Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1421/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1421/2009-
Ședința publică din 03 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: R - - judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata contestatoare din comuna, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 559/LM din 20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că la data de 28.10.2009 prin registratura instanței, recurenta intimată Casa Județeană de Pensii Bad epus la dosar completare la întâmpinare, prin care răspunde la cele solicitate prin adresa emisă la termenul anterior; în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 559/LM din 20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a dmis contestația precizată formulata de contestatoarea domiciliată în, comuna, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANA DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B și în consecință:
A fost obligată intimata să recalculeze pensia contestatoarei prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, sens în care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/30.06.2005 fost recalculată pensia de urmaș a contestatoarei în temeiul nr.OUG 4/2005. Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al soțului contestatoarei era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani pentru bărbați. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază " ar trebui a se concluziona că într-adevăr stagiul complet de cotizare al soțului contestatoarei ar fi de 30 de ani.
O astfel de concluzie este însă eronată și nesocotește reglementările ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus.
Aceste reglementări se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Astfel, din OUG4/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Art. 43 alin. 1 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani. Conform disp. art. 77 din lege stagiul de cotizare în situația acestor asigurați este de 20 de ani.
Iar potrivit art. 44 din lege asigurații prevăzuți la art. 20 lit. a), c) si d), care au realizat stagii de cotizare mai mici decât cele prevăzute la alin. (1) si (2) ale art. 43, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea proporțională a vârstelor standard de pensionare, în condițiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor cuprinse in anexele nr. 4 si 5.
Soțul contestatoarei dovedește o vechime în muncă de 44 de ani 2 luni si 26 de zile din care în grupa I de muncă de 18 ani 1 lună și 7 zile si de 1 an, 9 luni în condiții normale, iar 15 ani și 4 luni și 19 zile stagiu asimilat, astfel încât sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 77 alin.3 din Legea nr.19/2000.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța în temeiul art. 20 alin. 1 lit. a și art. 44 din Legea nr. 19/2000 coroborat cu art. 77 alin.3 din Legea nr. 19/2000, a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatoarei prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, sens în care intimata va emite o noua decizie de pensionare.
S-a constatat că nu s-au solicitat de cheltuieli de judecată de către contestatoare.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii și respingerea contestației formulată de petentă.
În motivarea recursului s-a susținut că recurenta a aplicat corect dispozițiile art. 2 din Normele Metodologice ale nr.HG 1550/2004, care au stabilit că stagiul complet de cotizare este cel stabilit prin Legea nr. 3/1977, astfel că este greșită hotărârea instanței de fond, care arbitrar a modificat cuantumul acestui stagiu de cotizare, reducându-l la 20 ani, în loc de 30 ani, cum este stabilit de Legea nr. 3/1977.
S-a mai invocat că instanța a motivat contradictoriu hotărârea, reținând că petentei i se aplică dispozițiile art. 2 din nr.HG 1550/2004, pe care le coroborează cu art. 14 din Legea nr. 3/1977, lege ce nu face referire la 15 sau 20 de ani ca stagiu complet de cotizare.
În plus, instanța de fond a aplicat retroactiv dispozițiile Legii nr. 19/2000 și nr.OUG 4/2005, încălcând un principiul constituțional al neretroactivității legii.
Intimata nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, în consecință recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Criticile recurentei sunt nefondate.
Soțul intimatei contestatoare a lucrat anterior deschiderii dreptului său la pensie în condiții deosebite și a fost pensionat în temeiul Legii nr. 3/1977, reducându-i-se vârsta de pensionare conform cu dispozițiile legale din actul normativ enunțat.
Sigur că, la data deschiderii dreptului la pensie, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, dar acestea la art. 14 prevedeau și cele expuse mai sus, mai mult, actualul normativ în materie - Legea nr. 19/2000 - prevede la art. 43 că pentru asigurații care au lucrat efectiv în grupa I, II de muncă, de expunere la radiații, prevăzut de art. 20 lit. "b" și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 de ani la grupa I și 20 ani la grupa a II-a, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, conform art. 77 din Legea nr. 19/2000.
Este cert că soțului intimatei contestatoare i s-au aplicat la data deschiderii dreptului la pensie dispozițiile Legii nr. 3/1977, însă la recalculare nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de art. 20, 43, 77 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, aspect corect reținut de instanța de fond (nefiind o adăugare la lege), întrucât altfel s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, iar art. 2 din Legea nr. 19/2000 consacră chiar principiul egalității tuturor participanților la sistemul public, altfel s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru cei ce au avut "neșansa" a obține dreptul la pensie anterior Legii nr. 19/2000, ceea ce ar contraveni atât Constituției ce proclamă egalitatea de tratament, cât și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Prin aplicarea dispozițiilor legale susmenționate, instanța de fond nu a făcut altceva decât că a dispus aplicarea dispozițiilor legale în materie și situației intimatei, dispoziții mai favorabile, altfel, conform celor expuse mai sus, s-ar fi ajuns la o nejustificată discriminare a acesteia raportat la persoanele ce s-au pensionat după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei ce s-au pensionat anterior, îndeplinind aceleași criterii, astfel că instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile legale ci dimpotrivă, criticile fiind neavenite.
Nu este vorba despre retroactivitatea legii cum invocă recurenta, scopul Legii 19/2000 fiind tocmai recalcularea tuturor pensiilor participanților la sistemul național de pensii, iar petentei nu i se acordă drepturi retroactiv anului 2000, numai în acest caz ar putea fi vorba despre retroactivitatea legii.
Cu privire de la data la care se cuvine recalcularea pensiei petentei, în lipsa unei mențiuni exprese în cuprinsul dispozitivului, se aplică dispozițiile art. 169 din Legea 19/2000, recalcularea se va face începând cu luna următoare solicitării.
Prin Decizia în interesul Legii nr.40/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial din 20 mai 2008, s-a statuat că pentru persoanele pensionate anterior anului 2000 stagiul complet de cotizare avut în vedere la calcularea punctajului de pensie este de 30 de ani, potrivit HG1550/2004. De la data publicării în Monitorul Oficial, decizia pronunțată este obligatoriu de aplicat de instanțele din România.
Practica constantă a Curții de Apel Oradeaa fost contrară dispozițiilor deciziei mai sus invocate. Astfel, pentru persoanele aflate în situația petentei s-au reținut stagii complete de cotizare speciale de 15, 17, 20 ori 25, în funcție de condițiile de muncă în care petenții și-au desfășurat activitatea. În acest sens s-au pronunțat sute de decizii de instanța de recurs, prin care s-au stabilit stagii complete de cotizare speciale, pentru persoanele care au desfășurat activitatea în minerit respectiv în fostele grupe I sau II de muncă, de la caz la caz.
Așa fiind, apreciem că la data introducerii acțiunii, anterioară publicării recursului în interesul legii, reclamanta avea o speranță legitimă că instanța îi va recunoaște dreptul pretins. Respingerea acțiunii reclamantei ar echivala cu o încălcare a art. 1 Protocolul I din CEDO. legitimă fiind un bun în înțelesul convenției, iar pe de altă parte tratarea diferită a reclamantei fără o justificare rezonabilă și plauzibilă, raportat la soluțiile pronunțate conform practicii constante a prezentei Curți, prin care unor persoane aflate în situații similare cu a reclamantei li s-a recunoscut dreptul pretins, ar echivala cu o încălcare a art. 14 din Convenție, care obligă statele prin autoritățile care le reprezintă să aplice un tratament egal cetățenilor aflați în situații similare, în afară de cazul când tratamentul diferit este bine justificat și rezonabil.
În acest sens, în cauza Driha c/a România, Statul Român a fost condamnat la despăgubiri în favoarea petentului, reținându-se că acestuia i s-a aplicat de către instanțele române un tratament diferit față de altor reclamanți în situații similare, cărora li s-a recunoscut dreptul pretins fie de autoritățile administrative, fie de instanțe, Curtea apreciind că dreptul pretins de reclamant în fața instanțelor române și care nu a fost recunoscut de acestea, este un bun în înțelesul art. 1 Protocolul I, acest drept a fost încălcat de Statul Român la fel cum a fost încălcat și dreptul stipulat de art. 14 din Convenție.
În concluzie, respingerea acțiunii reclamantei ar echivala cu o lipsire a reclamantei de un bun al său și cu aplicarea unui tratament discriminatoriu în cazul acesteia, ceea ce echivalează cu o încălcare a art. 1 Protocolul I din Convenție, coroborat cu art. 14 din Convenție.
Cum potrivit art. 20 din Constituție, convențiile și tratatele internaționale care privesc drepturile omului și la care România este semnatară, dacă sunt mai favorabile se aplică cu prioritate față de dreptul intern, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a stabilit acesteia un stagiu complet de cotizare special, conform Legii 19/2000 coroborat cu dispozițiile din Convenție la care am făcut referire mai sus.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 raportat la art. 316 și 296 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat, constatându-se că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata contestatoare din comuna, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 559 din 20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 03 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
Red.dec.R /12.XI.2009
Jud.fond. -
Dact./12.XI.2009
Ex.2
2 com./27.11.2009
- recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B,
- intimata contestatoare din comuna, Cod poștal -, jud.
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
