Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1019/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (1087/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1019.
Ședința publică de la 15 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 3: Daniela Adriana
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr.1678 A din 18.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - COM SRL și intimații pârâți, și.
are ca obiect - evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, pentru intimata-reclamantă - Com SRL, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 emisă de Baroul București -Cabinet Individual, lipsind recurentul pârât și intimații pârâți, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea, prin serviciul registratură, la data de 12.06.2009, a unei întâmpinări formulate de către intimata reclamantă - Com SRL. Totodată, se învederează Curții faptul că, deși a fost citat cu mențiunea achitării taxei de timbru aferente recursului declarat, în cuantum de 5 lei și 0,15 lei timbru judiciar, recurentul pârât nu s-a conformat dispozițiilor instanței în acest sens.
Reprezentantul intimatei reclamante invocă excepția netimbrării recursului solicitând, în principal, admiterea acesteia și anularea recursului ca netimbrat iar, în subsidiar, în cazul în care recurentul face dovada achitării taxei de timbru, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei atacate; solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 la data de 21.11.2007 sub nr- reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună evacuarea acestora din imobilul situat în B,-, parter, sector 5. Totodată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului situat în B,-, parter, sector 5, în temeiul Dispoziției nr.6764/14.11.2006 și a Protocolului nr.23392/25.04.2007. Reclamanții au mai arătat că în prezent, pârâții au acest spațiu fără a avea vreun titlu locativ, aceștia locuind inițial în temeiul contractului de închiriere nr.2371/1999 încheiat cu - SA, cu prelungiri ulterioare.
De asemenea, reclamanții au mai menționat că întrucât în temeiul OUG nr.40/1999, contractele de închiriere au fost prelungite pe o perioada de 5 ani, până la data de 08.04.2004, apreciază că după acest moment contractul de închiriere al pârâților nu mai produce niciun efect, astfel că aceștia nu dețin un titlu locativ valabil.
În drept au fost invocate prevederile art.480, 481 și 1346 Cod civil, Legea nr.114/1996.
În ședința publică de la data de 06.02.2008, pârâții au depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar pe cale reconvențională obligarea reclamanților la încheierea unui nou contract de închiriere.
În ședința publică de la data de 25.06.2008, instanța a apreciat că în cauză a operat transmisiunea convențională a calității procesuale active, față de împrejurarea că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.517/08.05.2008, reclamanții au înstrăinat imobilul către - Com SRL.
Prin sentința civilă nr.5234 din 09.07.2008 instanța de fond a respins acțiunea principală și cererea reconvențională ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin cerere de chemare în judecată reclamanții, și au solicitat evacuarea pârâților, și din imobilul situat în B,-, parter, sector 5.
Prin Decizia nr. -.11.2006, emisă de Primarul General al Municipiului B, a fost restituit în natură, în proprietatea reclamanților, imobilul situat în B,-, cu strada -, sector 5, format din construcție și teren în suprafață de 407,71 mp.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.517/08.05.2008, reclamanții au transmis dreptul de proprietate asupra imobilului anterior menționat către - Com SRL.
La data de 03.09.1999 între Primăria Municipiului B prin mandatar - SA, în calitate de locator și pârâtul, în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere nr.2371 având ca obiect imobilul situat în B,-, parter, sector 5, contractul fiind încheiat pe o perioada de 5 ani, respectiv până la data de 09.05.2004.
În drept instanța a avut în vedere art.1 din OUG nr.8/2004, potrivit cu care, durata contractelor de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuințe, din proprietatea statului sau a unităților administrativ teritoriale, aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, care expira la data de 8 aprilie 20004, se prelungește de drept pe o perioada de 5 ani.
Așa fiind, în cauza dedusă judecății, în raport de situația de fapt expusă și prevederile legale evocate, instanța a apreciat că pârâții reclamanți au beneficiat de prorogarea legală a contractului de închiriere nr.2371/1999, în temeiul art.1 din OUG nr.8/2004.
Astfel instanța a avut în vedere că, pârâții reclamanți dețineau imobilul situat în B,-, parter, sector 5, în temeiul contractului de închiriere menționat, încheiat în conformitate cu prevederile OUG nr.40/1999, valabil până la data de 08.04.2004, și care se află în curs de executare la data intrării în vigoare a OUG nr.8/2004. De asemenea, a constatat că la data intrării in vigoare a OUG nr. 8/2004, imobilul se afla în proprietatea Municipiului B, acesta fiind restituit către foștii proprietari abia la data de 14.11.2006, conform Dispoziției nr. 6764/14.11.2006 a Primarului General al Municipiului
În consecință, întrucât imobilul nu fusese restituit către foștii proprietari la momentul intrării în vigoare a OUG nr.8/2004, iar vechiul contract de închiriere al cărui titular este pârâtul, se afla în curs de execuție la acel moment, rezultă că în temeiul prevederilor legale evocate, art.1 din OUG nr.8/2004, durata acestuia a fost prelungită de drept, pe o perioda de 5 ani, până la data de 08.04.2009.
Drept urmare, față de considerentele expuse, instanța a apreciat că pârâții reclamanți dețin în prezent un titlu locativ valabil asupra imobilului în litigiu și care justifică ocuparea acestuia.
Cum reclamanții pârâți nu au urmat procedura prevăzută de art.10 din OUG nr.40/1999, sunt incidente prevederile art.11 din același act normativ, conform cu care, contractul de închiriere anterior se prelungește de drept până la încheierea unui nou contract de închiriere.
Sub acest aspect instanța nu a putut reține notificarea adresată de reclamanții pârâți, pârâților reclamanți, prin intermediul executorului judecătoresc, la data de 10.10.2007, deoarece un se circumscrie ipotezei art. 10 alin. 1 din OUG nr. 40/1999, reclamanții pârâți solicitându-le direct evacuarea imobilului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, intervenienta în nume propriu - Com SRL, criticând soluția instanței de fond pentru motive de nelegalitate si netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă sub nr- la data de 13.09.2008.
În motivarea apelului, apelanta intervenientă a arătat că, a solicitat prin hotărâre judecătorească evacuarea intimaților pârâți, din imobilul situat în B-, sector 5 actuala -, nr.187. În motivarea hotărârii prin care s-a respins cererea sa, au fost invocate de către instanța de fond, în drept și în fapt prevederile G nr.40/1999 și G nr. 8/2004. Aceasta din urmă ordonanță privește prelungirea duratei contractelor de închiriere la suprafețele locative cu destinație de locuințe în proprietatea statului sau a unităților administrative teritoriale. În nici un caz, nu privește contractele de închiriere a suprafețelor particulare. Efectele ordonanței de urgență a Guvernului nr.40/1999 au încetat la 8 aprilie 2004.
În ceea ce privește G nr. 40/1999, CEDO s-a pronunțat cu privire la aplicabilitatea legală a acestui act normativ.
In ceea ce privește respingerea cererii reconvenționale, solicită să se constate că în dosar nu există în mod expres o astfel de cerere, cu respectarea condițiilor de fond, forma si taxa de timbru corespunzătoare. Simpla referire la obligația sa de a încheia contract de închiriere, nu reprezintă decât o apărare. In acest mod trebuia privită cerința chiriașilor de a merge la ei pentru perfectarea unui astfel de contract.
Prin decizia civilă nr.1678 A din 18.12.2008 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul declarat de apelanta reclamanta - COM SRL, împotriva sentinței civile nr. 5234/09.07.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, în dosarul nr-, continuatoare a acțiunii introdusă de către reclamanții, și, în contradictoriu cu intimații-pârâți, și, a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că a admis acțiunea și a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în B, -, nr.187 (fostă-), sector 5.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că ulterior introducerii cererii de chemare în judecata, reclamanții au înstrăinat dreptul de proprietate asupra imobilului către - Com SRL prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 517/08.05.2008, astfel că în cauza s-a reținut că a operat transmisiunea calității procesuale active, calitatea juridică corectă a parții cumpărătoare a imobilului în litigiul de față fiind aceea de reclamantă, cum a constatat și instanța de fond.
Prin Decizia nr. 6764/14.11.2006, emisă de Primarul General al Municipiului B, în aplicarea Legii nr.10/2001, a fost restituit în natură, în proprietatea reclamanților, imobilul situat în B,-, cu strada -, sector 5, format din construcție și teren în suprafață de 407,71 mp.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.517/08.05.2008, reclamanții au transmis dreptul de proprietate asupra imobilului anterior menționat către - Com SRL.
La data de 03.09.1999 între Primăria Municipiului B prin mandatar - SA, în calitate de locator și pârâtul, în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 2371 având ca obiect imobilul situat în B,-, parter, sector 5, contractul fiind încheiat pe o perioada de 5 ani, respectiv până la data de 09.05.2004.
In cauza având în vedere criticile formulate de către apelanta reclamantă se pune problema în ce măsură imobilul din care se solicita evacuarea este supus sau nu reglementarii dispozițiilor. OUG nr.40/1999, iar chiriașul are dreptul la încheierea unui contract de închiriere
Potrivit dispozițiilor art.1 din OUG nr. 40/1999, contractele de închiriere privind suprafețe locative cu destinația de locuințe, prelungite sau reînnoite conform Legii nr.17/1994 și aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se prelungesc de drept pentru o perioadă de cinci ani de la data intrării în vigoare a acesteia, în aceleași condiții.
In urma restituirii imobilului către foștii proprietari, aceștia aveau obligația de a încheia contract de închiriere cu chiriașii, dispozițiile OUG nr.40/1999 aplicându-se inclusiv imobilelor redobândite de foștii proprietari, iar nerespectarea de către proprietari a dispozițiilor art.10 alin.1 din același act normativ, fie lipsa notificării, fie pentru ca aceasta este lovita de nulitate absoluta, atrăgea prelungirea de drept a contractului de închiriere până la încheierea unui nou contract.
Tribunalul împărtășește argumentul instanței de fond în sensul ca pârâții dețineau un contract de închiriere în curs de executare la data intrării în vigoare a OUG nr.8/2004, iar la data intrării in vigoare a OUG nr.8/2004, imobilul se afla în proprietatea Municipiului B, acesta fiind restituit către foștii proprietari la data de 14.11.2006, conform Dispoziției nr.6764/14.11.2006 a Primarului General al Municipiului B, iar față de faptul că imobilul nu fusese restituit către foștii proprietari la momentul intrării în vigoare a OUG nr.8/2004, iar vechiul contract de închiriere al cărui titular este pârâtul, se afla în curs de execuție la acel moment, rezultă că în temeiul prevederilor legale evocate, art.1 din OUG nr.8/2004, durata acestuia a fost prelungită de drept, pe o perioada de 5 ani, până la data de 08.04.2009, așadar nu se poate reține ca efectele OUG nr.40/1999 au încetat la data de 08.04.2004.
Tribunalul a avut în vedere și dispozițiile art.13 OUG nr.40/1999, care prevăd ca în cazul imobilelor restituite prin procedurile administrate prevăzute de lege sau prin hotărâre judecătoreasca sunt aplicabile prevederile privind cuprinse în OUG nr.40/1999.
In speță deși se reține dreptul pârâților la încheierea unui contract de închiriere s-a apreciat că dispozițiile legale ce reglementează dreptul chiriașului la încheierea contractului de închiriere enunțate anterior duc la transformarea locațiunii într-o locațiune perpetuă, ceea ce este natură să încalce dreptului de proprietate privată al apelantei garantat de Constituția României și Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Articolul 20 din Constituție prevede că în cazul în care există neconcordanțe între Pactele și Tratatele privitoare la Drepturile Fundamentale ale Omului, la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Articolul 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale prevede dreptul persoanelor fizice la respectarea bunurilor, precum și condițiile In care poate fi realizată privarea de proprietate.
Reclamanta are un bun în sensul art.1 alin.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale, intrat în patrimoniul acestora prin emiterea dispoziție, care a recunoscut preluarea abuzivă a imobilului.
Raportat la hotărârea pronunțată la data de 02.11.2006 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Radovici și Stănescu contra României, instanța a reținut că dispozițiile nr.OUG40/1999 care prevăd încheierea și reînnoirea contractelor de închiriere încheiate cu privire la imobilele restituite foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora constituie o măsură de reglementare a folosirii bunurilor, ce reprezintă o ingerință în exercitarea dreptului de proprietate, justificată de necesitatea de a proteja locatarii în fața crizei de locuințe.
Deși statele dispun de o marjă largă de apreciere pentru adoptarea măsurilor cu privire la exercițiul folosinței bunurilor, reglementările dispuse de acestea trebuie să respecte criteriul proporționalității, prin asigurarea unui just echilibru între exigențele intereselor generale ale comunității și imperativul respectării dreptului de proprietate privată.
Instanța a apreciat că prevederile art.14 din nr.OUG40/1999 care impun persoanelor în patrimoniul cărora a fost restituit imobilul și respectiv succesorilor în drepturi ai acestora, să cedeze folosința bunului persoanelor care au locuit anterior în acel spațiu în baza unui contract de închiriere încheiat cu autoritatea administrativă, pe o perioadă a cărei întindere nu este previzibilă, ca urmare a prevederii legale ce instituie posibilitatea reînnoirii succesive a raporturilor locative, contra unei chirii plafonate este contrară prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale, întrucât constituie o sarcină disproporționată impusă titularilor dreptului de proprietate.
Drept urmare, constatând existența unui conflict între dispozițiile art.Il din OUG nr.40/1999 și art.13 alin.1 din Legea nr.10/2001 și prevederile Protocolului nr.1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanța, în baza art. Il și 20 alin. 2 din Constituție, având în vedere forța supralegislativă a tratatelor internaționale în materia drepturilor omului în dreptul intern, a înlăturat dispozițiile legale arătate.
În aceste condiții, ocuparea locuinței proprietatea reclamantei de către pârâți, care nu achită nici o chirie și care a locuit în imobil și pe perioada în care notificarea s-a înregistrat la unitatea deținătoare și care nu a fost soluționata în termenul prevăzut de Legea 10/2001, fiind emisa abia în anul 2006 dispoziția de restituire a imobilului, drept consecință, pentru repararea în natură a prejudiciului cauzat reclamantei, succesoare în drepturi a foștilor proprietari, prin privarea lor de posibilitatea de a-și folosi propriul bun, s-a dispus evacuarea din imobil.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, pârâtul a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, și pe cale de consecință, casarea deciziei recurate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.5234 din 09.07.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5
La termenul de judecată din 15.06.2009 Curtea a rămas în pronunțare asupra excepției netimbrării recursului.
Deliberând asupra excepției procesuale de procedură absolută a netimbrării cererii de recurs, în raport de dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, care prevăd că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu art. 20 alin.1 și 3 din Legea nr. 146/1997, republicată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu anularea cererii.
În speță, recurentul, deși a fost legal citat cu mențiunea timbrării recursului cu o taxă de timbru în sumă de 5 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei (dovadă fila 6 dosar recurs), acesta nu a făcut dovada plății până la termenul de judecată din 15.06.2009, excepția netimbrării care începe prin a avea un efect dilatoriu, transformându-se într-o excepție peremptorie, în baza căreia Curtea poate aplica sancțiunea specifică nerespectării obligației procesuale de achitare a taxei de timbru de către recurenta căruia îi incumba o asemenea obligație.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va anula recursul declarat de recurentul - pârât, ca netimbrat.
În baza art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurentul la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr.1678 A din 18.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - COM SRL și intimații pârâți, și.
Obligă recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/17.06.2009
Secția a IV-a Civ. -
-
Jud.sector 5. - -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea, Daniela Adriana
