Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1192/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1192
Ședința publică din 4 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 301/A/ din 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2480 din 8 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr.1528/2006, în contradictoriu cu reclamantul intimat - SRL, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Dezbaterile și susținerile care au avut loc în prezenta cauză au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27noiembrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și prin care a fost amânată pronunțare la data de 4 decembrie 2008.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată că:
Prin acțiunea civila înregistrata pe rolul Judecătoriei Lugoj sub nr. 1521 din data de 07.04.2006, reclamanta - SRL a chemat in judecata pe parații si, solicitând evacuarea acestora din imobilul situat in comuna nr. 13/A, județ T, înscris in CF nr. 2519 nr. cadastral 212-213/a/1 al localității, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, se arata ca parații locuiesc de mai mult timp in imobilul proprietatea reclamantei, că aceștia au avut în proprietate o casa veche, pe care au demolat-o si au construit o casa noua la nr. 14, iar pana si-au construit casa noua, reclamanta i-a tolerat sa locuiască in imobilul de la nr. 13/A, cu privire la care nu au nici un drept sau titlu locativ.
In drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 480Cod civil.
In cauza, paratul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei si a depus mai multe memorii.
Prin Sentința Civilă nr. 2480/08.09.2006 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr. 1521/2006 s-a admis acțiunea formulată de reclamanta și s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în comuna nr. 13, înscris în CF nr. 2519 nr. cadastral 212-212/a/1 al localității, județul
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a dat eficiență prevederilor art.480/civ.reținând că reclamanta SRL este înscrisa ca proprietara tabulara in CF 2519 al comunei, nr. Cadastral 212-213/a/1, casa nr. 13/A si teren de 1914 mp in cota de 1/1, prin cumpărare in 1997.
A mai observat judecătoria că in acest imobil locuiesc, fără titlu, parații si doar ocazional, aceștia motivând ca sunt proprietari prin cumpărare, dar nu-și dovedesc pretinsa calitate. Mai mult,din actele depuse rezultă că domiciliul pârâților este la adresa imobilului alăturat, situat în comuna nr. 14.
Împotriva sentinței civile nr. 2480/08.09.2006 pronunțată de Judecătoria Lugoj, pârâții și au declarat apel in termenul legal criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pe cale de excepție, apelanții au invocat autoritatea lucrului judecat, prin prisma dispozițiilor art. 1201.civ, coroborat cu art. 116.pr.civ. decurgând din conținutul Deciziei Civile nr. 55/19.10.2003 Curții de APEL TIMIȘOARA, prin care, fiind modificate soluțiile instanțelor de fond,a fost respinsă acțiunea în evacuarea a pârâților - apelanți din imobilul nr. 13/A, intentată de reclamanta, autoarea reclamantei din prezentul demers judiciar.
În considerentele deciziei s-a reținut că ambii pârâți - apelanți sunt coproprietari în cote de fiecare asupra imobilului înscris în CF nr. 106 nr. top. 210-211, casa cu nr. 14, care a fost demolată și reconstruită și că imobilul înscris în CF nr. 2519 nr. top. 212-213/a/1, casa cu nr. 14,proprietatea pârâtei apelante, în cotă de 1/1a fost cumpărat la licitație de numita. În cartea funciară a respectivului imobil numărul casei a fost modificat din 13 în 14, astfel că el corespunde cu cel al imobilului înscris în CF nr. 106, iar prin raportul de expertiză tehnică ordonat în cauza, care a stat la baza acestei soluții,s-a concluzionat că imobilul din care intimata a cerut evacuarea pârâților apelanți nu este același cu cel cumpărat la licitație.
Apelanții au mai învederat instanței de control judiciar că prin Sentința Civilă nr. 2846/20.10.1994 a Judecătoriai L, a fost respinsă o altă acțiune în evacuare a pârâților apelanți din imobilul în litigiu declanșată de numitul, care a cumpărat un imobil de la numita, judecătoria reținând, cu trimitere la decizia anterioară, că sunt incidente dispozițiile art. 1201 civ. și art. 166.pr.civ. relativ la autoritatea lucrului judecat.
În justificarea aceleași excepții, apelanții au mai adăugat că, în virtutea prevederilor art. 973.civ. efectele contractelor de vânzare - cumpărare succesive încheiate între numita,vânzătoare și numitul, în calitate de cumpărător, pe de -o parte, și între acesta din urmă, în calitate de vânzător și reclamanta din cauză, cumpărătorii succesivi sunt succesorii în drepturi ai vânzătorilor cu titlu particular.Cum efectele relativității contractelor se produc între părțile contractante și succesorii lor în drepturi, evident că opunerea unei excepții de genul celei invocate de pârâții apelanți dobândește autoritatea de lucru judecat față de aceste părți.
Apelanții au invocat și excepția inopozabilității titlului invocat de reclamanta, având in vedere ca s-a transmis o proprietate care nu aparține vânzătorului. Aceasta pentru că, în virtutea art. 480.civ. si art. 481.civ. nimeni nu poate dispune decât de proprietatea sa in mod absolut si exclusiv, dar in limitele determinate prin lege.
Pe fondul cauzei, apelanții au opinat că orice contract trebuie să aibă un obiect determinat sau cel puțin determinabil. În cauză, este vorba evident despre lipsa identității între proprietatea transmițătorului vânzător și proprietatea transmisă cumpărătorului. Astfel, în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2001/25.06.1988 încheiat între pârâții apelanți și vânzătorii și s-a prevăzut înstrăinarea imobilului înscris în CF nr. 2519 nr. top. 212-213/a/1 casa de locuit și teren de 250 mp.
În contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 11623/15.11.1993 încheiat între numita și, pe de o parte, și, pe de altă parte, s-a prevăzut înstrăinarea aceluiași imobil, dar cu teren de 1914 mp, iar prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 506/06.03.1997 încheiat între acesta din urmă și societatea reclamantă s-a prevăzut înstrăinarea aceluiași imobil cu suprafața de 1914 mp.
Cu alte cuvinte, deși la licitație, numita a cumpărat imobilul cu nr. 14 casa și teren de 250 mp (a se vedea decizia de atribuire a terenului cu nr. 1206/17.05.1993 emisă de Consiliul Județean T), a înstrăinat imobilul cu nr. 13 ,casă și teren de 1914 mp. Lipsa identității între cele două proprietăți, cea a reclamantei, dobândită prin act de vânzare cumpărare, și cea deținută de proprietarii anteriori, rezultă fără echivoc din conținutul acestor înscrisuri.
Intimata reclamantă - SRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, cu motivarea că prima instanță a reținut în mod corect faptul că pârâții au locuit o perioadă de timp în imobilul proprietatea reclamantei, că au avut o casă veche, pe care au demolat-o și au construit o casă nouă la nr. 14, având calitate de tolerați în imobilul de la nr. 13/A și că excepția autorității de lucru judecat nu este întemeiată, de vreme ce nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții prevăzute de art. 1201 civ, respectiv identitatea de părți. Imobilul a fost cumpărat prin contract de vânzare cumpărare de către societate, care în prezent este proprietara sa,motiv pentru care este îndreptățită să solicite evacuarea pârâților apelanți din acest imobil.
Invocarea de către apelanți a faptului că prin hotărârile judecătorești susmenționate foștilor proprietari li s-a respins acțiunea pronunțată în evacuarea pârâților apelanți reprezintă o ocazie de a deruta instanța de apel privind proprietatea intimatei. De la data pronunțării acestor hotărâri judecătorești și până în prezent au mai avut loc o mulțime de procese civile și penale privind proprietatea intimatei. Casa care a fost cumpărată la licitație și apoi vândută este cea situată în comuna nr. 13/A și înscrisă în CF nr. 2519 nr. top. 212-213/a/1.
Într-o primă etapă, apelul pârâților a fost admis de Tribunalul Timiș prin Decizia Civilă nr. 250/28.03.2007, prin care, analizându-se acțiunea în evacuare formulată de intimata reclamantă, temeiul de drept invocat în susținerea acesteia (art. 480 civ.), precum și apărările pârâților - apelanți, s-a apreciat că, în realitate, prin demersul judiciar declanșat s-a urmărit valorificarea dreptului de proprietate.
Acțiunea în evacuare este o acțiune personală, specifică raporturilor locative, care presupune că reclamanta întrunește în persoana sa toate prerogativele dreptului de proprietate, inclusiv posesia, însă nu are detenția bunului, iar pârâții dețin bunul însă nu în numele lor, ci în numele proprietarului.
Pe de altă parte, acțiunea în revendicare este o acțiune reală prin care se urmărește realizarea dreptului de proprietate, proprietarul fiind lipsit de însăși posesia bunului, aceasta fiind exercitată de pârât. În alți termeni, dacă prin acțiunea în evacuare se urmărește obținerea detenției bunului, acțiunea în revendicare are drept finalitate câștigarea posesiei respectivului bun de la posesorul neproprietar.
Or, în cauza de față nu s-a făcut dovada existenței între părțile litigante a unor raporturi locative, ci a unor raporturi juridice reale, derivând din pretinsa exercitare fără drept, a posesiei imobilului în litigiu de către pârâții apelanți.
Luând în considerare și opoziția virulentă a pârâților, care invocă un drept propriu, real, de proprietate asupra imobilului, punând în discuție însăși valabilitatea titlului reclamantei - intimate, precum și considerentele deciziei civile nr. 55/19.10.2003 Curții de APEL TIMIȘOARA, este evident că reclamanta - intimată nu își poate apăra dreptul de proprietate decât pe calea unei acțiuni în revendicare, nicidecum pe calea acțiunii în evacuare.
Cum însă, în speță intimata - reclamantă a înțeles să utilizeze calea acțiunii în evacuare, iar instanța, în virtutea rolului activ, reglementat de art. 129 raportat la art. 84 pr.civ. nu ar putea decât să califice juridic acțiunea, nicidecum să schimbe obiectul acesteia, prezenta cerere s-a privit a fi inadmisibilă din perspectiva argumentelor evocate mai sus.
Împotriva acestei decizii reclamanta - SRL a declarat recurs, ce a fost soluționat prin Decizia Civilă nr. 981/10.10.2007 pronunțată în Dosarul nr-, prin care Curtea de APEL TIMIȘOARA, reținând că instanța de apel nu a soluționat cauza în raport cu obiectul dedus judecății, ceea ce echivalează cu o necercetate a fondului cauzei, a casat hotărârea reculată și a trimis cauza spre rejudecarea în fond a apelului la Tribunalul Timiș.
Prin decizia civilă nr. 301/A din 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - în dosarul nr- a fost respins apelul declarat de pârâții Cânde și, împotriva Sentinței Civile nr.2480/2006, pronunțată de Judecătoria Lugoj,in Dosarul nr. 1521/2006, in contradictoriu cu intimata - SRL,ca neîntemeiat.
Au fost obligați pârâții apelanți să plătească reclamantei suma de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată in apel.
Tribunalul a reținut că, într-adevăr, prin Decizia Civilă nr. 55/19.10.2003 a Curții de APEL TIMIȘOARA, au fost casate hotărârile instanțelor de fond și,respingându-se acțiunea in evacuare a antecesoarei reclamantei din prezentul litigiu,s-a statuat că, deși numita, a cumpărat în urma licitației publice imobilul înscris în CF nr. 2519 nr. top. 212 - 213/a/1, având numărul conscripțional 13/a, acesta din urmă a fost modificat cu cerneală în registrul de evidență imobiliară în nr. 14, ce corespunde cu casa înscrisă în CF 106 L, ocupată de pârâții apelanți. Reclamanta nu are o situație de carte funciară clarificată și de aceea nu poate cere evacuarea pârâților.
Ori,din simpla lectură a considerentelor deciziei invocate in susținerea excepției autorității de lucru judecat, se poate observa cu ușurință că instanța de recurs nu a tranșat irevocabil asupra apartenenței dreptului de proprietate vizând imobilul înscris în CF nr. 2519 nr. top. 212 - 213/a/1, ci doar a observat că,dată fiind identitatea în sistemul de evidența imobiliară a numerelor de conscriere intre imobilul din care se solicita evacuarea pârâților și cel din CF nr. 106 asupra căruia sunt proprietari pârâții, acțiunea în evacuare nu poate fi admisă.
Cu alte cuvinte, la epoca pronunțării hotărârii in discuție, dată fiind incertitudinea asupra identității și apartenenței dreptului de proprietate al părților, alimentată de situația de carte funciară,în care ambele corpuri de proprietate,cel al reclamantei și cel al pârâților erau evidențiate sub același număr 14, dreptul subiectiv civil al reclamantei, valorificat prin acțiunea în evacuare promovată in 1991, nu era actual,fiind condiționat de remedierea neclarităților din sistemul de evidență imobiliară.
În contextul expus, o interpretare logică a efectelor Deciziei Civile nr. 55/19.10.2003 a Curții de APEL TIMIȘOARA, nu poate conduce decât la concluzia că la momentul pronunțării acesteia,demersul judiciar al antecesoarei reclamanților era prematur, de vreme ce apartenența dreptului subiectiv civil invocat nu putea fi stabilită. O interpretare în sensul că acțiunea in evacuare lui ar fi fost respinsă ca efect al tranșării irevocabile asupra apartenenței dreptului de proprietate asupra imobilului litigios, cu scopul de a paraliza o acțiune ulterioară in evacuare/revendicare a proprietarului imobilului înscris in CF nr. 2519, chiar și după lămurirea prin rectificare a eventualelor erori de înscriere in cartea funciară,nu poate fi primită deoarece ar încălca in mod flagrant principiul garantării dreptului de proprietate privată consacrat de art. 480 și urm./Cod. Civil,de art. 44 din Constituția României,iar nu în ultimul rând, de art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la care România a aderat in 1994.
Cum, pentru motivele mai sus arătate, prin Decizia Civilă nr. 55/19.10.2003 Curtea de APEL TIMIȘOARAs -a desesizat de soluționarea acțiunii in evacuare a antecesoarei reclamantei, in temeiul unei excepții procesuale, urmează că dispozițiile sale nu afectează dreptul de proprietate al reclamantei,ori a succesorilor săi cu titlu particular, iar in fața unei instanțe in care se pune in discuție fondul dreptului, ea nu se poate bucura de autoritatea de lucru judecat la care se referă art. 1201/civ și art. 166/pr.civ. Aceeași este și situația Sentinței Civile nr. 2846/1994 a Judecătoriei Lugoj,invocată in susținerea excepției,prin care, in considerarea situației de carte funciară neclară, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea in evacuare a reclamantului, care a cumpărat imobilul de la. Excepția peremtorie a autorității de lucru judecat,calificată de instanța in rejudecare ca un simplu motiv de apel este neîntemeiată.
În fine, asupra fondului dreptului subiectiv civil dedus judecății, in strânsă legătură cu aspectul pretinsei inopozabilități a dreptului de proprietate al titularei acțiunii in evacuare, tribunalul observă că așa cum se desprinde din conținutul CF nr. 2519, în varianta sa actualizată, depus in fața instanței de apel la fila 132-134,actuala proprietară a imobilului cu nr. top 212 - 213/a/1, casă și teren in suprafață de 1914 mp este reclamanta - SRL, sub. Situația de carte funciară avută in vedere de Decizia Civilă nr. 55/19.10.2003 a Curții de APEL TIMIȘOARAa fost clarificată,prin Încheierea de CF nr. 5487/1993, prin efectul căreia,sub a fost schimbat numărul casei din 14 in 13/
Pârâții nu se pot prevala de vechea confuzie existentă intre imobilul proprietatea reclamantei,mai sus individualizat și imobilul din CF nr. 106,învecinat cu cel in litigiu,asupra căruia sunt proprietari (fila 29 dosar fond ), câtă vreme intre cele două corpuri de proprietate există diferențe evidente atât in privința suprafeței,cât și asupra numărului topografic, iar problema identității de număr de conscriere a fost rezolvată prin rectificarea CF 2519.
Pârâții nu pot invoca nici inopozabilitatea titlului reclamanților, câtă vreme ei nu l-au contestat cu succes printr-o cerere incidentală proprie și nici nu au fost in măsură a exhiba vreun titlu asupra casei și terenului din CF 2519, care să contravină celui prezentat de reclamantă.
Împotriva deciziei civile nr. 301/A/ din 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, au declarat recurs pârâții și susținând că în mod greșit instanța de apel a procedat la respingerea apelului deoarece, în speță ei nu pot fi evacuați pentru că au un drept de proprietate iar antecesoarea reclamantei nu își poate extinde proprietatea peste proprietatea lor și au făcut cerere la fond în acest sens.
În concret s-a arătat că imobilul din care se solicită evacuarea nu este identic cu imobilul cumpărat de, prin licitație, ceea ce implică imposibilitatea evacuării recurenților.
Recurenții nu au indicat în drept motivul de recurs la care înțeleg să facă referire.
Prin întâmpinarea depusă șa filele 18 - 190 dosar, reclamanta - SRL, jud. T, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat deoarece susținerile prezentate nu sunt conforme cu realitatea.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 304, rap. la art. 306 și art. 312 Cod procedură civilă, se reține că acesta este fondat, în sensul celor ce se vor arăta mai jos.
În primul rând, recursul declarat de către pârâții și, astfel cum a fost dezvoltat în fața instanței de recurs, face posibilă încadrarea acestuia în limitele prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurenții fiind nemulțumiți, în esență, de modalitatea în care primele instanțe au soluționat cauza fără a lua în considerare cererile și apărările constante ale acestora, cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului din care s-a dispus evacuarea.
ceastă perspectivă, în conformitate cu dispozițiile art. 306 al. 3, rap. la art. 312 al. 1 și 5 Cod procedură civilă, Curtea va examina conținutul recursului și va reține că atât prima instanță cât și instanța de apel nu s-au pronunțat asupra cererilor și apărărilor ridicate de către pârâții și în luna aprilie 2006, în fața Judecătoriei Lugoj (a se vedea cererea de la file 9 - 11 dosar fond).
Din conținutul cererii depuse în fața primei instanțe rezultă că pârâții s-au apărat în mod constant în sensul că imobilul în legătură cu care s-a formulat cerere de evacuare este proprietatea lor personală, cumpărată în anul 1986, și deși nu au intitulat înscrisul respectiv, ca o cerere reconvențională din conținutul acesteia rezultă în mod clar că s-au formulat cereri care vizează substanța dreptului de proprietate al reclamantei inclusiv restituirea sumelor încasate prin vânzarea la licitație a casei, deoarece pârâții și-au onorat obligațiile de plată, ceea ce implică, la vremea respectivă, imposibilitatea constituirii titlului reclamantei și al transmițătoarei acesteia, și păstrarea dreptului de proprietate al pârâților.
Cu alte cuvinte pârâții au susținut prin cererea respectivă că și-au executat obligațiile de plată, prin consemnarea sumelor la CEC iar în aceste condiții și-au păstrat dreptul real de proprietate asupra imobilului respectiv și el nu mai putea fi transmis către celelalte persoane care, ulterior, au înstrăinat imobilul către reclamant.
Aceste apărări și cereri, invocate de către pârâți au valoarea unei cererii reconvenționale asupra căreia, în primul rând, instanța de fond, cât și instanța de apel trebuiau să se pronunțe, ele fiind de natură a trimite la materia acțiunii în revendicare, reținută în mod corect de către Tribunalul Timiș prin decizia civilă nr. 250 din 28 martie 2007, acțiune în revendicare care presupune în prim ul rând valorificarea titlului dreptului real de proprietate și, în mod subsecvent, după constatarea legalității acestuia, petitul privind evacuarea.
Față de datele speței, a proceda într-un alt mod, respectiv, strict formal, prin examinarea conținutului extrasului de carte funciară, deși partea ce urmează a fi evacuată a contestat tocmai substanța titlului de proprietate înscris în cartea funciară, formulând propria sa cerere, cu privire la un pretins drept de proprietate asupra imobilului, ar putea conduce la pronunțarea unei hotărârii de evacuare fără a avea certitudinea că asupra imobilului respectiv nu ar exista și dreptul real de proprietate invocat de pârâți.
De aceea Curtea găsește că este necesar, în speță, ca prima instanță să se pronunțe asupra cererii depuse la filele 9 - 11 de către pârâți, prin care aceștia solicită, ca un petit de cerere reconvențională să se constate îndeplinirea obligațiilor pe care le-au avut cu privire la imobilul în litigiu și păstrarea astfel a proprietății lor.
În aceste condiții, în soluționarea acestei cereri, instanța de fond va putea verifica în ce măsură sunt întemeiate susținerile constante ale pârâților, și în ce măsură este valid titlul de proprietate invocat de către reclamantă.
În această modalitate se va putea stabilii prin cercetarea în totalitatea a fondului dreptului, în ce măsură sunt justificate sau nu apărările și cererile pârâților și în ce măsură s-a consolidat sau nu titlul de proprietate al reclamantei.
Numai după stabilirea acestor chestiuni, se poate examina, conținutul cererii de evacuare, desigur cu toate consecințele juridice pe care aceasta le presupune.
În concluzie, Curtea va reține că în speță primele instanțe nu au procedat la soluționarea fondului litigiului, și nu s-au pronunțat asupra cererii pârâților depusă la filele 9 - 11 dosar judecătorie, cerere care echivalează cu un petit de cerere reconvențională, ipoteză în care în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 și 5 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de pârâții și, va casa ambele hotărârii atacate și va trimite cauza pentru rejudecare la prima instanță respectiv Judecătoria Lugoj.
Instanța de trimitere urmează a se pronunța asupra cererii depuse de către pârâți la fila 9 - 11 dosar fond, cerere prin care aceștia solicită, pe cale reconvențională, a se examina conținutul titlului de proprietate al reclamantei, potrivit istoricului său și, mai ales a se constata conservarea dreptului lor de proprietate prin onorarea obligațiilor pe care le-au avut cu privire la imobilul în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 301/A/ din 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2480 din 8 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr.1528/2006.
Casează ambele hotărâri și trimite cauza pentru rejudecare la prima instanță, respectiv Judecătoria Lugoj.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /16.12.2008
Tehnored /17.12.2008
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Trandafir PurcărițăJudecători:Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
