Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1325/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1072/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECȚIA A III-A CIVILĂ
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.1325
Ședința publică de la 15.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristian Olteanu
JUDECĂTOR 2: Ilie Mari -
JUDECĂTOR 3: Ionelia Drăgan
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr. 269 din data de 19.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă SC CFR PRIN SUCURSALA.
Obiectul pricinii - evacuare
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul - pârât, personal, intimata - reclamantă SC CFR PRIN SUCURSALA prin consilier juridic -, în baza delegației depusă la fila 9.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la legitimarea recurentului - pârât, acesta prezintă CI seria - nr. - - CNP -.
Recurentul - pârât solicită amânarea cauzei pentru lipsă apărare.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea formulată de recurentul - pârât pentru lipsă apărare, întrucât acesta a mai beneficiat de un termen față de acest motiv, iar dispozițiile art.156 alin.1 din Codul d e procedură civilă, prevăd amânarea cauzei, față de acest motiv, o singură dată.
Recurentul - pârât și avocatul intimatei - reclamantei învederează că nu mai au alte cereri de formulat, probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurentul - pârât, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Arată că este pensionar și este în imposibilitate majoră, de asemenea, susține că și soția sa a fost angajata CFR dar, în prezent este pensionată
Intimata - reclamantă SC CFR PRIN SUCURSALA, prin avocat, solicită respingerea recursului.
Arată că recurentul și soția acestuia au fost angajații în cadrul CFR dar, în prezent, sunt pensionați. Imobilul în care aceștia domiciliază trebuie eliberat întrucât actualilor salariați trebuie, să li se repartizeze spații locative.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, sub nr-, reclamanta CFR prin Sucursala Bac hemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună evacuarea pârâtului din imobilul situat în Halta, județul I, pe care pârâtul îl ocupă abuziv.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că între ea și pârât s-a încheiat un contract de închiriere pentru perioada 23.10.2007 - 23.07.2008 prin care pârâtului i s-a oferit în chirie locuința de serviciu din Halta, județul A mai precizat aceasta, că la data de 23.07.2008, a încetat contractul de închiriere și întrucât există cereri din partea salariaților, a trimis notificare pârâtului prin care i se aducea la cunoștință faptul că în data de 12.08.2008 se va prezenta o comisie pentru luarea în primire a locuinței de serviciu, însă la data respectivă chiriașii nu au fost prezenți.
Prin sentința civilă nr.4799/3.10.2008, Judecătoria Bufteaa admis cererea și a dispus evacuarea pârâtului din locuința de serviciu aparținând reclamantei, situată în Halta, județul
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că între reclamantă și pârât s-a încheiat un contract de închiriere pe o durată de 9 luni, respectiv pentru perioada 23.10.2007 - 23.07.2008, iar prin notificarea din 4.08.2008 pârâtul a fost notificat să evacueze imobilul, ceea ce echivalează cu denunțarea unilaterală a contractului de închiriere.
S-a constatat de către prima instanță că durata contractului a expirat la data de 23.07.2008, însă a operat tacita relocațiune dat fiind că reclamanta nu i-a anunțat pârâtului concediul înainte de expirarea acestui termen.
Art. 3 din contract care prevede că părțile pot conveni ca la expirarea termenului contractul să poată fi reînnoit, a fost interpretat în sensul că nu exclude tacita relocațiune, din moment ce acordul poate fi expres sau tacit, or părțile nu au exclus această ultimă posibilitate.
S-a reținut de către prima instanță că la data de 04.08.2008 reclamanta i-a notificat pârâtului solicitarea de a evacua locuința până la data de 12.08.2008, ceea ce echivalează cu denunțarea unilaterală a contractului de închiriere, termenul de preaviz fiind acoperit de desfășurarea procesului.
Prima instanță a apreciat ca lipsite de relevanță în cauză susținerile pârâtului legate de încredințarea unui minor spre creștere și educare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței civile, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii.
În esență, pârâtul a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală deoarece, potrivit art.1436 alin.2 Cod Civil, dacă părțile nu au determinat durata locațiunii, contractul ia sfârșit prin denunțarea unilaterală de către oricare dintre părți, cu condiția respectării termenului de preaviz.
Apelantul a susținut că termenul de preaviz nu a fost respectat, întrucât acesta trebuia să fie stabilit prin convenția dintre părți, ceea ce nu este cazul, sau în funcție de natura lucrului și după obiceiul locului conform art.1443 Cod Civil. În acest termen locatarul trebuie să aibă posibilitatea să își găsească o altă locuință pe cât posibil similară.
Or, notificarea i-a fost comunicată la 4.08.2008, urmând să evacueze locuința la 12.08.2008, lucru practic imposibil, iar termenul de preaviz nu poate fi acoperit prin timpul de desfășurare a procesului atâta vreme cât pe toată durata acestuia exista posibilitatea ca oricare dintre părți să câștige sau să piardă procesul.
Prin decizia civilă nr.269/A/19.02.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins apelul formulat de pârât și a respins cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. A luat act că intimată reclamantă nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul a apreciat că locațiunea încheiată între părți la data de 23.10.2007 a încetat prin expirarea termenului de închiriere.
S-a constatat că în cauză nu a intervenit o eventuală tacită relocațiune, întrucât din probele administrate în cauză, precum și din poziția procesuală manifestată de către reclamantă, rezultă fără putință de tăgadă intenția acesteia fermă de a nu mai fi de acord cu prelungirea contractului de închiriere sau cu încheierea unui nou contract.
În consecință, pârâtul și-a pierdut calitatea de locatar, în urma ajungerii la termen a contractului de închiriere, ocupând în prezent imobilul fără nici un titlu.
Instanța de apel a apreciat că și în situația în care ar fi intervenit tacita relocațiune, contractul de închiriere este considerat prelungit fără termen, cu consecința că locatorul avea oricând posibilitatea de denunțare unilaterală a contractului, inclusiv prin introducerea unei acțiuni în justiție. Instanța de apel a găsit neîntemeiate susținerile apelantului referitoare la termenul de preaviz cu motivarea că acesta nu trebuie menționat în contract, iar cel dat de către reclamantă, chiar dacă nu a fost un termen util s-a acoperit prin durata judecării prezentei acțiuni.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea acestuia, desființarea deciziei atacate, admiterea apelului și pe fond respingerea acțiunii reclamantei.
Recurentul a susținut că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
Prin contractul încheiat, părțile au convenit ca la expirarea termenului, contractul poate fi reînnoit cu acordul părților. Această clauză din contract nu poate fi interpretată în sensul că exclude tacita relocațiune. În speță, durata contractului a expirat la data de 23.07.2008, iar reclamanta nu i-a comunicat pârâtului concediul înainte de expirarea acestui termen, astfel că a operat tacita relocațiune.
Recurentul a susținut că termenul de preaviz nu a fost respectat întrucât trebuia să fie stabilit prin acordul părților sau în funcție de natura lucrului și după obiceiul locului. Notificarea i-a fost înaintată la data de 04.08.2008, urmând să evacueze locuința până la data de 12.08.2008. În legătură cu acest termen recurentul a susținut că a fost stabilit de către intimată prea scurt, găsirea unei locuințe corespunzătoare necesitând un termen mai. A mai menționat recurentul că este pensionar CFR și locuiește împreună cu soția și cu un copil minor ce i-a fost încredințat spre creștere și educare.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În calea de atac a recursului nu s-au administrat probe noi.
Curtea, analizând recursul, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin contractul de închiriere nr.7/23.10.2007 reclamanta a oferit pârâtului spre închiriere locuința din Halta, județul
Potrivit art. 3 din acest contract, durata de închiriere este de 9 luni, cu începere de la 23.10.2007 până la 23.07.2008. În același articol se prevede că la expirarea termenului, contractul poate fi reînnoit cu acordul părților. Această convenție a părților nu lămurește în ce mod trebuie să fie dat acordul pentru reînnoirea contractului.
Având în vedere că acordul poate fi expres sau tacit și cum clauzele unui contract, când este îndoială, se interpretează potrivit art. 983 cod civil în favoarea celui care se obligă, Curtea apreciază că după data de 23.07.2008, a operat tacita relocațiune, după această dată contractul fiind considerat prelungit fără termen, conform art. 1437 Cod civil.
Curtea reține că la data de 4.08.2008 intimata reclamantă i-a notificat recurentului pârât solicitarea de a evacua locuința. În această notificare intimata a stabilit un termen, respectiv 12.08.2008, până la care recurentul să elibereze locuința, ceea ce echivalează cu denunțarea unilaterală a contractului de închiriere.
Cum în speță părțile nu au stabilit prin convenția încheiată întinderea unui termen de preaviz, rămân aplicabile dispozițiile art. 1452 Cod civil care prevăd că acesta se determină în funcție după obiceiul locului.
Într-adevăr, termenul stabilit prin notificare, de aproximativ o săptămână, pentru eliberarea de către pârât a locuinței este prea scurt, însă dacă se are în vedere durata judecării pricinii de față, acesta se poate considera îndeplinit.
Susținerile recurentului în sensul că este pensionar CFR și locuiește împreună cu soția și cu un copil minor ce i-a fost încredințat spre creștere și educare nu vin în justificarea soluției dorite în raport de temeiurile de fapt și de drept invocate de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
În consecință, față de cele expuse mai sus, Curtea, luând în considerare motivele expuse de către instanța de apel în partea a doua a considerentelor hotărârii atacate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă cu referire la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr.269/A/19.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă CFR prin SUCURSALA
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/02.11.2009
---------------------------------------------
- Secția a IV-a -
-
Jud.B -
Președinte:Cristian OlteanuJudecători:Cristian Olteanu, Ilie, Ionelia Drăgan
