constate că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului situat în B,- (42-44), sector 5, teren în suprafață de aproximativ 1000 mp. (curtea având aproximativ 400 mp. iar grădina 600 mp.). De asemenea, au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, și a numitului, de la care au cumpărat în anul 1969 terenul ce formează grădina.
Prin încheierea de ședință din data de 23.09.2004, instanța a dispus suspendarea judecății cauzei, conform dispozițiilor art.1551Cod procedură civilă pentru lipsa indicării de către reclamanți, a domiciliului pârâtului, aspect care a împiedicat desfășurarea normală a procesului.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 27.01.2005, ca urmare a cererii formulate de reclamanți în acest sens.
Pe parcursul procesului, reclamantul Gad ecedat, astfel cum rezultă din certificatul de deces depus la dosarul cauzei, acțiunea formulată de acesta fiind continuată de reclamanta, în calitate de unic moștenitor.
La termenul de judecată din data de 24.03.2005, instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, iar prin sentința civilă nr.1728/24.03.2005 pronunțată, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, personal și în calitate de succesor al reclamantului G, decedat pe parcursul procesului, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinței pronunțate, reclamanta a formulat apel la data de 27.05.2006, cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 08.06.2005 sub nr.2068/2005, fiind trimisă spre soluționare Tribunalului București, în temeiul art.II al.2 și 4 din Legea nr.219/2005 și înregistrată sub nr.3437/2005 (număr unic -) la Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
La termenul de judecată din data de 16.01.2007 Tribunalul a calificat calea de atac ca fiind recurs, față de împrejurarea că valoarea obiectului pricinii este sub un miliard lei ROL.
Prin decizia civilă nr.36/16.01.2007, Tribunalul a admis recursul formulat, a casat în parte sentința civilă recurată în ceea ce privește soluția pronunțată în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B, a trimis spre rejudecare capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B la data de 08.05.2007 formându-se dosarul nr.- (număr în format vechi 3437/2005).
Prin sentința civilă nr.7356/06.11.2007, Judecătoria Sectorului 5 Baa dmis acțiunea formulată de reclamanta, personal și în calitate de succesor al reclamantului G, decedat pe parcursul procesului, împotriva pârâtului MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL, a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,-, sector 5, compus din teren în suprafață de 414,93 mp. având ca vecinătăți: la Nord - imobilul situat în-, la - str. -, la Sud - imobil situat în str. -, la Vest - imobilul situat în-, prin uzucapiune și asupra construcțiilor edificate pe teren (CI-C7), compuse din două corpuri de clădire cu destinație de locuință, ambele din paiantă (CI și C2), două magazii (C3 și C4), o bucătărie (C5), un WC (C6) și un garaj (C7), prin accesiune și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, reclamanta a stăpânit imobilul situat în B-, sector 5, compus din teren în suprafață de 414,93 mp. având ca vecinătăți: la Nord - imobilul situat în-, la - str.-, la Sud - imobil situat în str.-, la Vest imobilul situat în-, timp de peste 40 de ani, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor, anterior imobilul fiind stăpânit de autorul acesteia G și soția sa G.
A mai reținut instanța că reclamanta și autorii ei au stăpânit imobilul continuu, neîntrerupt, netulburat, în mod public și sub nume de proprietar, fără însă a deține titlu de proprietate, achitând impozitul corespunzător și taxele aferente către stat, astfel cum reiese și din declarațiile martorilor și audiați în cauză.
Prin raportul de expertiză tehnică depus la dosar a fost identificat și măsurat terenul situat în B,-, sector 5, în funcție de numerele poștale vecine rezultând o suprafață de 414,93 mp. terenul a fost delimitat având ca vecinătăți, la Nord - imobilul situat în-, la - str.-, la Sud - imobil situat în str.- fără număr, la Vest imobilul situat în-. De asemenea, expertul a menționat existența pe teren a unor construcții (C1-C7), compuse din 2 corpuri de clădire cu destinație de locuință, ambele din paiantă (CI și C2), 2 magazii (C3 și C4), o bucătărie (C5), un WC (C6) și un garaj (C7).
Instanța a mai reținut și că în evidențele fiscale figurează ca proprietar defunctul G.
Totodată din probele administrate în cauză, instanța a reținut că pe terenul sus menționat defunctul G și reclamanta au edificat în anul 1949 o locuință din paiantă - 2 corpuri, bucătărie, WC, în anul 1969 două magazii, în anul 1971 un garaj.
Având în vedere cele expuse anterior instanța a apreciat că în speță sunt întrunite condițiile prescripției achizitive reglementate de art.1846-1847 Cod civil, reclamanții având posesia imobilului situat în-, sector 5 B (teren și construcțiile de pe teren), pe o perioadă ce depășește termenul de prescripție achizitivă prevăzute de art.1890 Cod civil, urmând să constate că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,-, sector 5, compus din teren în suprafață de 414,93 mp. având ca vecinătăți: la Nord - imobilul situat în-, la - str.-, la Sud - imobil situat în str.- fără număr, la Vest - imobilul situat în-, prin uzucapiune.
Conform art. 492 Cod civil: "Orice construcție este prezumată a fi făcută de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra."
În consecința, instanța a apreciat ca fiind întrunite condițiile legale ale accesiunii imobiliare artificiale, constatând că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate și asupra construcțiilor edificate pe teren (C1-C7), compuse din 2 corpuri de clădire cu destinație de locuință, ambele din paiantă (CI și C2), 2 magazii (C3 și C4), o bucătărie (C5), un WC (C6) și un garaj (C7), prin accesiune,
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Municipiul B, prin Primarul General, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-.
În motivarea apelului pârâtul a arătat că sentința civilă pronunțată este netemeinică și nelegală.
Astfel, uzucapiunea, invocata în cauza de față drept temei juridic al cererii, reprezintă un mod original de dobândire a proprietarii prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în temeiul și condițiile prevăzute de lege. Pentru ca prescripția achizitivă să-și producă efectele se cere îndeplinirea condițiilor privind termenul de 30 de ani, în cazul uzucapiunii lungi, invocate în cauza de față, existența unei posesii continue, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, astfel cum este caracterizată de art.1847 Cod civil.
Apelanta-pârâtă consideră că în mod greșit instanța de fond a stabilit că sunt îndeplinite și dovedite toate aceste calități, respectiv: posesia nu este discontinuă, este pașnica, publică și sub nume de proprietar, întrucât din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă cu claritate faptul că terenul sau imobilul se află în proprietatea municipalității, s-a prezumat că orice teren fără stăpân este trecut în proprietatea statului, instanța de fond considerând că Municipiul B este singurul care are calitate procesuală pasivă în cauză.
Or, pentru a putea fi obiect al uzucapiunii, terenul trebuie să fie susceptibil de posesie utilă, fiind necesar în același timp să nu fie scos din comerț, în acest sens, prin dispozițiile art.1844 Cod civil, conform căruia "nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiecte de proprietate private ci sunt scoase din comerț" limitându-se domeniul bunurilor supuse prescripției achizitive.
Având în vedere aceste dispoziții legale, rezultă că numai bunurile imobile proprietate privată, indiferent de titular, pot fi dobândite prin uzucapiune, prevederile legale amintite, coroborându-se cu prevederile art.II alin.1 din Legea nr.213/1998.
De asemenea, s-a solicitat a se avea în vedere faptul că anterior Constituției din 1991 nu exista distincție intre domeniul privat și cel public al statului, bunurile enumerate în art.7 și art.9 alin.1 și 2 din Constituția din 1965, precum și bunurile intrate în proprietatea de stat în baza altor acte normative, formau obiectul dreptului de proprietate socialistă (de stat sau cooperatistă). Astfel, aceste bunuri nu puteau face obiectul dreptului de proprietate personală sau individuală, fiind scoase afară din comerț în sensul art.1844 cod civil și în consecința, nu puteau fi dobândite prin prescripție achizitiva, astfel că, față de cele de mai sus, consideră ca terenul în litigiu nu este susceptibil de a fi uzucapat.
De asemenea, uzucapiunea are rolul de sancționare a proprietarului imobilului care, prin pasivitatea lui a făcut ca timp îndelungat, bunul să se afle în posesia unei alte persoane care s-a comportat ca proprietar sau titular al unui alt drept real, ceea ce nu este cazul în speța de față, deoarece, așa cum am arătat, nu i se poate reproșa municipalității, pasivitatea în exercitarea atributelor dreptului său de proprietate, la acea dată, neexistând posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate de către terți prin efectul uzucapiunii.
Apelanta-pârâtă consideră că nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii așa cum a reținut instanța de fond, astfel că este fără relevanță faptul că reclamanții dobândesc terenul din anul 1936, termenul de 40 de ani trebuie calculat începând cu data când s-a adoptat Constituția din 1991.
In ceea ce privește dobândirea de către reclamanți prin accesiune asupra construcției edificate pe teren, se solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, potrivit art.494 Cod civil operează în favoarea proprietarului terenului, acesta fiind cel care, în raport de buna sau reaua credință a are facultățile prevăzute de acest text legal iar, art.492 Cod civil invocat ca temei al acțiunii presupune existența dreptului de proprietate asupra terenului pe care se construiește, ceea ce nu se regăsește în speța de fata.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282-298 Cod procedură civilă, iar în temeiul art.242 alin. 2 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin decizia civilă nr.1026 A din 12.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - pârât Municipiul B prin Primarul General.
S-a motivat că problema privind calitatea de proprietar asupra terenului a pârâtului Municipiul Baf ost în mod irevocabil dezlegată de instanță prin decizia civilă nr. 36/16.01.2007 și de bucură de putere de lucru judecat.
Împotriva deciziei civile nr.1026 A din 12.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a declarat recurs recurentul Municipiul B prin Primarul General arătând că în conformitate cu Legea nr.18/1991 a fondului funciar, terenurile pot face obiectul dreptului de proprietate publică sau privată. Domeniul public poate fi de interes național sau local. Constituțiile anterioare anului 1991 nu făceau distincție între domeniul public al statului și domeniul privat al statului. Pentru aceste considerente, termenul de prescripție asupra imobilului nu putea să înceapă să curgă decât după anul 1991.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recursul este nefondat.
Astfel, prin decizia de casare nr.36 din 16.01.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă s-a reținut că este îndeplinită condiția privind calitatea de proprietar al intimatului - recurent Municipiul B asupra terenului și în consecință, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia ca neîntemeiată. Fiind dezlegată această problemă în mod irevocabil, se bucură de putere de lucru judecat, astfel că nu mai poate forma obiectul unor critici ulterioare.
În ceea ce privește posesia în acest sens se costată că instanțele au interpretat judicios probatoriul și au constatat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.1847 Cod civil.
Recurentului îi revenea obligația conform art.129 alin.1 Cod procedură civilă coroborat cu art.1169 Cod civil de a face dovada că nu sunt îndeplinite condițiile și sub ce aspecte, o astfel de dovadă nefiind făcută.
De asemenea, din decizia nr.IV din 16.01.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, rezultă că, în cazul posesiilor începute de adoptarea Legilor nr.58/1974 și nr.59/1974, prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin intrarea în vigoare a acestei legi, astfel că, după abrogarea lor prin Decretul - Lege nr.1/1989 și a Decretului - Lege nr.9/1989, posesorii acelorași terenuri pot solicita instanțelor de judecată să constate că au dobândit dreptul de proprietate privind terenurile respective.
Față de aceste reglementări și cum în cauză s-a stabilit că autorii reclamantei și ulterior reclamantei, au stăpânit imobilul peste 40 de ani, comportându-se ca adevărați proprietari fără ca posesia lor să fie tulburată sau întreruptă în tot acest timp, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând ca în baza art.312 Cod procedură civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr. 1026 A din 12.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
I
Red.
Tehnodact.
Ex.2/27.02.2009
Secția a IV-a Civ. -
-
Jud.sector 5. -
Președinte:Stere LearciuJudecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma, Corina
