Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1224/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția civilă mixtă-
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1224/R/2008
Ședința publică din 11 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Judecător: -
Grefier:
Pe rol este pentru azi soluționarea recursului civil introdus de intimatul contestator domiciliat nr. 43 în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B O- împotriva sentinței civile nr. 201/LM din 25 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă recurentul contestator și reprezentantul său avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 72 din 23 martie 2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței, că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că intimata a depus la dosar întâmpinare, după care:
La întrebarea instanței, recurentul declară că a lucrat subteran în zonă de radiații la explorări geologice și exploatare. Nu solicită alte probe.
Nefiind alte probe sau excepții de invocat, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului reprezentantului recurentului contestator.
Reprezentantul recurentului contestator susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită admiterea lui, anularea deciziei de pensionare și obligarea intimatei să-i recalculeze recurentului pensia și să-i achite retroactiv pensia începând cu data de 01.07.2005, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat înscris pe împuternicirea avocațială, la fond, nu solicită cheltuieli de judecată în această fază, depune la dosar practică judiciară spețe asemănătoare.
Curtea de Apel
deliberând:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 201/LM din 25 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor O în dosar nr- a fost respinsă contestația formulată de contestatorul.in loc.,nr.43 jud B in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B,cu sediul in O,str.- nr.6, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin decizia nr.13719/30.06.2005 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1,44268 puncte.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art.2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum am arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatorului, instanța a constatat că petentul, nu a desfășurat activitate în grupa a Ia de munca subteran zona I de radiatii mai mult de 15 de ani, sau mai mult de 20 de ani in subteran, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr.19/2000,dovedind o vechime in grupa I muncă subteran de doar 18 ani si 6 zile.
Nu se pot retine ca si aplicabile in speță nici dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare, ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este accentuat însăși de cele doua aliniate ale art.14, respectiv aliniatul 1 si aliniatul 4, care la o simpla lecturare in situația in care s-ar lua in considerare că perioadele de timp inserate in cuprinsul lor ar constitui stagiu complet de cotizare, s-ar ajunge la situația ca pentru o activitate în aceeași grupa de munca sa fie reglementat un stagiu de cotizare diferit. (respectiv pentru grupa I de munca la alin.1 -un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin.4 de 15 ani),iar ( pentru grupa a II a de munca la alin un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, iar la alin.4 de 20 de ani!!!).
De asemenea nu se pot reține ca și aplicabile în speță dispozițiile anexei 4 din Legea nr.19/2000 modificată invocate ca și temei pentru un stagiu de cotizare de 21 de ani, întrucât analizând dispozițiile legale mai sus enunțate instanța reține că petentul face o confuzie întrestagiul complet de cotizarecare este intre 30-31 de ani conform anexei 4 sistagiul total de cotizare necesarpentru reducerea vârstei de pensionare noțiuni între care nu se poate pune semnul de egalitate, fiind total diferite, stabilirea drepturilor de pensie obținându-se prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat in perioada de cotizare la numărul de ani corespunzătorstagiului complet de cotizare și nu stagiului de cotizare necesar.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul obligării intimatei la recalcularea pensiei retroactiv din 01.07.2005, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că a lucrat în grupa I de muncă 18 ani și 6 zile, la data deschiderii dreptului la pensie, avea aplicabilitate disp. art. 14 alin. 4 din Legea 3/1977 conform cărora trebuia să aibă o activitate în grupa I de 15 ani, iar conform art. 2 alin. 3 din Normele de aplicare a HG 1550/2004 pentru cei ce s-au pensionat în perioada 01.07.1977 - 31.03.2001- cazul său, - stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual era cel reglementat de Legea 3/1977 astfel că, calculul corect era cel prin împărțirea punctajului realizat la 15 ani nu la 30 de ani, fiind de altfel aplicabil principiul consacrat de OUG 4/2005.
Greșit s-a interpretat succesiunea actelor normative întrucât HG 1550/2004 a fost completată prin HG 105 ulterior OUG nr. 4/2005, el se încadrează în disp. art. 20 alin. 1 lit. a din Legea 19/2000 a lucrat 100% din timpul normal în subteran 18 ani și 6 zile, stagiul complet de cotizare era de 21 ani conform anexei nr. 4 la ea trebuia să se împartă punctajul realizat.
În drept s-au invocat disp. art. 304 pct. 9 cod pr. civilă, HG 1550/2004, OUG 4/2005, Legea 19/2000.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea recursului arătând că recurentul a lucrat doar 18 ani în grupa I de muncă. Art. 2 alin. 3 din Normele de aplicare a HG 1550/2004 stabilesc, că, pentru cei pensionați în intervalul 1 iulie 1977 - 31.03.2001 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual era și cel reglementat de Legea 3/1977- art. 8 și nu art. 14 ce prevedea doar reducerea vârstei de pensionare.
Recurentul face confuzie între stagiul complet de cotizare pe care Legea 3/1977 îl impunea și anumite reduceri ale vârstelor de pensionare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. 13719/1981 s-a stabilit pensia pentru limită de vârstă a recurentului, cu începere din 01.01.1989 - fila 5 dosar fond - reținându-se un stagiu de cotizare realizat de 46 ani, 4 luni și 10 zile din care 17 ani, 4 luni și 27 zile în condiții speciale.
Conform adeverinței nr.4303/22.11.2007 emise de SA B - Sucursala B - fila 11 dosar fond, activitatea desfășurată de recurent se încadrează în procent de 100 % în grupa I de muncă, condiții speciale.
Sigur că, nu se poate contesta faptul că recurentul s-a pensionat în perioada în care erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, dar, astfel cum corect a reținut instanța de fond, în speță sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 ce prevede un principiu esențial în sensul că, la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie. A aprecia altfel ar însemna o evidentă discriminare a celor pensionați anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei pensionați ulterior, ceea ce este inadmisibil, apărările intimatei fiind nefondate, corect apreciindu-se aplicabilitatea legii noi și situației recurentului.
Ceea ce a interpretat însă greșit instanța de fond fost aplicabilitatea art. 20, 41, 77 din Legea nr. 19/2000, respectiv faptul că, întrucât recurentul nu a lucrat decât 18 ani în subteran nu-i sunt aplicabile aceste dispoziții legale.
Nu se poate contesta faptul că recurentul, conform adeverințelor anexate, copia carnetului de muncă, propriul buletin de calcul al intimatei, acesta a lucrat în subteran, grupa I de muncă, ori, această activitate fiind desfășurată în procent de 100% în acest mediu, se încadrează în locul de muncă special prevăzut de art. 20 alin. 1 lit. din Legea nr. 19/2000.
Sigur că, art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 prevede că asigurații ce și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute de art. 20 lit. a și au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, începând cu vârsta de 45 de ani, deci, într-adevăr recurentul nu lucrat în condițiile impuse 20 de ani, doar 18, însă, art. 44 alin. 1 din același act normativ reglementează și asemenea situații în sensul că trebuie realizate suplimentar stagiile de cotizare impuse de anexele 4, 5 ale Legii nr. 19/2000.
Mai mult, art. 77 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 precizează că, în situații similare - de aplicare a art. 44 la stabilirea punctajului mediu anual al asiguraților se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute de anexele 4, 5.
Stagiul de cotizare realizat de către recurent a fost de 48 ani 8 luni și 16 zile, ori, conform anexei 4 la Legea nr. 19/2000, stagiul total de cotizare realizat în condițiile în care stagiul realizat în condiții speciale era de 18 ani, se impune a fi de 21 ani din care 3 ani în alte condiții de muncă, condiție îndeplinită implicit de către recurent ce a realizat peste cei 18 ani în condiții speciale, nu doar 3 ani impuși de această anexă ci mult mai mult, astfel că, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual se impune a fi tot de 15 ani și nu de 30 de ani cum greșit a dispus intimata și nici de 21 de ani cum solicită recurentul ( cei 21 de ani reprezintă doar stagiul total de cotizare necesar conform celor expuse) criticile fiind fondate, făcându-se o greșită aplicare a dispozițiilor legale invocate mai sus.
Având în vedere toate considerentele expuse, fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 20 alin. 1 lit. a, art. 44 alin. 1, 77 alin. 3, anexa nr. 4 Legii nr. 19/2000, în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, instanța de recurs va admite ca fondat recursul, va modifica în întregime sentința, va admite contestația, va dispune anularea deciziei nr. 13719/31.10.2007 emisă de intimată și o va obliga să recalculeze pensia stabilită în favoarea contestatorului, prin luarea în considerare a unui stagiu complet utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani în loc de 30 de ani cum greșit a procedat, începând cu data de 01.07.2005, conform OUG nr. 4/2005 art. 3 alin. 1, HG nr. 550/2005, întrucât recurentul s-a pensionat în 01.11.1981 fiind aplicabile aceste dispoziții legale celor pensionați în perioada 1981 - 1990 referitor la data recalculării pensiei.
Reținând culpa procesuală a intimatei, în baza art. 274 cod pr. civilă instanța de recurs o va obliga să-i plătească recurentului 680 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial în fond, în recurs nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil introdus de intimatul contestator domiciliat nr. 43 în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B O- împotriva sentinței civile nr. 201/LM din 25 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în întregime în sensul că:
Admite contestația și în consecință obligă intimata să recalculeze pensia cuvenită contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 15 ani și să plătească pensia astfel recalculată începând cu data de 1 iulie 2005.
Obligă partea intimată să plătească părții recurente suma de 680 lei cheltuieli de judecată în primă instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.dec.
19.09.2008.
Jud fond -
Dact IM/2 ex./19.09.2008.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
