Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 141/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.141/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2008
PREȘEDINTE: Camelia Drăghin PREȘEDINTE: Camelia Drăghin
- - - - JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
- - - - JUDECĂTOR 3: Sorina Romașcanu
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare contestația în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr.762 din 21 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. pentru contestatoarea, intimatele fiind lipsă.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că, intimata a depus la dosar, prin compartimentul arhivă întâmpinare iar intimata a depus o cerere de acordarea a unui nou termen de judecată în vederea formulări de precizări.
Se comunică apărătorului contestatoarei copie de pe întâmpinarea depusă de intimata la dosar.
Av. arată că nu solicită un nou termen de judecată pentru a studia întâmpinarea.
Instanța pune în discuție cererea de amânare depusă de intimata la dosar.
Av. pentru contestatoarea, arată că cererea depusă de intimată nu este o cerere de amânare pentru lipsă de apărare și că lasă soluția la aprecierea instanței de judecată.
Instanța respinge ca neîntemeiată cererea de amânare depusă la dosar de intimata
Apărătorul contestatoarei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Av. având cuvântul pentru contestatoarea, referitor la excepția tardivității cererii de contestație în anulare depune la dosar dovada formulării în termen a acesteia, respectiv o confirmare de primire.
Pe fondul cauzei, arată că reiterează motivele formulate în scris. În esență, precizează că sub aspect formal, este evidentă omisiunea instanței de a analiza cel puțin unul dintre motivele de recurs.
Referitor fondul întâmpinării depuse pentru acest termen, în aceasta se răspunde că motivul invocat a fost analizat de către instanța de recurs, lucru care nu este adevărat. Numai în cadrul motivului nr.1 de recurs au fost invocate 5 situații de nelegalitate circumstanțiate art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Instanța de recurs nu a analizat motivul de recurs referitor la nelegala admitere a apelului lui. Analizarea acestui motiv ar fi dus la admiterea recursului formulat. Apelul lui nu putea fi admis, soluția pronunțată dezavantajând amândouă părțile.
În concluzie, solicită admiterea contestației în anulare, fără cheltuieli de judecată.
Dezbaterile fiind terminate, instanța a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra contestației în anulare de față:
Prin decizia nr.762 din 21 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- au fost respinse ca nefondate recursurile formulate de recurentele, și " P
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 25/25.01.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 1626/AC/2006 s-au admis apelurile formulate de apelanta reclamantă-pârâtă și apelanta pârâtă-reclamantă împotriva sentinței civile nr. 1250/28.03.2006 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț.
S-a schimbat în parte sentința în sensul următor:
S-a constatat simulat prin fraudă la lege (în loc de "constată simulat prin interpunere de persoane") contractul de vânzare-cumpărare nr. 1439/28.02.1991 încheiat între PN( actual ) în calitate de vânzător și, în calitate de cumpărător și în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1439/28.01.1991 încheiat între PN( actual ) și și a contractului de închiriere nr. 1988/23.09.1987 încheiat între N (actual ) și - la data de 7.12.1990.
S-a respins capătul de cerere din cererea reconvențională privind constatarea calității de cumpărător și proprietar al pârâtei - reclamante, pentru apartamentul situat în P N,-, --4,.A,. 1,.6, jud. N, ca neîntemeiat.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-au constatat compensate cheltuielile de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie s-au reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1250/28.03.2006 a Judecătoriei Piatra Neamțs -a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă și cu pârâta și în consecință: s-a admis cererea în constatarea simulației, s-a constatat ca simulat, prin interpunere de persoane, contractul de vânzare-cumpărare nr. 1439/28.02.1991, încheiat între PN( actual ) în calitate de vânzător și, în calitate de cumpărător, și în consecință: s-a constatat ca având calitate de cumpărător și de proprietar pârâta-reclamantă.
S-au respins cererile privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1439/1991 și contractului nr. 1988/1987/7.12.1990 ca neîntemeiate.
S-a luat act de renunțarea pârâtei-reclamante la judecarea cererii de obligare a reclamantei-pârâte la plata de despăgubiri.
S-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru cererea reconvențională invocată de reclamantă.
S-a respins cererea de evacuare formulată de reclamanta împotriva pârâtei.
Pentru a pronunța sentința, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Prin acțiune, reclamanta a chemat-o în judecată pe pârâta, solicitând evacuarea acesteia din imobilul situat P N,-, --4,.A,.l,.6.
Pârâta a formulat cerere reconvențională solicitând constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 1439/1991, deținut de reclamantă, pe motiv că și ea a avut calitate de chiriaș și nu a cerut ca reclamanta, care este fiica sa, să cumpere apartamentul în nume personal, nerenunțând expres la acest drept. solicitat și obligarea reclamantei la plata contravalorii îmbunătățirilor efectuate în apartament, a uzurii bunurilor, a cheltuielilor cu utilitățile curente, precum și instituirea unui drept de retenție, cereri la care ulterior a renunțat.
A mai solicitat, de asemenea, constatarea simulației și a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare și a contractului de închiriere nr-, încheiat pe numele reclamantei prin fraudă la lege și constatarea calității sale de proprietar al apartamentului.
Reclamanta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune a pârâtei, excepție respinsă de instanță cu motivarea că acțiunea în constatarea simulației și a nulității absolute sunt imprescriptibile.
Instanța a reținut că pârâta este mama reclamantei și la apariția Decretului-Lege nr. 61/1990, între acestea a intervenit o înțelegere ca apartamentul în care locuiau să fie cumpărat pe numele reclamantei, întrucât aceasta putea beneficia de anumite facilități la obținerea unui împrumut pentru plata prețului, urmărindu-se ca efectele contractului să se producă în persoana pârâtei.
Existența acordului simulativ a fost dovedit atât prin răspunsurile la interogator ale reclamantei, depozițiile martorilor pârâtei, cât și de răspunsurile pârâtei la interogatoriu.
Reținând că s-a dovedit existența simulației, că dată fiind legătura de rudenie dintre părți, nu este necesar un contraînscris, tribunalul constatat ca fiind simulat, prin interpunere de persoane, contractul de vânzare-cumpărare nr. 1439/28.02.1991 și pe cale de consecință, a reținut că adevăratul cumpărător și proprietar al apartamentului este pârâta.
S-a reținut că în urma constatării simulației nu mai există interes pentru constatarea nulității absolute a contractului public, întrucât acesta rămâne oricum lipsit de efecte, fără a fi nevoie să se apeleze la această sancțiune.
A mai motivat instanța că pârâta a invocat ca motiv de nulitate absolută frauda la lege, or așa cum rezultă din însăși de literatură, depuse de aceasta la dosar, atunci când s-ar recurge la simulație pentru a frauda legea, sancțiunea care se impune este nulitatea absolută a întregului ansamblu simulatoriu, deci atât a actului public cât și a celui secret.
Or, pârâta a fost cea care i-au profitat toate operațiunile, care are constituit "ansamblul simulatoriu" și nu se pune problema unei fraude la lege, cu atât mai mult cu cât cumpărarea de către dânsa a imobilului nu îi era prohibită și nu au fost eludate dispoziții imperative ale legii, urmărindu-se prin operațiunile încheiate doar încheierea unui contract permis, însă în condiții mai avantajoase.
A mai motivat instanța că nici cererea de constatare nulitate absolută a contractului de închiriere nr. 1988/23.09.2990 încheiat de N cu reclamanta, nu este întemeiată întrucât acest contract și-a încetat efectele și existența în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, astfel că, actul atacat nu mai există.
Întrucât s-a reținut că pârâta este proprietara imobilului, cererea principală de evacuare s-a găsit neîntemeiată în conformitate cu dispozițiile art.480 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței au declarat apel ambele părți.
În apelul declarat, reclamanta a criticat sentința ca netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Pârâta a formulat cerere de cumpărare a apartamentului, însă neavând bani cu ce să-1 plătească a acceptat să formuleze reclamanta cerere la. și să-1 achiziționeze în nume propriu și timp de 15 ani, deși cunoștea aceste aspecte, pârâta nu a solicitat anularea contractului decât după introducerea acțiunii în evacuare.
Instanța a ignorat toate probele care demonstrau că proprietară este apelanta, că ea a împrumutat banii de la CEC, care i s-au reținut pe statul de plată, că a instalat centrală termică, încheind toate actele necesare doar pe numele său, încuviințând proba cu martori, deși potrivit art.1191 Cod civil, aceasta nu era admisibilă.
Mai mult, martora a făcut afirmații mincinoase, susținând că banii au fost virați la. și ar fi fost dați de pârâtă, motiv pentru care a formulat împotriva acesteia o plângere penală.
Or, nu se poate invoca reaua sa credință și nici faptul că încheierea contractului s-a bazat pe o cauză imorală, ținând seama de dispozițiile art.1175și 1197 Cod civil.
De altfel, instanța greșește și atunci când nu analizează și nu interpretează motivul pentru care timp de 15 ani, intimata nu a solicitat anularea contractului, ceea ce a dus la uzucapiune, întrucât a stăpânit imobilul cu bună credință și pe baza unui just titlu.
Instanța nu a avut în vedere că în certificatul de moștenitor nr. 255/1990, emis de pe urma tatălui său, se precizează de către părțile din acest proces că de pe urma acestuia a rămas ca moștenire doar 1/2 dintr-un autoturism, nu și imobile.
Pentru motivele arătate, reclamanta a solicitat admiterea apelului și respingerea cererii reconvenționale formulată de pârâtă.
În apelul declarat, pârâta a criticat sentința pentru următoarele motive:
Respingerea capetelor de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare și a contractului de închiriere este greșită întrucât în urma constatării simulației actul trebuie lăsat fără efect, în mod explicit și nu implicit cum a motivat instanța. O soluție contrară ar da posibilitatea reclamantei și pârâtei SC SA să îl
opună oricând terților și chiar apelantei-pârâte, în eventualitatea în care ea trebuie din nou să facă proba prin însăși hotărârea dată în simulație.
Instanța a susținut în mod eronat, că dacă ar accepta teza fraudei la lege ca bază a simulației, s-ar impune sancțiunea nulității întregului ansamblu simulator, întrucât sancțiunea - consecință a simulației este nulitatea actului public nu și a întregului ansamblu simulator.
din literatura juridică conduc la concluzia nulității doar a actului aparent. Natura ansamblului simulator, înăuntrul căruia acordul simulativ constituie esența, este aceea de fapt juridic. Numai acordul simulatoriu constituie un act juridic, astfel că nu poate fi constatată nulității unui fapt, chiar dacă acesta este un ansamblu simulator.
Un aspect aparte în cadrul simulației, îl prezintă contractul de închiriere, având ca titular pe reclamanta-pârâtă.
Pentru perfectarea acestuia, instanța a apreciat că este suficient înțelegerea tacită dintre ele, pentru ca reclamanta-pârâtă să apară ca fiind cumpărător pentru a putea beneficia de avantajele legii.
În drept, însă, încălcarea prevederilor referitoare la modalitatea obținerii calității speciale ce dă vocația de cumpărător, potrivit Decretului Lege nr. 61/1990 este sancționată de nulitatea contractului de închiriere. În speță, reclamanta-pârâtă nu a obținut legal calitatea de titular al contractului de închiriere și prin aceasta nici vocația de cumpărător. Pentru a putea sancționa cu nulitatea contractului de vânzare-cumpărare pentru lipsă de vocație de cumpărător se impune cenzurarea premisei de fapt și de drept adică obținerea calității de titular al contractului de închiriere.
Cum aceasta s-a realizat prin fraudarea legii, sancțiunea actului nu
poate fi decât nulitatea absolută.
Examinând apelurile, tribunalul a reținut în fapt următoarele:
Prin cererea reconvențională, precizată ulterior la 22.09.2005, pârâta a solicitat: constatarea simulației intervenită cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, încheiat de reclamanta-pârâtă și N; constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat între și IJGCL N și a contractului de închiriere nr. 1988/23.09.1987/7.12.1990 și constatarea calității sale de proprietar al apartamentului nr. 6 situat în P N-, --4.
Cu această ocazie, pârâta precizat că își întemeiază cererea reconvențională pe fraudă la lege și cauză imorală.
Prima instanță, deși a constatat existența simulației, și-a întemeiat soluția pe un alt temei decât cel invocat (cu încălcarea principiu disponibilității), reținând că nu este vorba de o fraudă la lege.
Or, în cauză, s-a făcut dovada că atât contractul de închiriere nr. 1988/23.09.1987, încheiat între N și, la 7 decembrie 1980 cât și contractul de vânzare-cumpărare nr. 1439/28.02.1991. încheiat în baza primului, au avut la bază un acord simulatoriu constând în înțelegerea intervenită între pârâtă și reclamantă, ca prin eludarea dispozițiilor imperative din Decretul-Lege nr.61/1990, care interzicea cumpărarea locuințelor din fondul locativ de stat de către alte persoane decât titularului contractului de închiriere, să încheie formal, un alt contract de închiriere - în care titular să figureze o persoană interpusă - reclamanta și care, în realitate nu era decât chiriaș al apartamentului, scopul urmărit fiind - obținerea de la stat a unui credit, în condiții avantajoase, cu care să se achite apartamentul.
Frauda la lege este evidentă întrucât, pentru realizarea scopului simulatoriu, părțile au eludat și dispozițiile legale care reglementau condițiile în care titularii contractelor de închiriere care doreau să cumpere apartamentele din fondul locativ de stat, puteau beneficia de contractarea unor credite de la stat.
Or, reclamanta, ar fi putut beneficia de aceste prevederi legale, însă a urmărit ca pentru achitarea apartamentului, să obțină un credit în acele condiții avantajoase prevăzute de legiuitor, în mod excepțional doar pentru tinerii de până la 30 de ani.
Astfel, dispozițiile art.10 din Decretul-Lege nr. 61/1990 prevedeau că tinerii în vârstă de până la 30 de ani puteau obține credite de la stat - cu o dobândă mult redusă și un termen de rambursare mult mai mic, în raport cu ceilalți potențiali cumpărători. Cum reclamanta avea la acea dată vârsta de 52 ani, iar pârâta de 29 ani, împreună cu pârâta N, au convenit să încheie contractele pe numele reclamantei.
Susținerile apelantei reclamante privind dovada simulației nu sunt întemeiate în condițiile în care simulația a avut la bază frauda la lege, situație în care este admisibilă atât proba testimonială cât și prezumțiile.
Sunt însă întemeiate atât motivele de apel, invocate de reclamantă privind constatarea faptului că pârâta este adevărata cumpărătoare și deci proprietara apartamentului, cât și cele invocate de pârâtă privind respingerea capetelor de cerere privind constatarea nulității absolute atât a actului secret cât și a celui public.
Astfel, atunci când se dovedește că simulația a avut drept scop eludarea unor dispoziții legale sau încălcarea unor dispoziții imperative, sancțiunea nu poate fi decât nulitatea absolută a întregului ansamblu simulatoriu.
Cum ansamblul simulatoriu cuprinde acordul simulatoriu, actul secret și actul public, rezultă că atât contractul de închiriere cât și contractul de vânzare-cumpărare încheiate de reclamanta și pârâta IJGCL (actual ) sunt lovite de nulitate absolută.
Pe cale de consecință, pârâta nu poate beneficia de efectele simulației, astfel că nu poate fi admisă cererea acesteia, ca prin constatarea simulației să se constate că ea are calitatea de cumpărătoare în contractul de vânzare-cumpărare nr. 1439/1991 și de proprietară a apartamentului.
Cum nulitatea desființează contractele cu efect retroactiv, se ajunge la situația anterioară încheierii acestora și astfel nu poate dobândi decât calitatea de titular al contractului de închiriere nr. 1988/1989.
Pentru considerentele reținute, în conformitate cu dispozițiile art.296 Cod procedură civilă, apelurile au fost admise și s-a modificat, în parte, sentința.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelanta reclamantă - pârâtă, apelanta pârâtă - reclamantă și intimata SA P
Instanța de recurs a reținut următoarele:
Recursul apelantei reclamante - pârâte.
A susținut aceasta că în mod greșit s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1439/28.02.1991. Aceasta întrucât era îndreptățită să cumpere apartamentul în litigiu, beneficiind și de consimțământul mamei sale. Mai mult, ea este cea care a făcut plata, contractând în acest sens și un împrumut.
A invocat în sprijinul recursului și dispozițiile art. 1837, 1847 și 1895 cod civil care reglementează dobândirea proprietății ca efect al prescripției. Pe acest considerent consideră că chiar în situația în care s-ar fi constatat nulitatea actului, prescripția își producea efectele.
A mai susținut că mama sa, fiind o terță persoană, nu avea calitatea să solicite anularea contractului.
A precizat recurenta și că renunță la acțiunea de evacuare în situația în care mama sa renunța la cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.6-9 Cod procedură civilă.
S-a reținut că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect se impune a se preciza că renunțarea la un capăt de cerere nu poate fi sub condiție. Ea trebuie să rezulte dintr-o declarație expresă sau din fapte neechivoce a căror interpretare să ducă în mod necesar la o singură concluzie și anume la aceea a renunțării. Pe acest considerent renunțarea sub condiție nu poate avea consecințe juridice.
Motivul de recurs referitor la faptul că mama recurentei nu avea calitatea de a solicita anularea contractului în speță va fi înlăturat. Acesta întrucât nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes (adică și de un terț interesat - cazul de față), spre deosebire de nulitatea relativă care nu poate fi invocată decât de persoana interesată a cărei voință a fost viciată sau de către persoana incapabilă în momentul încheierii actului ori de reprezentanții ei legali.
Mai susține recurenta și că instanța de apel nu ar fi observat că în fața primei instanțe în mod greșit s-ar fi administrat proba cu martori, întrucât valoarea contractului depășea 250 lei. Instanța de apel nu a cenzurat această afirmație întrucât terțul poate utiliza spre a dovedi simulația orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori și aceasta indiferent de valoarea contractului.
Invocarea de către recurentă a faptului că instanța ar fi avut obligația să o oblige pe pârâta - intimată să-i plătească contravaloarea apartamentului nu poate fi luată în considerare, întrucât instanța nu a fost investită cu acest capăt de cerere.
Și afirmația conform căreia declarațiile martorei sunt neadevărate va fi înlăturată. Ar fi motiv de revizuire a hotărârii (art. 322 pct. 4 cod pr.civilă) faptul că un martor a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină (ceea ce de altfel, nici nu e cazul în speță, recurenta vorbind despre eventualitatea de a depune "ordonanță de pornire a procesului penal").
Nici faptul că intimata nu a solicitat timp de 15 ani anularea contractului nu prezintă importanță atâta timp cât aceasta a promovat o acțiune în constatare nulitate absolută care este imprescriptibilă.
Un motiv de recurs vizează nepronunțarea pe dispozițiile art. 1837, 1846 și 1895 cod civil de către instanța de apel. În speță însă sunt aplicabile dispozițiile art. 294 cod procedură civilă conform cărora "în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi". Aceasta întrucât în fața primei instanțe recurenta - reclamantă nu a cerut să se constate că este proprietară ca efect al uzucapiunii.
Mai face recurenta o serie de afirmații referitoare la certificatul de moștenitor. Acesta nu constituie titlu de proprietate, ci doar confirmă calitatea de moștenitor și întinderea drepturilor succesorale. De altfel, nu avea cum să fie trecut la secțiunea masă succesorală - bunuri imobile - apartamentul în litigiu atâta timp cât la data decesului, acesta nu se afla în proprietatea numitului, el având doar calitatea de chiriaș.
Este adevărată însă afirmația conform căreia prețul vânzării ar fi fost același atât pentru reclamantă, cât și pentru pârâtă, dar recurenta - reclamantă a urmărit, prin eludarea dispozițiilor legale, să obțină acel credit în condiții avantajoase de care puteau beneficia doar persoanele de până la 30 de ani.
II.Recursul apelantei pârâte-reclamantecritică decizia pronunțată de instanța de apel sub mai multe aspecte:
- lipsa de temei legal și respectiv, încălcarea legii cu privire la calificarea temeiului cererii sale;
- lipsa de temei legal pentru admiterea apelului reclamantei - pârâte;
- încălcarea principiului"non reformatio in pejus";
- încălcarea art. 295 Cod procedură civilă;
- lipsa de temei legal privind constatarea nulității absolute a ansamblului simulatoriu;
- instanța de apel a dat ceea ce nu s-a cerut;
- contradictorialitatea motivelor deciziei.
S-a reținut că recursul este nefondat, având în vedere cele ce se vor expune:
Primul motiv de recurs nu poate fi reținut, neaflându-ne în prezența unei încălcări a legii sau a lipsirii de temei legal cu privire la calificarea temeiului cererii. Aceasta rezultă cu prisosință din cererile și susținerile făcute de parte atât în fața primei instanțe, cât și a instanței de apel (chiar aceasta folosește noțiunea de "elemente de ansamblu ale acordului simulator" - a cărui nulitate o solicită întrucât s-ar fi fraudat legea ).
Recurenta mai face o serie de considerațiuni referitoare la faptul că nu există un tip de simulație "prinfraudă la lege", ci doar "înfrauda legii". Dincolo de aceste susțineri teoretice, de esență rămâne faptul că instanța de apel s-a pronunțat în limitele cererii, constatând existența fraudei la lege, neconstând în consecință un"plus petita".
Și motivul de recurs referitor la încălcarea principiului "non reformatio in pejus" va fi înlăturat. Este adevărat că, de principiu, instanța de apel nu poate înrăutăți situația pârâtei în propria sa cale de atac. În speță însă nu ne aflăm în această situație întrucât Tribunalul Neamța admis ambele apeluri (atât cel declarat de reclamanta-pârâtă cât și cel al pârâtei-reclamante).
Nici cel de-al patrulea motiv de recurs nu poate fi reținut, neaflându-ne în prezența unei încălcări a dispozițiilor art. 295 Cod procedură civilă. Nu se poate reține că instanța de apel ar fi depășit limitele cererii de apel în momentul când a verificat stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță. Din verificarea motivelor de apel reiese că Tribunalul Neamța analizat exact criticele aduse hotărârii de fond.
Reținând existența ansamblului simulatoriu, ca și fraudarea dispozițiilor Decretului 61/1990, instanța de apel a apreciat corect asupra sancțiunii nulității actelor juridice, ceea ce face ca motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă să nu poată fi primit.
Nu se poate reține nici că suntem în prezența unui "extra petita" întrucât rezultă din conținutul cererii reconvenționale (precizate la fila 131 dosar fond) - nesusceptibile de interpretări diferite - că s-a solicitat constatarea nulității.
III. Recursul intimatei P
Prin acesta s-a susținut că contractul de vânzare-cumpărare nr. 1439/1991 a fost încheiat în condiții legale, neexistând nici un motiv pentru anularea acestuia. S-a arătat că avea dreptul să cumpere imobilul, că prețul a fost integral plătit de aceasta, că a existat consimțământul mamei acesteia și că au trecut peste 15 ani de la acel moment. În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 6 - 9 Cod procedură civilă. S-a mai invocat faptul că nu are calitate procesuală activă, fiind o societate cu capital majoritar de stat.
În final s-a arătat că este de acord cu recursul declarat de.
S-a reținut că recursul este nefondat.
Acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute este o acțiune imprescriptibilă, iar faptul că a fost introdusă la 15 ani de la încheierea contractului nu are relevanță în cauză.
Este adevărat că prețul vânzării ar fi fost același atât pentru reclamantă cât și pentru pârâtă, dar ceea ce prezintă relevanță este faptul că recurenta-reclamantă a urmărit, eludând dispozițiile legale, să obțină acel credit avantajos de care puteau beneficia doar persoanele de până la 30 de ani (credit din care ulterior a achitat apartamentul).
Mai invocă recurenta în sprijinul susținerilor sale situația de fapt existentă în P N, dar aceasta excede cadrului procesual.
Susține de asemenea recurenta că cumpărătoarea ar fi dobândit proprietatea ca efect al uzucapiunii. Acest motiv de recurs, alături de cele întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6-9 Cod procedură civilă au fost deja analizate de instanță odată cu analizarea recursului promovat de.
Un ultim motiv de recurs vizează lipsa calității procesuale active. Aceasta presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății. În speță însă a avut calitatea de pârât, deci nu se pune problema că ar fi trebuit justificată calitatea sa procesuală activă.
Pentru considerentele sus-arătate, Curtea a constatat neîntemeiate cele 3 recursuri formulate, și baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, le-a respins.
Împotriva acestei hotărâri a formulat prezenta contestație în anulare recurenta și în motivare, susține că instanța de recurs a omis din greșeală să analizeze două motive de recurs, respectiv cel referitor la nelegalitatea admiterii apelului formulat de apelanta-reclamantă și la contradictorialitatea motivelor deciziei instanței de apel.
Examinând motivele contestației în anulare prin prisma dispozițiilor art.318 Cod procedură civilă, se constată că aceasta este neîntemeiată.
Pe calea contestației în anulare speciale se urmărește desființarea hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs, iar motivele acestei contestații sunt în număr de două: când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale; când instanța respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Din actele cauzei se constată că instanța de recurs a analizat în mod grupat criticele formulate și a avut în vedere toate susținerile recurentei, inclusiv cele referitoare la nelegalitatea admiterii apelului reclamantei pârâte și a încălcării dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
unor fraze și argumente de fapt și de drept, subsumate motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, nu deschide calea retractării hotărârii pronunțate în recurs.
Așa fiind, prezenta cerere se găsește neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
Întrucât nu au fost dovedite cheltuielile de judecată efectuate de intimata urmează a fi respinsă și această cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr.762 din 21 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și " "
Respinge cererea intimatei privind cheltuielile de judecată, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie.
PREȘEDINTE,
- - JUDECĂTORI,
- -
- -
GREFIER,
red.dec.rec.//
red.dec.rec./10.03.2008
tehnored./11.03.2008/2 ex.
Președinte:Camelia DrăghinJudecători:Camelia Drăghin, Jănică Gioacăș, Sorina Romașcanu
