Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1337/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1980/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1337.
Ședința publică de la 19 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 3: Stere Learciu
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții pârâți -, și, împotriva deciziei civile nr.804 A din 22.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
are ca obiect - evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții pârâți și personal, avocat, pentru intimatul-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.85477 emisă de Baroul București -Cabinet Individual, lipsind recurenții pârâți,.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea, prin serviciul registratură, la data de 13.10.2009, a unei întâmpinări formulate de către intimatul reclamant.
Recurenții pârâți prezenți depun la dosar chitanța în cuantum de 5 lei reprezentând taxa de timbru aferentă cererii de recurs; 0,5 lei timbru judiciar și solicită amânarea cauzei pentru lipsă de apărare arătând că nu a dispus de posibilități financiare în acest sens.
Reprezentantul intimatului reclamant arată că se opune încuviințării cererii de amânare în sensul solicitat, apreciind-o ca nefiind temeinic motivată.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare, formulată de către recurenții pârâți și, pentru lipsă de apărare având în vedere faptul că nu este temeinic motivată astfel cum impun dispozițiile art.156 Cod de procedura civilă, faptul că apărătorul părții adverse se opune acestei cereri precum și faptul că soluția ce se va da în prezenta cauză nu vizează fondul ci casarea cu trimitere spre rejudecare a dosarului.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurenții pârâți și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Reprezentantul intimatului reclamant invocă, în principal, excepția nulității recursului față de neîncadrarea motivelor în dispozițiile expres și limitative prevăzute de art.304 pct.9 Cod de procedura civilă iar în subsidiar, în cazul în care instanța va trece peste această excepție, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a deciziei atacate; solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
La solicitarea instanței, de a preciza dacă invocarea, în cadrul motivelor de recurs, a contradicțiilor pe aspectul autorității de lucru judecat, se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedura civilă, reprezentantul intimatul reclamant apreciază că nu se încadrează.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 8.10.2008, sub nr-, pe rolul Judecătoriei sectorului 2 B, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții -, și, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună evacuarea pârâților din spațiul pe care aceștia îl ocupă fără titlu la etajul imobilului din B,- - 41, sector 2, proprietatea exclusivă a reclamantului și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-și acțiunea, reclamantul a susținut că imobilul ocupat de pârâți a fost restituit în proprietatea sa și a numitei ( reclamantului), prin dispoziția nr.1 emisă la 8.01.1996 de Primarul General al Municipiului B, în baza Legii nr.10/2001.
Prin procesul verbal nr.516/29.03.1996 s-a procedat la predarea-primirea acestui imobil, iar după decesul mătușii sale, reclamantul, în calitate de unic moștenitor al acesteia, a devenit proprietar exclusiv al imobilului predat de primărie.
Deoarece imobilul era ocupat integral de chiriași, - a adus la cunoștința acestora, prin adresa nr.516/29.03.1996, faptul că imobilul a fost restituit foștilor proprietari, iar contractele încheiate de aceștia cu își încetează aplicabilitatea, urmând ca noul proprietar să Legea respecte locațiunea conform articolului1437 cod civil și Legii nr.17/1994.
S-a susținut de reclamant că, deși au trecut peste 12 ani de la emiterea dispoziției de restituire, pârâții au continuat să ocupe imobilul proprietatea acestuia, arătându-se a fi dezinteresați de reglementarea situației lor locative, manifestându-se violent și agresiv față de reclamant și contestând în permanență dreptul de proprietate al acestuia.
În condițiile în care, termenul prevăzut de nr.OUG40/1999 pentru prelungirea contractelor de închiriere a expirat, reclamantul consideră că orice susținere a pârâților referitoare la o nerespectare a dispozițiilor articolului 10 din ceastă ordonanță este lipsită de relevanță juridică, efectele ordonanței încetând la data de 18.04.1999.
Pârâții a depus la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepția autorității de lucru judecat, în raport de dispozițiile articolului 1201 Cod Civil și decizia civilă nr.361/14.12.2006 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV a Civilă, iar pe fond, au susținut că reclamantul refuză să Legea încheie contract de închiriere, situație în care sunt pe deplin aplicabile dispozițiile articolului 10 din nr.OUG40/1999.
Prin sentința civilă nr.1030/5.02.2009 Judecătoria sectorului 2 Baa dmis în parte acțiunea formulată de reclamant, a dispus evacuarea pârâților și din imobilul situat în B,- - 41, sector 2, obligat acești pârâți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 310,5 Ron, a admis excepția autorității de lucru judecat, cu privire la pârâții, și și a respins acțiunea față de acești pârâți, pentru autoritate de lucru judecat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul este proprietarul imobilului situat în B,--41, sector 2, compus din teren în suprafață de 304. și construcție, iar cu privire la subsolul imobilului în care locuiesc în prezent pârâții, a mai avut loc un litigiu soluționat definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr.611/24.01.2006.
În ceea ce îi privește pe pârâții și, instanța de fond a reținut că aceștia nu dețin nici un drept locativ asupra spațiului în litigiu, nefiind menționați nici măcar în fișa locativă a imobilului.
Apărările pârâților privind incidența în cauză a dispozițiilor de protecție prevăzute de nr.OUG40/1999 au fost înlăturate de instanța de fond, considerându-se că dispozițiile acestei ordonanțe au încetat la data de 8.04.2004, când legiuitorul a înțeles să prelungească prin Legea nr.8/2009 doar contractele de închiriere privind spațiile aflate încă în proprietatea statului.
În aceste condiții s-a considerat că pârâții nu sunt îndreptățiți să creeze în sarcina reclamantului, o sarcină nouă, respectiv de a Legea asigura acestora condiții de locuit, o asemenea sarcină fiind incompatibilă cu dreptul de proprietate recunoscut de articolului 1 din Protocolul adițional nr.1 al DO.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel s-a susținut că instanța de fond a greșit atunci când a reținut existența autorității de lucru judecat, față de pârâții, și, în condițiile în care între pricina soluționată anterior în mod irevocabil și cea de față nu este identitate de cauză. Nu s-a observat că în noua acțiune se invocă faptul că dispozițiile nr.OUG40/1999 și-au încheiat aplicabilitatea la data de 8.04.2004, motiv de fapt și de drept care nu fusese invocat în prima acțiune de evacuare, tocmai pentru că a survenit ulterior soluționării acesteia.
Intimații pârâți au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat, susținând că în cauză există autoritate de lucru judecat, iar încheierea unui nou contract de închiriere cu reclamantul s-a datorat faptului că acesta nu fost cunoscut de către pârâți, din informațiile primite rezultând că domiciliază în străinătate.
Prin decizia civilă nr.804/A/22.06.2009 Tribunalul București - Secția a III a Civilă a admis apelul, a desființat sentința instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, tribunalul a apreciat că în speță nu operează autoritatea de lucru judecat, deoarece în prima acțiune reclamantul a solicitat evacuarea pârâților, pornind de la împrejurarea că aceștia au refuzat rezolvarea situației lor locative prin încheierea unui contract de închiriere, în timp ce în acțiunea de față solicită evacuarea acestora pentru lipsa unui titlu locativ, susținând că nu mai există suport legal pentru ocuparea imobilului, ca urmare a încetării aplicabilității nr.OUG40/1999.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs intimații pârâi, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs au susținut că în mod greșit tribunalul a apreciat că nu există în cauză autoritate de lucru judecat, deși atât acțiunea soluționată definitiv și irevocabil de instanța de judecată, cât și cererea adresată instanței de fond în cauza de față au avut ca obiect evacuarea lor pentru lipsa titlului locativ.
Intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor dezvoltate de recurenți în motivele de nelegalitate prevăzute de articolul 304 pct.1- 9 Cod de procedură civilă, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că între cele două pricini nu există identitate de cauză.
Analizând cu prioritatea impusă prin lege excepția privind nulitatea recursului, invocată de intimatul reclamant prin întâmpinare, Curtea va reține că este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor articolului 304 pct.1 - 9 Cod de procedură civilă coroborat cu articolul 306 Cod de procedură civilă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, iar indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului decât dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de articolului 304.
Deși prin motivele de recurs, recurenții pârâți nu au precizat temeiul juridic al acestuia, în sensul indicării motivului de nelegalitate pe care înțeleg să îl invoce, din dezvoltarea criticilor formulate de către aceștia rezultă că se invocă greșita soluționare de către instanța de apel a excepției privind autoritatea de lucru judecat, critică ce poate fi încadrată în motivul de nelegalitate prevăzut de articolul 304 pct.9 Cod de procedură civilă și care impune respingerea excepției de nulitate invocată de intimat.
Pe fondul cererii de recurs, Curtea va reține că este neîntemeiată, excepția privind autoritatea de lucru judecat fiind soluționată de instanța de apel cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor articolului 1201 Cod Civil.
Conform acestor dispoziții legale, există lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
La filele 45 - 49 din dosarul instanței de fond a fost depusă sentința civilă nr.545/25.01.2005 prin care Judecătoria sectorului 2 Bar espins ca neîntemeiată o acțiune formulată de același reclamant împotriva pârâților, și, ce avea ca obiect evacuarea pârâților din imobilul proprietatea reclamantului, situat în B,- - 41, sector 2, pentru lipsă de titlu și pentru neplata chiriei o perioadă mai mare de 3 luni.
În motivarea acestei acțiuni, se susținea de reclamant culpa exclusivă a pârâților în neîncheierea noului contract de închiriere prevăzut de nr.OUG40/1999.
Prin sentința civilă menționată anterior, instanța a respins acțiunea reclamantului, concluzionând, în urma analizării corespondenței purtată între părți, că acesta nu a respectat procedura impusă de dispozițiile articolului 10 alin.1 din nr.OUG40/1999, privind notificarea pârâților în vederea încheierii noului contract de închiriere, situație în care contractul de închiriere al acestora s-a prelungit de drept.
Prin acțiunea adresată în cauza de față instanței de fond, același reclamant a chemat în judecată mai mulți pârâți, printre care și o parte dintre cei chemați anterior în judecată (respectiv, ), solicitând evacuarea lor din același imobil, pentru lipsa titlului locativ, susținând că aceștia nu mai pot beneficia de dispozițiile nr.OUG40/1999, deoarece aceasta și-a încetat aplicabilitatea la 8.04.2004, când a intrat în vigoare un nou act normativ de protecție doar a chiriașilor ce ocupau imobile aflate în proprietatea statului.
În condițiile în care, în prima acțiune reclamantul motiva lipsa titlului locativ al pârâților prin nesocotirea de către aceștia a dispozițiilor nr.OUG40/1999, privind încheierea noului contract de închiriere, iar în cauza de față motivează lipsa titlului locativ al acestora prin faptul că nu mai pot beneficia de dispozițiile nr.OUG40/1999, deoarece acest act normativ și-a încheiat aplicabilitatea la data de 8.04.2004, în mod corect instanța de apel a reținut că între cele două pricini nu există identitate de cauză, condiție impusă de articolul 1201 Cod Civil pentru existența autorității de lucru judecat.
Apreciind că prin soluția pronunțată, tribunalul a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale ce reglementează autoritatea de lucru judecat, Curtea va dispune în baza articolului 312 Cod de procedură civilă respingerea recursului ca fiind nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții -, și, împotriva deciziei civile nr.804/A/22.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Obligă recurenții la 200 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnored.
2 ex/21.10.2009
- Secția a III-a -
-
Jud.Sector 2 -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea, Stere Learciu
