Eroare judiciara. Speta. Decizia 90/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar Nr-
Decizia civilă Nr. 90/Ap
Ședința publică din 25 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
Grefier - -
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - d-na, procuror în cadrul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, reclamantul - și pârâtul Statul Român prim Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat în teritoriu de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva sentinței civile nr. 62 din 2 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 25 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie. În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 30 iunie 2009.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Constată că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, obligarea acestuia la plata contravalorii în lei, la data executării, a sumei de 100.000 Euro pentru repararea prejudiciului moral suferit de acesta ca urmare a privării sale de libertate timp de aproape 3 luni.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 504,506 Cod pr. penală.
Prin sentința civilă nr. 62/S/2.03.2009, Tribunalul Brașova admis în parte acțiunea și în consecință, a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 20.000 Euro în echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Mandatul de arestare preventivă nr. 8 din 27.09.2999, s-a dispus arestarea preventivă a reclamantului pentru 30 zile începând cu 27.09.1999, constatându-se, prin Încheierea din 22.12.1999, că pentru reclamant nu mai operează prelungirea arestării, soluție definitivă prin Decizia penală nr. 559/R/24.12.1999.
Prin Sentința penală nr. 3008 din 18.11.2005, pronunțată în dosar 453/2005 al Judecătoriei Brașov, reclamantul a fost achitat pentru lipsa intenției ca element constitutiv al infracțiunii, în baza art. 11 pct. 2, lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Această sentință a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 651 din 08.10.2007, pronunțată în dosar nr- de către Curtea de Apel Brașov.
Rezultă, fără dubiu, că reclamantul a fost victima unei erori judiciare, prezumția sa de nevinovăție fiind încălcată prin faptul că a fost lipsită de libertate, pentru o faptă pentru care nu a fost găsit vinovat.
Potrivit art. 48 al. 3 teza I din Constituție, Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, iar prin Decizia 45/1998 s-a decis în contenciosul constituțional că principiul responsabilității statului față de aceste persoane trebuie aplicat tuturor victimelor unor asemenea erori.
În consecință sunt întrunite în speță condițiile prevăzute de art. 504 al. 1 Cod procedură penală, ceea ce justifică admiterea cererii reclamantului.
Reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 100.000 euro daune morale, acestea neputând fi cuantificate rămân la aprecierea instanței.
Este cert că privarea nelegală de libertate a reclamantului a provocat acestuia suferințe în plan moral, fiindu-i lezate demnitatea, onoarea, drepturile personale garantate de Constituția României, în primul rând dreptul la libertate și afectată-i fiind imaginea sa în comunitate, sănătatea și situația sa profesională, socială și familială, după cum rezultă din declarația martorului audiat în cauză și documentația medicală depusă.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamantul, pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.
Prin apelul formulat, reclamantul a solicitat schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel se invocă consecințele negative suferite în plan psihic urmare a privării de libertate în plan social și material.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282-292, 304 pct. 9, 3041Cod pr. civilă.
Prin apelul declarat, pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel se invocă inadmisibilitatea cererii, în raport de dispozițiile art. 504 Cod pr. penală și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin apelul declarat, apelantul Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașova solicitat desființarea sentinței și respingerea cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel se invocă faptul că privarea de libertate în mod nelegal, în accepțiunea art. 505 alin. 3 Cod pr. penală, nu a fost stabilită în cauză prin ordonanță a procurorului sau prin hotărâre judecătorească. Totodată, se arată că la luarea măsurii preventive nu s-a realizat în mod judicios către procuror fiind menținută de instanțele judecătorești, neexistând temeiuri juridice care au fundamentat aplicarea măsurii.
Se evidențiază contextul derulării evenimentelor, respectiv confruntarea dintre două rivale, petrecută în anul 1999, care a provocat o profundă indignare în rândul opiniei publice din B, stare de nesiguranță ca urmare a numărului mare de participanți, a etalării obiectelor contondente cu care erau înarmați, a manifestărilor verbale de o gravă violență, precum și datorită atitudinii de sfidare a autorităților polițienești și astfel, a ordinii și liniștii publice.
Totodată, se arată că reclamantul a făcut dovada gravelor abuzuri fizice și psihice la care a fost supus pe durata privării de libertate. Biletele de ieșire din spital ( 107-108 din dosarul Judecătoriei Brașov ), datate 3.11.2008 și 4.03.2008, atestă că reclamantul este consumator abuziv de alcool, fiind diagnosticat cu "tulburare psihotică acută cu simptome predominant delirante", fără a se putea determina o legătură de conexitate între aceste afecțiuni și starea de detenție în care s-a aflat în anul 1999.
Analizând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și motivele de apel, Curtea reține următoarele:
În soluționarea cauzei este relevantă derularea evenimentelor, starea de fapt (stabilită prin sentința penală nr. 3008/2005 a Judecătoriei Brașov și decizia penală nr. 67/2007 a Tribunalului Brașov ) care denotă gradul deosebit de periculozitate al grupării în care se afla reclamantul la data reținerii sale. Probele administrate în cauza penală nu au fost însă, apte a demonstra întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 321 alin. 2 Cod penal și în persoana reclamantului.
Astfel, în încercarea de a pune bazele unei structuri de tip mafiot, persoane violente, cu antecedente penale din cartierul Noua al Mun. B au acționat în scopul controlării zonelor de interes din oraș, solicitând taxe de protecție persoanelor care desfășurau diverse activități comerciale, recurgând la amenințări, șantaje și distrugeri de bunuri în vederea obținerii acestei taxe.
Pe fondul unor tensiuni crescânde și generalizate, persoane din rândul comercianților, aparținând grupului intitulat generic " valutiștii" s-au adunat în seara zilei de 24.09.1999 în parcarea de la SC R SA. Cele aproximativ 100 de persoane strânse în parcare, înarmate cu bâte, săbii și topoare au tulburat grav liniștea publică, proferând amenințări, injurii și lovind unele persoane aflate în zonă. Printre participanți s-au remarcat, înarmat cu un lanț metalic de aproximativ un metru, înarmat cu topor, având o de lemn, înarmat cu o floretă; de asemenea dintre persoanele care au participat în mod activ au fost reținuți reclamantul din prezenta cauză, înarmat cu o sabie ninja, înarmat cu sabie și înarmat cu o de lemn (conform rechizitoriului întocmit în cauză).
În data de 25 septembrie 1999, reuniunea tinerilor din Noua, înarmați cu săbii ninja, topoare, lanțuri, bâte, cuțite, cocteiluri (în jur de 250 participanți) a determinat reunirea "valutiștilor" în parcarea de la SC R SA, aceștia fiind de asemenea înarmați.
Grupul valutiștilor s-au dedat la violențe verbale care îngrozeau trecătorii din zonă. Deoarece situația devenise extrem de critică, Poliția Mun. B și Jandarmeria B au trimis o trupă în scopul de a evita confruntarea directă a celor două grupări rivale.
Potrivit rechizitoriului întocmit în cauză, reclamatul din prezenta cauză s-a remarcat și în rândul "valutiștilor" care manifestau la data de 25.09.1999 în parcarea de la SC R SA, însă probele administrate în fața instanței nu au putut dovedi intenția acestuia de a tulbura liniștea publică, motiv pentru care a fost achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod pr. penală.
Prevederile art. 504 Cod pr. penală și ale art. 52 alin. 3 din Constituție, constituie cadrul legal al reparării pagubelor materiale și a daunelor morale, cauzate prin erori judiciare în temeiul cărora Statul poate fi obligat să răspundă patrimonial.
Potrivit art. 504 alin. 3 Cod pr. penală, privarea sau restrângerea de libertate, în mod nelegal, trebuie stabilită, după caz, prin ordonanța procurorului sau prin hotărâre a instanței de judecată.
În speță, nici sentința civilă nr. 3008/2005 și nici hotărârile judecătorești pronunțate în căile de atac declarate împotriva acesteia, nu stabilesc nelegalitatea măsurii privării de libertate la care a fost supus reclamantul.
Pe de altă parte, art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Care consacră dreptul la libertate și siguranță, prevede că "Orice persoană are dreptul la libertate și siguranță. Nimeni nu poate fi lipsint de libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri și potrivit căilor legale: [ ] c) dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune".
Din probele administrate în cauză, rezultă că la data luării măsurii privative de libertate au existat "motive verosimile de a bănui" săvârșirea infracțiunii, impunându-se aducerea reclamantului în fața autorităților judiciare competente.
Astfel, atât în raport de dispozițiile Cod pr. penală, ale hotărârilor judecătorești penale pronunțate în cauză și ale art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. măsura privării de libertate la care a fost supus reclamantul apare ca fiind legală.
Pentru aceste considerente, nefiind incidente dispozițiile art. 504 Cod pr. penală, în temeiul art. 296 Cod pr. civilă, Curtea va admite apelurile declarate de apelanții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și va respinge apelul declarat de reclamant.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de apelanții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, împotriva sentinței civile nr. 62/2.03.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant împotriva aceleiași sentințe.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 30 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
--- - - -
Grefier,
- -
Red. - 01.07.09
Dact. GG - 3.07.09
5 ex./Red. fond -
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Camelia Juravschi
