Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1298/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(881/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1298
Ședința publică din 13.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 3: Simona
Grefier - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții pârâți, -, și, împotriva deciziei civile nr. 11 din 7.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți și -..
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru evacuare.
La apelul nominal se prezintă recurenții pârâți - în nume propriu și în calitate de mandatar al recurenților - și, în baza procurii autentificate, aflată la fila 19 din dosarul de fond, recurenta pârâtă, precum și intimații reclamanți și -..
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
La solicitarea instanței, recurenta, CNP -, care prezintă cartea de identitate seria - nr. -, eliberată de SPCLEP la data de 20.08.2008, declară că își însușește motivele de recurs formulate de și semnează memoriul cu acest conținut, depus la dosar.
Recurenții solicită admiterea probei cu interogatoriu și audierea unor martori, întrucât ei nu au acces la acte, precum și efectuarea unei expertize.
Recurentul arată că, din dorința de a stinge litigiul, au început construcția unei case, iar cheltuielile cu aceasta nu le permit să angajeze un apărător care să le reprezinte interesele în proces, astfel încât înțeleg să-și susțină singuri cauza.
Solicită a fi introdus în cauză și tatăl său și al intimatului reclamant, numitul
Consideră că partea adversă ar trebui să probeze componența casei părintești, din care recurenții au fost dați afară. Menționează că în actul de transmitere a proprietății către intimatul s-a făcut mențiunea că se vând trei camere, astfel încât nu ar trebui să fie deranjați de faptul că recurentul și familia sa ocupă alte două camere.
La solicitarea instanței, precizează că imobilul este compus din șase camere (inclusiv sufrageria), o bucătărie și anexe într-un corp separat.
Recurenta susține că, din analizarea cu atenție a actului de înstrăinare, reiese că recurenților le-a fost încălcat dreptul de proprietate, nefiind respectate dimensiunile imobilului. De aceea, dorește a se proceda la confruntarea actelor originale deținute de ambele părți în litigiu. Recunoaște că nu a studiat actul depus la dosar de partea adversă, în care sunt prevăzute atât terenul, cât și construcția.
Recurentul face precizarea că, la întocmirea actelor cadastrale, intimații au încălcat proprietatea recurenților cu circa 1,20.
Intimații reclamanți solicită respingerea cererii privind administrarea de noi probe, la cererea recurenților.
Precizează, la rândul lor, că imobilul este compus din 3 camere de locuit, bucătărie și dependințe - în suprafață totală de 132. astfel cum apare și în actul de vânzare-cumpărare; că, din lipsă de spațiu, bucătăria și două holuri au fost transformate în dormitoare, întrucât în două dintre camere locuiește recurentul împreună cu familia. Conform chitanțelor depuse la dosar la tribunal, intimații sunt aceia care achită taxele și impozitele aferente imobilului.
În replică, recurenții menționează faptul că și ei plătesc utilități.
La interpelarea instanței, părțile prezente arată că nu dețin titlul de proprietate emis pe numele tatălui lor în baza Legii nr. 18/1991.
După deliberare, Curtea respinge cererea privind administrarea de probe, formulată de recurenți, constatând că acestea sunt incompatibile cu calea de atac exercitată în prezent, respectiv recursul, conform art. 305 din Codul d e procedură civilă.
De asemenea, respinge cererea privind citarea numitului G, întrucât cadrul procesual este cel stabilit de către reclamant în cererea de chemare în judecată, iar în apel și recurs, acesta nu se poate schimba, conform art. 112 cu referire la art. 294 alin. 1 din Codul d e procedură civilă.
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului - părților recurente prezente în nume propriu, în raport de dispozițiile art. 68 alin. 4 din Codul d e procedură civilă, precum și în combaterea motivelor de recurs.
Recurenții pârâți și solicită admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată.
Intimații reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C la data de 14.03.2008, sub nr-, reclamanții și -. au chemat în judecată pârâții, - și, solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să fie evacuați pârâții din imobilul situat în comuna,-, județ
În motivarea cererii, reclamanții au aratat că sunt proprietarii imobilului situat în comuna,-, județul I în temeiul contractului de vânzare-cumpărare cu drept de uzufruct și clauză de întreținere, autentificat sub nr.1195/22.11.2000 și că, în urmă cu câțiva ani, G, socrul reclamantei, și-a dat acordul ca fiul său să locuiască în acest imobil până ce familia sa își termina de construit imobilul situat în aceeași curte cu a reclamanților dar, deși construcția este aproape terminată, aceștia refuză să părăsească imobilul.
În drept au fost invocate dispozițiile art.480 Cod Civil.
Pârâții, -, au formulat întâmpinare conform art.115-118 Cod Procedură Civilă, solicitând respingerea cererii, deoarece, din actul de vânzare-cumpărare al lui G, reiese că proprietatea reclamanților se suprapune peste a lor, că pârâții ocupă două camere din cele 6 camere și dependințe ce se află în acest imobil; trei camere din imobil au fost vândute de tatăl lor, reclamantului, dar apreciază că sunt în indiviziune deoarece succesiunea de pe urma mamei pârâtului nu a fost dezbătută.
Prin sentința civilă nr.1233/08.05.2008, pronunțată de Judecătoria C în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții și -., în contradictoriu cu pârâții, - și; s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în comuna,-, județul I, format dintr-o casă de locuit construită din cărămidă, formată din 3 camere de locuit, o bucătărie și dependințe și terenul aferent casei în suprafață de 2.308 mp conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1195/22.11.2000.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare cu drept de uzufruct și clauză de întreținere, autentificat sub nr.1195/22.11.2000, reclamanții sunt proprietarii imobilului situat în comuna,-, județ
Instanța a reținut că, pârâții invocă existența unei stări de in diviziune pentru acest imobil, fără să fi făcut însă dovada potrivit dispozițiilor art.1169 cod civil și fără să fi adus probe din care să reiasă existența vreunui drept asupra imobilului din care reclamanții solicită să fie evacuați.
Prima instanță a mai reținut că, potrivit declarației martorei, propusă de reclamanți, pârâții locuiesc în imobilul proprietatea reclamanților în condițiile în care au început edificarea construcției unui imobil situat în aceeași curte cu a reclamanților și că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1162/1996, pârâții sunt proprietarii unei suprafețe de teren de 500 mp situat comuna,-, județ I; din conținutul acestui contract că nu reiese existența unei suprapuneri între cele două imobile.
În drept, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art.480 Cod civil, potrivit cărora proprietatea este dreptul pe care îl are o persoană de a se bucura de toate atributele dreptului de proprietate reprezentânduzus, fructusșiabuzus.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, - și, arătând că reclamanții susțin că sunt proprietarii imobilului situat în,-, județul I, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare cu drept de uzufruct și clauza de întreținere, autentificat sub nr.1195/22.11.2000 însă, în fapt, imobilul din care se cere evacuarea a fost construit de către G, împreună, decedată la data de 23.03.1994 și că acest imobil este bun dobândit în timpul căsătoriei de către părinții reclamantului și ai pârâtului.
S-a arătat că, deși în timpul judecații pârâții au învederat instanței această situație de fapt și au adus probe, instanța nu a ținut seama și a dat o hotărâre nelegală și netemeinică.
Instanța de fond nu a dat o hotărâre în conformitate cu art.261 Cod procedură civilă în sensul că nu a ținut seama de obiectul cererii, de susținerile lor, nu s-a dat o hotărâre prin care să se arate convingerea intimă a instanței față de motivele de fapt și de drept, precum și motivele pentru care s-au înlăturat cererile lor.
Instanța nu și-a exercitat rolul activ conform art.129 pct.5 din Codul d e procedura civilă, în sensul că trebuia să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală prind aflarea adevărului în cauza, să stabilească faptele, să aplice corect legea pentru a pronunța o hotărâre temeinică și legală.
De asemenea, instanța nu a ținut seama că actul de proprietate în baza căruia s-a solicitat evacuarea le încalcă dreptul de proprietate, în sensul că au cumpărat din terenul intravilan proprietatea lui G, suprafața de 500 mp, teren înscris în același titlu de proprietate cu terenul reclamanților, cu nr.25728/1995, parcela 242, în care se arată clar că atât la ieșirea în strada - cât și în spatele restului proprietății este o lățime de 8, iar lungimea este de 62,50 pe ambele laturi. Când s-a întocmit actul de vânzare-cumpărare între tatăl lor și reclamanți li s-a încălcat dreptul de proprietate, în sensul că se vânduse terenul pe dimensiunile respective, în actul lor de vânzare-cumpărare este înscrisă o lățime mai mare ce se suprapune cu terenul lor, pe o distanță de 1,20. Pe acest teren s-a construit o casă nefinisată și nelocuibilă - la roșu. Au solicitat proba cu interogatoriu ca instanța să constate că nu este voința fratelui să fie evacuați din imobil dar instanța nu a aprobat această probă propusă. Instanța, cu rea - credință a încuviințat evacuarea, având o atitudine părtinitoare față de reclamantă, întrucât cererea de chemare în judecata nu este semnată decât de reclamanta.
Prin decizia civilă nr.11 A/07.01.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanții - pârâți, reținând că este nefondată critica prin care aceștia au susținut că prima instanță nu ar fi ținut cont de faptul că imobilul din care se solicită evacuarea apelanților ar fi fost dobândit de G împreună cu în timpul căsătoriei, astfel încât apelantul, în calitate de fiu al acestora ar putea invoca un drept de moștenire după defuncta. Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare cu drept de uzufruct și clauză de întreținere autentificat sub nr.1195 din 22.11.2000 de BNP, rezultă că imobilul din comuna,-, județ I, având numărul cadastral 232/1, compus din casa de locuit formată din trei camere de locuit, o bucătărie și dependințe a fost dobândit de către G de la părinții săi, și, conform certificatelor de moștenitor nr.S 496 din 05.12.1975 și nr.S 702 din 15.11.1976. Rezultă deci că, potrivit dispozițiilor art.31 lit.b din Codul Familiei, construcția nu este bun comun ci bun propriu al soțului moștenitor, chiar dacă este dobândit în timpul căsătoriei. Câtă vreme apelanții nu au făcut dovada contrară celor consemnate în contractul de vânzare-cumpărare, în mod corect prima instanță nu a reținut existența vreunei stări de indiviziune asupra construcției, rezultată de pe urma defunctei.
Nefondate sunt și criticile referitoare la existența unei așa zise suprapuneri între terenul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare cu drept de uzufruct și clauză de întreținere autentificat sub nr.1195 din 22.11.2000 de BNP și terenul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.1162 din 18.07.1996 autentificat de notarul public, fila 23 din dosar. Astfel, chiar dacă s-ar constata existența unei astfel de suprapuneri, aceasta nu este de natură să confere vreun titlu locativ apelanților cu privire la construcția din care se solicită evacuarea lor.
Cu privire la criticile vizând încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art.261 și 129 Cod Procedură Civilă, tribunalul a constatat că și acestea sunt nefondate, în condițiile în care prima instanță a motivat și în fapt și în drept soluția pronunțată și a administrat în conformitate cu dispozițiile legale probele solicitate de părți.
Ca neîntemeiată a fost apreciată și susținerea potrivit căreia cererea de chemare în judecată nu ar fi semnată de intimatul - reclamant, având în vedere fila 2 din dosarul de fond, respectiv cererea de chemare înn judecată, care poartă semnăturile ambilor reclamanți.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul prevăzut de art.301 Cod procedură civilă, recurenții - pârâți, - și, solicitând casarea deciziei recurate și a sentinței pronunțate de Judecătoria C și trimiterea cauzei, primei instanțe, spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă recurenții - pârâți au arătat că, deși au învederat instanței de apel că imobilul din care se solicită evacuarea a fost construit de G și (părinții lui și -. ), iar moștenirea de pe urma defunctei nu a fost dezbătută, proba testimonială prin care doreau să dovedească împrejurarea că locuința din care se solicită evacuarea nu este bun comun al lui G și că are asupra acesteia un drept de moștenire a fost respinsă, cu consecința pronunțării unei hotărâri nelegale și netemeinice.
Au mai susținut recurenții - pârâți că hotărârile instanțelor de fond și apel nu au fost pronunțate în conformitate cu dispozițiile art.261 Cod procedură civilă întrucât nu s-a ținut seama de obiectul cererii, de apărările pârâților, nu s-au arătat motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și nici motivele pentru care s-au înlăturat cererile părților; instanțele de fond și apel nu și-au exercitat rolul activ conform dispozițiilor art.129 alin.5 Cod procedură civilă pentru că nu au stăruit prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului și pentru aplicarea corectă a legii.
S-a arătat, de asemenea, prin motivele de recurs că nu s-a avut în vedere că actul de proprietate în baza căruia se solicită evacuarea le încalcă recurenților dreptul de proprietate întrucât actele de proprietate ale părților se suprapun pe o lungime de 1,20 mp.
Recurenții au criticat și respingerea cererii de administrare a probei cu interogatoriul reclamantului, prin care doreau să dovedească împrejurarea că acesta nu și-a manifestat voința de a-i evacua din imobil și că nu a semnat cererea de chemare în judecată.
Printr-o altă critică s-a arătat că în mod greșit a fost respinsă cererea de suspendare a judecății formulată în temeiul dispozițiilor art.244 pct.1 Cod procedură civilă, respectiv până la soluționarea dosarului nr- având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate al intimaților - reclamanți asupra imobilului din care s-a solicitat evacuarea.
Cu referire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.6 Cod procedură civilă, recurenții - pârâți au arătat că apreciază că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut întrucât nu s-a ținut seama de calitatea de moștenitor a recurentului - pârât G și de împrejurarea că actul de proprietate al intimaților - reclamanți le afectează dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 500 mp.
Formal, recurenții - pârâți au arătat că motivele pe care se sprijină hotărârile sunt străine de natura pricinii, astfel că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit al acestuia, iar hotărârile sunt lipsite de temei legal pentru că s-au dat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Cererea de recurs a fost legal timbrată conform dispozițiilor art.3 lit.b și art.11 alin.1 teza I din legea nr.146/1997, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 5 lei achitată cu chitanța nr.-/1 emisă de CEC Bank SA - la 14.05.2009; conform dispozițiilor art.3 alin.1 din OG nr.32/1995 s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Intimații - reclamanți și au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1195/22.11.2000 la BNP a fost dobândit de G prin moștenire conform certificatelor de moștenitor nr.S 496/05.12.1975 și nr.S 702/15.11.1976; cu referire la dosarul nr- având ca obiect cerere de constatare nulitate absolută a contractului de vânzare - cumpărare, sus menționat, intimații - reclamanți au arătat că cererea de chemare în judecată a fost respinsă, ca neîntemeiată, întrucât expertiza judiciară întocmită în cauză a stabilit că linia de hotar dintre cele două proprietăți a fost corect stabilită.
În faza procesuală a recursului nu s-au depus înscrisuri noi:
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, susținerile părților și dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține că recursul nu este fondat și urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a făcut corecta interpretare și aplicare a dispozițiilor legale cu prilejul calificării bunului imobil din care s-a solicitat evacuarea în sensul că acesta a fost bunul propriu al vânzătorului G conform certificatelor de moștenitor nr.S 702/15.11.1976 și nr.S 496/05.12.1975 emise de pe urma defuncților și; prin urmare, recurentul - pârât nu justifică un drept de moștenire asupra imobilului.
Proba testimonială nu poate fi administrată în contra înscrisurilor pentru dovedirea calității de bun comun al vânzătorului G și al defunctei sale soții și pentru dovada calității de moștenitor.
Analizând exclusiv criticile care vizează decizia pronunțată în apel conform dispozițiilor art.299 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea reține că în faza procesuală a apelului apelanții - pârâți au solicitat administrarea probei testimoniale "în dovedirea deficiențelor actului de vânzare - cumpărare".
Față de teza probatorie expusă și de limitele învestirii, respingerea cererii de administrare a probei testimoniale este legală.
Cu referire la critica prin care s-a susținut că decizia recurată nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.261 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea reține că aceasta este nefondată, întrucât tribunalul a analizat punctual toate criticile formulate de apelanți și a expus motivele de fapt și de drept care au condus la pronunțarea deciziei recurate.
Nu se poate reține că instanța de apel nu a dat eficiență dispozițiilor art.129 alin.5 Cod procedură civilă de vreme ce situația de fapt a fost pe deplin stabilită, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar fiind concludente.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a dreptului de proprietate al recurenților - pârâți Curtea reține că prin sentința civilă nr.1233/08.05.2008 pronunțată de Judecătoria C, menținută prin decizia ce face obiectul prezentului recurs s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în comuna,-, județ I, format dintr-o casă de locuit construită din cărămidă, alcătuită din 3 camere de locuit, bucătărie și dependințe și 2.308 mp teren, pe care reclamanții îl dețin în temeiul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1195/22.11.2000.
Conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1162/18.07.1996 la BNP, a cumpărat 500 mp teren din totalul de 4.146 mp situat în comuna, satul S, județ I,-.
Acțiunea în evacuare vizează valorificarea folosinței imobilului, ca atribut al dreptului de proprietate.
În lipsa unei cereri reconvenționale prin care să se solicite stabilirea liniei de hotar (grănițuirea proprietăților) admiterea acțiunii în evacuare nu aduce atingere dreptului de proprietate al recurenților asupra suprafeței de 500 mp, ci ocrotește dreptul de proprietate al intimaților - reclamanți asupra imobilului în litigiu, imobil în legătură cu care recurenții nu justifică niciun titlu locativ.
Față de împrejurarea că cererea de chemare în judecată aflată la fila 2 din dosarul primei instanțe poartă semnăturile celor doi reclamanți, susținerea recurenților în sensul că reclamantul nu a semnat cererea de chemare în judecată ca o expresie a lipsei voinței de a solicita evacuarea pârâților este vădit nefondată.
Prin raportare la această constatare și la atitudinea procesuală a intimatului - reclamant exprimată pe întregul parcurs al procesului, măsura respingerii probei cu interogatoriu propusă de apelanții - pârâți se circumscrie condițiilor de legalitate impuse de art.295 alin.2 Cod procedură civilă conform cărora instanța de apel poate încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță ori administrarea de probe noi, dacă apreciază necesar pentru soluționarea cauzei.
De asemenea, este nefondată critica prin care s-a susținut că în mod greșit a fost respinsă cererea de suspendare a judecății apelului formulată în temeiul dispozițiilor art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă și aceasta deoarece în dosarul nr- sunt în litigiu 64 mp teren de la adresa de domiciliu a părților, ceea ce nu influențează soluționarea prezentei cauze în care se pune în discuție titlul locativ al recurenților - pârâți asupra construcției cu destinație de locuință; stabilirea ulterioară a unei alte linii de hotar între proprietatea recurenților - pârâți și cea a intimaților - reclamanți nu ar face ca soluțiile pronunțate în cele două cauze să fie contradictorii.
În plus, suspendarea judecății în temeiul art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă este facultativă, fiind lăsată la aprecierea instanței.
Curtea reține, de asemenea, că motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.6 și 8 Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză întrucât instanța de apel a analizat cererea de apel în limitele învestirii iar recurenții nu au arătat care este actul juridic al cărei natură ori al cărui înțeles a fost schimbat de instanța de apel.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă a fost analizat cu prilejul examinării criticii prin care s-a invocat nerespectarea dispozițiilor art.261 alin.1 Cod procedură civilă, fiind găsit nefondat.
Celelalte critici examinate prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă sunt, de asemenea, nefondate.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, reținând că decizia recurată a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în speță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții - pârâți, și, împotriva deciziei civile nr.11 A/07.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și GH..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
.
2 ex./09.11.2009
TB-5 -;
Jud.C -
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu, Simona
