Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 108/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 108/2009-
Ședința publică din 22.01.2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurentul contestator cu domiciliul în O,-, - 1,. 3,. 12, județul B, și recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 710/LM din data de 18.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a admis în parte contestația, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă recurentul contestator personal, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentele recursuri sunt scutite de la plata taxei de timbru, după care:
Recurentul contestator arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Recurentul contestator solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat în scris, modificarea hotărârii recurate în sensul împărțirii punctajului mediu anual la 20 de ani nu la 25 de ani, respingerea recursului declarat de recurenta intimata Casa Județeană de Pensii B, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 710/LM din data de 18.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulata și precizată de contestatorul domiciliat in O,-, - etaj III,.12, județul B in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B cu sediul in O,- județul B și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr.-/29.05.2008, emisa de intimata, pe seama contestatorului si obligă intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani,cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu 01.09.2005, sens in care a fost obligată intimata să emită o noua decizie de pensionare.
S-a luat act de renunțarea la capătul de cerere privind daunele morale.
Au fost respinse restul pretențiilor.
A fost obligată intimata în favoarea contestatorului la plata sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.-/29.05.2008 fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de APEL ORADEA ( a se vedea deciziile civile nr.902/29.05.2008 și nr.638/18.04.2008),contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța aapreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă in temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată si potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la legea 226/2006,in speța de față
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie funcția si locul contestatorului încadrându-se in grupa I de muncă potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de legea nr.226/2006.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea in munca aflate in dosarul de pensionare filele 21-25, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate in condiții speciale respectiv27 de ani,5 luni și 29 zile, în temeiul art.3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006, a admis în parte contestația, a dispus anularea deciziei nr.-/29.05.2008 și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani și nu 20 de ani cum solicită neîntemeiat contestatorul, sens în care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare.
Întrucât in cuprinsul deciziei de recalculare din 30.06.2005 se arată că in situația in care vor fi prezentate acte doveditoare de natură a modifica elementele avute in vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat, noile drepturi se vor acorda de la data de 01.09.2005, instanța a obligat intimata să acorde drepturile stabilite conform dispozitivului prezentei hotărâri, începând cu data de 01.09.2005.
In temeiul art.246 din Codul d e procedura civilă instanța a luat act de renunțarea contestatorului la capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.
În temeiul art.274 coroborat cu art.276 din Codul d e procedura civilă instanța a obligat intimata să achite contestatorului suma de 300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale,reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, au declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul împărțirii punctajului mediu anual la 20 nu la 25 din 01.09.2005, cu 100 lei cheltuieli de judecată și intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației.
Prin motivele de recurs, contestatorul a invocat că avut o vechime de 27 ani 6 luni în grupa I, 7 ani 1 lună și 13 zile în grupa a II, 11 ani 3 luni și 17 zile în grupa a III-a, astfel că pentru perioada în care a lucrat în grupa I, totalitatea punctelor trebuia să se împartă la 20, greșit s-a făcut o medie între cele două grupe și s-a împărțit la 25, referindu-se la legi ulterioare ce nu se pot aplica retroactiv.
Nu beneficiat de sporul de 6 luni la fiecare an lucrat în grupa I, ieșind la pensie la 62 de ani, astfel că, trebuia să se împartă la 20 nu la 25, mai ales că altui coleg i s-a acordat acest lucru. Pentru perioada în care lucrat în grupa a II-a instanța nu s-a referit, totalul punctelor obținute să se împartă la 25 nu la 30.
Guvernul adoptat OUG nr. 10/2008 ce prevede un spor de 50% pentru fiecare an lucrat în grupa I și de 25 % pentru grupa a II-a, ordonanță ce a fost deja pusă în aplicare pentru cei pensionați până în 1990.
Prin motivele de recurs intimata a solicitat admiterea recursului declarat de aceasta, întrucât, perioada pe care a desfășurat- contestatorul în grupa I i-a dat dreptul doar la pensionarea pentru limită de vârstă ce nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000.
Cât privește incidența Legii nr. 226/2006 punctul de vedere al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost că nu se pune problema unei discriminări nefiind instituite privilegii sau discriminări între persoanele aflate în situații identice, astfel că, s-a făcut confuzie între Legea nr. 3/1977 și Legea nr. 19/2000 încălcându-se principiile aplicării în timp și spațiu a legii civile.
Legea nr. 226/2006 a dispus încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale doar începând cu 01.04.2001, ori, contestatorul nu făcut dovadă că a desfășurat una din activitățile expres menționate în acest act normativ - mecanic de locomotivă, automotor, mecanic ajutor, mecanic instructor - mai mult, acesta s-a pensionat în 1991, legea nefiindu-i astfel aplicabilă.
Stagiul de cotizare realizat este vechimea în muncă totală ce se poate dovedi, stagiul complet de cotizare este cel stabilit de legiuitor în funcție de data nașterii fiecărui asigurat, de condițiile de lucru și care doar potrivit Legii nr. 19/2000 se utilizează la determinarea punctajului mediu anual al fiecărui asigurat.
Afirmațiile referitor la aplicarea art. 20, 43 din Legea nr. 19/2000 sunt nefondate, activitatea desfășurată neputând fi încadrată în aceste dispoziții, el lucrând ca inginer și șef depou la CFR.
În drept s-ai invocat dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 8, 9 cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Recurentului contestator i-au fost stabilite drepturile de pensie în baza deciziei nr. -/15.10.1991 cu începere din 01.11.1991 având o vechime totală în muncă de 61 de ani din care 27 ani 5 luni și 29 zile în grupa I, 7 ani 1 lună și 25 zile în grupa a II-a și 14 ani 3 luni și 13 zile în grupa a III-a - condiții normale.
Legea aplicabilă în momentul în care recurentului contestator i-au fost stabilite drepturile la pensie a fost Legea nr. 3/1977, ori, acest act normativ în art. 8 prevede o vechime în muncă necesară pentru bărbați de 30 de ani și 25 de ani la femei, pentru a beneficia de aceste drepturi.
Acest act normativ, în situația în care activitatea s-a desfășurat în grupa I sau a II-a de muncă, prevedea doar posibilitatea reducerii vârstei de pensionare și nu de dreptul ca la determinarea punctajului mediu anual să se folosească un alt stagiu de cotizare de 20 de ani la grupa I sau de 25 de ani la grupa a II-a de muncă.
Stagiul de cotizare conform celor expuse a rămas tot de 30 de ani la bărbați, dar la 20 de ani lucrați în grupa I de muncă adăugându-se câte 6 luni la fiecare - art. 14 - rezultatul era de 20 + 10 = 30 de ani, criticile recurentului contestator în sensul de-a i se aplica un alt stagiu de cotizare, fiind neavenite.
Faptul că acesta nu a dorit să i se aplice reducerea vârstei de pensionare, ieșind la pensie doar la 62 de ani, nu este un aspect ce să schimbe situația expresă, era un drept și nu o obligație, iar aplicarea unui stagiu de cotizare se face prin împărțirea la un stagiu complet de cotizare unic indiferent în ce grupă de muncă a lucrat și nu pentru o perioadă un stagiu și un altul pentru cealaltă.
Astfel cum s-a reținut mai sus, contestatorul lucrat în grupa I de muncă peste 25 de ani, având în această perioadă mai multe funcții începând cu cea de fochist, mecanic locomotivă, revizor, șef de tură iar apoi inginer, șef depou, activități ce nu pot fi calificate decât ca făcând parte din categoria acelora care au legătură cu siguranța circulației.
Legea nr. 226/2006 a prevăzut încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale cu începere din 01.04.2001, iar conform art. 2 alin. 2 s-au asimilat stagiului de cotizare în condiții speciale, perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, deci, implicit aplicabilitatea acesteia se răsfrânge și situației recurentului contestator.
Conform anexei nr. 1 la acest act normativ, cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiții speciale, - pct. 7 - activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației și cel care îndeplinește funcția de mecanic locomotivă, mecanic ajutor și instructor, fost încadrată în aceste categorii, ori, astfel cum s-a arătat mai sus, nu doar că recurentul contestator a lucrat ca și mecanic de locomotivă ci și celelalte activități prestate, inclusiv șef de depou, aveau legătură cu siguranța circulației, astfel că, în mod corect s-a dispus conform art. 5 alin. 1 din Legea nr. 226/2006 împărțirea la 25 punctajului mediu anual, criticile fiind neavenite.
Față de toate considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondate ambele recursuri, urmând menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de recurentul contestator cu domiciliul în O,-, - 1,. 3,. 12, județul B, și recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 710/LM din data de 18.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 22.01.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - 29.01.2009
- judecător fond -,
- dact. gref. - 29.01.2009 - 2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
