Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 140/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.140/2009-
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare, domiciliată în, nr.370, județul B, împotriva sentinței civile nr. 619/LM din 4 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă intimata contestatoare -personal, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosarul cauzei a parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 18.12.2008, întâmpinare din partea intimatei contestatoare, după care:
Întrebată fiind, intimata contestatoare arată că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentului recurs.
Intimata contestatoare solicită respingerea recursului promovat de partea recurentă, ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 619/LM din 4 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis contestația formulata de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B, și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr.-/01.07.2007, emisă de intimată pe seama contestatoarei, intimata fiind obligată să recalculeze pensia acesteia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.12.2005, sens în care intimata a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.-/10.01.2007 a fost recalculată pensia de urmaș a contestatoarei.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform Legii nr. 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr.3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, tribunalul a constatat că legea aplicabilă la data închiderii dreptului de pensionare al soțului contestatoarei era Legea nr. 3/1977, care prevedea la o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004, ar trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al soțului contestatoarei ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie s-a apreciat însă că este cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s- impus concluzia că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.1 din Legea nr.19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani. Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că din dosarul de pensie de urmaș al contestatoarei rezultă că soțul acesteia a desfășurat pe o perioadă mai mare de 20 de ani activitate în subteran, în temeiul art. 20 alin.1 lit. a și art.43 alin.1 din Legea nr.19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005, a admis contestația conform dispozitivului sentinței recurate.
Având în vedere că în cuprinsul deciziei de recalculare a pensiei de urmaș a contestatoarei este inserata mențiunea: "în situația în care în termen de 3 ani de la data de 01.12.2005 vor fi prezentate acte de natură a modifica elementele avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat, noile drepturi se vor acorda de la data de 01.12.2005 ", instanța a obligat intimata să acorde aceste drepturi de la data de 01.12.2005.
Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe formulat recurs recurenta Casa Județeană de Pensii B, în termenul legal și scutit de taxă de timbru, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă și menținerii deciziei contestate ca legală și temeinică.
În motivare recurenta a arătat că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale, făcând trimitere la faptul că, Casa Județeană de Pensii B nu a aplicat, în procesul de recalculare a pensiei de urmaș a reclamantei, prevederile Legii nr. 19/2000 când, de fapt, sunt incidente în cauză prevederile art. 8 din Legea nr. 3/1977, fiind vorba de stabilirea stagiului complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantei, prevederile art. 2 al. 1 din HG nr. 1550/2004 fiind clare în acest sens.
Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care beneficiază persoana sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare, ori vechimea integrală în muncă stabilită de Legea nr. 3/1977 -lege în vigoare la data pensionării soțului reclamantei intimatei- era cea stabilită de art. 8 al. 1 din Legea nr. 3/1977 și anume de 30 ani pentru bărbați și 25 ani pentru femei.
Menționează că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art. 2 al. 1 din HG nr. 1550/2004, articolele din Legea nr. 19/2000, la care face trimitere instanța de fond, aplicându-se doar în privința persoanelor care s-au pensionat în temeiul acestei legi și care nu intră în procesul de recalculare a pensiilor prevăzute de HG nr. 1550/2004.
În drept sunt invocate prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, HG nr. 1550/2004, Legea nr. 3/1977 și Legea nr. 19/2000.
Legal citată intimata contestatoare a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate în totalitate, ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată, depunând la dosar și întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța o apreciază ca legală și temeinică urmând a respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, având în vedere următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că modul de calcul care a stat la baza emiterii deciziei de pensionare contestate este greșit, procedându-se totodată la o corectă interpretare a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv art. 2 din HG nr. 1550/2004; art. 20 al. 1 lit. a și art. 43 din Legea nr. 19/2000, precum și prevederile art. 1 și 2 din OUG nr. 4/2005 în raport de data deschiderii dreptului la pensie al soțului contestatoarei și stagiul de cotizare realizat de acesta în condiții speciale.
Prin OUG nr. 4/2005 s-a realizat o corelare între pensiile pensionarilor indiferent de data înscrierii acestora la pensie, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Astfel, scopul acestor dispoziții a fost acela de a realiza egalitatea de tratament pentru toate pensiile din sistemul public indiferent de legislația care a fost în vigoare la data stabilirii inițiale a drepturilor prin aplicarea acelorași principii și formule de calcul a pensiilor.
În speță soțul contestatoarei a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă în temeiul Legii nr. 3/1977, prin decizia nr. 62545/1978, soției fiindu-i emisă decizia de urmaș nr. -/03.07.2007, reținându-se că avea o vechime în muncă de 26 ani 5 luni și 23 zile, această activitate fiind desfășurată în subteran conform fișei de pensie și carnetului de muncă depus de acesta la dosar.
Chiar dacă intimatului i s-au aplicat la data deschiderii dreptului la pensie dispozițiile Legii nr. 3/1977, la recalcularea pensiei nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de dispozițiile art. 20, 43 din Legea nr. 19/2000 modificată și completată, aspecte reținute, de altfel, în mod corect de către instanța de fond, în caz contrar încălcându-se principiul consacrat de actele normative de evaluare conform căruia la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie.
De altfel, art. 2 din Legea nr. 19/2000 consacră principiul egalității tuturor participanților la sistemul public pentru a înlătura astfel un tratament discriminatoriu pentru cei care au obținut dreptul la pensie anterior Legii nr. 19/2000, sens în care, prin aplicarea dispozițiilor legale mai sus enunțate instanța de fond a procedat la o corectă interpretare a actelor și lucrărilor dosarului prin raportare la dispozițiile legale în materie.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, apreciind ca nefondate criticile aduse de recurentă, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă instanța va respinge recursul ca nefondat și va menține în totalitate sentința recurată ca legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare, domiciliată în, nr.370, județul B, împotriva sentinței civile nr. 619/LM din 4 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător - 11.02.2009
- dactilografiat grefier - 11.02.2009-2 ex.
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
