Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1093/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1093/2008 -
Ședința publică din 24 iunie 2008
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de contestatorul domiciliat în B, nr. 10, - 15,. 2,. 8, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 39 din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de asigurări sociale - recalcularea pensiei.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurentul contestator - personal, lipsă fiind intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, intimata a depus la dosar întâmpinare, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul contestator solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și prin urmare a i se reține la calcularea pensiei un stagiu de cotizare de 25 de ani în loc de 30 de ani, fără cheltuieli de judecată. Arată că a lucrat ca și maistru mecanic o perioadă de 28 ani și 6 luni, iar activitatea desfășurată s-a încadrat în grupa a II-a de muncă.
CURTEA DE APEL,
Constată că, prin sentința civilă nr. 39 din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis excepția lipsei capacității de exercițiu a intimatei Casa Locală de Pensii B și în consecință a fost respinsă contestația față de această intimată; s-a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 38551/02.10.2007 a fost recalculată pensia contestatorului cu includerea sporului de noapte prevăzut în adeverința nr. 2750/30.08.2007 eliberată de către Compania Națională a - Sucursala, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 2.03867. Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004, este Legea nr. 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării problemei. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța constată că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004 care prevede că "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.]", ar trebui concluzionat că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. O astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv nr.HG 1550/2004 amintită mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, față de acest principiu, având în vedere pe de o parte că nr.OUG 4/2005 este ulterioară nr.HG 1550/2004 și pe de altă parte că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune concluzia că prevederile art. 2 alin. 2 din nr.HG 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensie.
Așa cum s-a arătat, tribunalul apreciază că judecătorul trebuie în primul rând să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a nr.HG 1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma numai spiritul legii nu și litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța apreciază că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatorului, instanța constată că acesta nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr. 19/2000, respectiv în subteran, în zonă de expunere la radiații (I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, el desfășurând o activitate în funcția de, strungar, maistru electromecanic în cadrul Întreprinderii de Exploatări Miniere C și Întreprinderea Miniera, funcții și locuri de muncă ce nu sunt prevăzute în cuprinsul dispoziției legale mai sus menționate, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Instanța mai reține că în speța dedusă judecății perioada de peste 25 de ani invocata de contestator este doar perioada în care acesta a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă și care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare, și nicidecum nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000.
De asemenea, în speță nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 226/2006, întrucât dispozițiile acesteia se referă la locurile de muncă în condiții speciale, care potrivit art. 2 alin. 2 din actul normativ mai sus menționat cuprind și fostele locuri de muncă în grupa I potrivit legislației anterioare. Ori nu se poate face confuzie între condițiile speciale de muncă (fostă grupa I în legislația anterioara) și cele deosebite de muncă (fostă grupa a II-a de muncă în legislația anterioară), în speță contestatorul desfășurând activitate în grupa a II-a de muncă.
Nu se pot reține ca și aplicabile în speță nici dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare, ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limită de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este accentuat însăși de cele două aliniate ale art. 14, respectiv aliniatul 1 și aliniatul 4, care la o simplă lecturare în situația în care s-ar lua în considerare că perioadele de timp inserate în cuprinsul lor ar constitui stagiu complet de cotizare, s-ar ajunge la situația ca pentru o activitate în aceeași grupa de muncă să fie reglementat un stagiu de cotizare diferit.
Întrucât Casa Locală de Pensii B este o unitate fără personalitate juridică, potrivit prevederilor Statutului, instanța a admis excepția lipsei capacitații de exercițiu a acesteia și în consecință a respins acțiunea față de aceasta.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța în temeiul art. 20 și art. 43 din Legea nr. 19/2000 a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată, luând act totodată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimata.
Împotriva acestei sentințe, în termen a formulat recurs petentul, care a solicitat modificarea sentinței, admiterea cererii sale și a i se reține un stagiul complet de cotizare de 25 de ani în loc de 30 de ani.
Intimata s-a opus admiterii recursului.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că aceasta este legală și temeinică sub toate aspectele:
Petentul a lucrat peste 28 de ani în funcția de strungar și maistru electromecanic în cadrul Întreprinderii de Exploatări Miniere C și Întreprinderea Minieră, activitate care nu se încadrează în condițiile de muncă speciale ori în condiții deosebite.
Categoria activităților încadrate ca fiind speciale ori deosebite, sunt expres și limitativ reglementate de lege prin art. 20 din Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 226/2006 cu anexele corespunzătoare, cazuri în care stagiul complet de cotizare este diferit de cel general de 30 de ani.
Activitatea desfășurată de petent nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de actele normative mai sus arătate, motiv pentru care cererea acestuia nu este fondată și a fost corect respinsă de instanța de fond.
Pentru aceste motive, în baza art. 316 raportat la art. 296 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat, constatându-se că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 39 din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - -
red.R
jud.fond. -
dact.
2 ex./11.07.2008.
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Pantea Viorel, Stan Aurelia
