Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1547/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1547/2009-
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurent contestator domiciliat în, sat, nr.131,cod -, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în O,strada -,nr.6, județul B, împotriva sentinței civile nr. 454/LM din 25 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din 5 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii asupra recursurilor, concluzii cuprinse în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 12 noiembrie 2009, dată la care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 454/LM din 25 februarie 2009, Tribunalul Bihora respins contestația formulată de contestatorul in contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
A fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei de înființare debit, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, ontestatorul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă,in anul 1990 în baza prevederilor Legii 3/1997 și prin decizia nr.22368/30.06.2005 a fost recalculată pensia contestatorului în temeiul prevederilor nr.OUG4/2005 coroborată cu prevederile nr.HG1550/2004 și ale nr.HG550/2005,utilizându-se conform buletinului de calcul atașat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Prin decizia nr. 22368/20.04.2006 a fost recalculat dreptul de pensie al contestatorului,în urma depunerii adeverinței nr.1064/13.03.2006 emisă de Compania Națională a B- Sucursala B, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1,40604 puncte. Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei buletinul de calcul de la data de 20.04.2006 stagiul complet de cotizare este de 25 ani.
Ulterior in urma controlului efectuat de Direcția de audit si Control Intern B s-a constatat ca este nejustificat schimbarea temeiului legal de la Legea nr.3/1977 la.HG267/1990, întrucât reclamantul s-a pensionat în temeiul Legii nr.3/1977, astfel s-a dispus înființarea deciziei de debit nr.2268/10.11.2008 și recuperarea sumei de 2582, reprezentând pensie plătită fără temei pe perioada 01.11.2005-31.10.2008, punctajul mediu anual fiind schimbat de la 1,53307 puncte la 1,32132 puncte.
Tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.9 punctul "a" nr.HG267/1990 pensionarea pentru limita de vârsta si vechime în munca a personalului din unitățile miniere se va face în următoarele condiții: a) la 20 ani lucrați în subteran sau 25 ani lucrați în cariere si instalații de preparare indiferent de vârsta, dar nu mai puțin de 45 ani pentru subteran si 50 ani pentru cariere si instalații de preparare.
Din adeverința nr.1064/13.05.2006 emisa de Compania Naționala a și din dosarul de pensie al contestatorului a rezultat că acesta a desfășurat activitate în cariere și instalații doar o perioada de 17 ani o luna si 10 zile, față de cel puțin 25 de ani cât se prevede în mod imperativ prin dispozițiile legale mai sus enunțate pentru a-i fi aplicabil un stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
De asemenea, s-a mai apreciat de prima instanță că in speță nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr.226/2006, deoarece, dispozițiile acesteia se refera la locurile de munca în condiții speciale, care potrivit art.2 al.2 din actul normativ mai sus menționat cuprind si fostele locuri de munca in grupa I potrivit legislației anterioare. Ori nu se poate face confuzie intre condițiile speciale de munca ( fosta grupa I in legislația anterioara ) si cele deosebite de munca (fosta grupa II de munca in legislația anterioara), in speța contestatorul desfășurând activitate in grupa a II a de muncă 17 ani 1 luni si 10 zile in funcțiile de fierar mecanic,muncitor necalificat fierar betonist si forjor,așa cum rezultă din copia carnetului de munca si din adeverința nr-1254/30.03.2007 fila 64 la dosar, funcții care nu se regăsesc in anexa la Legea nr.226/2006
În lumina acestor considerente și întrucât contestatorul nu a făcut dovada cerințelor de vechime prevăzute de art. 9 alin.1 lit. a din nr.HG267/1990, instanța de fond în temeiul dispozițiilor art.187 alin.4 din Legea nr.19/2000 a respins contestația formulata de contestatorul împotriva înființării deciziei de debit nr. 22368/10.11.2008,ca neîntemeiată constatând că decizia de pensionare nr.22368/07.01.2009 emisă pe seama contestatorului este legala și temeinică.
Întrucât contestația a fost respinsa,cererea de suspendare a executării deciziei de înființare debit nr.22368/10.11.2008 a rămas fără obiect.
Instanța a luat act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata de către intimata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurentul, solicitând admiterea lui, pentru următoarele motive:
-instanța de fond s-a aflat în situația aplicării greșite a legii, încălcând prevederile art.9 lit.c din nr.HG267/1990, astfel, așa cum recunoaște și intimata, recurentul dovedește o vechime de peste 17 ani în grupa II de muncă, îndeplinind astfel condițiile de pensionare cuprinse în nr.HG267/1990;
-prin împărțirea lla un stagiu de cotizare de 30 de ani, intimat anulează diferența între grupa II și grupa III de muncă, fiindu-i reduse recurentului veniturile de pensie la acelea a unui muncitor obișnuit;
-legiuitorul a păstrat posibilitatea celor cu vechime în cariere și instalații de preparare mai mică să poată beneficia de avantajul conferit de activitatea din grupa a-II-a de muncă dacă au o vârstă mai înaintată;
-instanța s-a aflat în situația aplicării greșite a legii, încălcându-se prevederile alin.4 de la art.14 din Legea nr.3/1977, art.9 lit.c din nr.HG267/1990.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea cererii de recurs, cu motivarea că recurentul a dovedit doar o perioadă de 17 ani și o lună în grupa a- II-a de muncă, ca atare în mod legal, instanța de fond a respins contestația întrucât contestatorul nu a desfășurat activitate în cariere și instalații de muncă pe o perioadă mai mare de 25 de ani.
Prin completare la întâmpinare, intimata a precizat că, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 24 ani, ar rezulta o pensie estimativă de 1.126 lei, iar dacă s-ar aplica OUG nr.100/2008 ar rezulta o pensie estimativă de 1126 lei, respectiv de 1057 lei, dacă s-ar aplica nr.OUG100/2008.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Prin adeverința nr.1064 din 13 martie 2006 se atestă, că activitatea desfășurată de recurentul contestator în perioadele 12.01.1956-13.12.1960, 6.10.1961-2.06.1962, 25.10.1962-18.01.1963, 1.03.1963-31.05.1963, 10.06.1976-31.08.1980, 31.08.1980-1.03.1990, se încadrează în prevederile nr.HG267/1990-cariere și instalații de preparare în procent de 100%.
Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, reținut în cadrul buletinului de calcul nr.22368 din 17.01.2005 privind evaluarea pensiei pentru limită de vârstă este de 25 ani, intimata stabilind că punctajul mediu anual realizat de recurentul contestator în urma evaluării este de 1.46872, punctaj înserat apoi în Decizia nr.22368 din 19.04.2007 privind recalcularea pensiei acestuia. La o dată ulterioară a fost emisă Decizia nr.22368 din 10.11.2008, contestată în instanță prin care s-a dispus recuperarea sumei de 2582 lei reprezentând pensia plătită fără temei pe perioada 1.11.2005-30.10.2008.
Recurentul a fost pensionat la data de 12 aprilie 1990, în temeiul Deciziei nr.22368 din 12 aprilie 1990, plata drepturilor acestuia urmând a fi făcută începând cu 1.03.1990. La data emiterii deciziei de pensionare erau în vigoare prevederile Hotărârii Guvernului nr.267/1990, care reglementează condițiile personalului din unitățile miniere, inclusiv situația personalului care a lucrat în cariere, cum este cazul recurentului, acesta desfășurând activitate în carieră timp de 17 ani în grupa a-II-a și respectiv 1 an în grupa I-a, acesta desfășurând activitate și în grupa a-III-a o perioadă de 16 ani, 7 luni și 13 zile.
Potrivit Normelor tehnice date în aplicarea nr.HG1550/2004, pct.4.5. în situația pensiilor stabilite potrivit prevederilor nr.HG267/1990, stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual este de 25 ani pentru persoanele care au desfășurat activitate în locuri de muncă în cariere.
Având în vedere aspectele anterior reliefate și dat fiind că s-a făcut dovada pe deplin că intimatul a desfășurat activitate în locurile de muncă prevăzute la art.9 lit."c" din Hotărârea nr.267/1990, decizia de înființare debit contestată apare ca fiind lipsită de fundament legal, în mod greșit dispunându-se recuperarea sumei menționate în aceasta, cu motivarea că ar fi fost plătită fără temei.
Este important totodată a se menționa că în cursul judecării cauzei a fost pronunțată Decizia asupra recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, nr.40/2008 prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, concluzionându-se că, în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr.3/1977 și au lucrat în grupele I,II de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de art.14, însă în considerentele aceleiași decizii s-a precizat că instanțele care au aplicat stagiul de cotizare impus de art.8 (30 de ani la bărbați, 25 de ani la femei), au procedat corect, art.14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă. Această decizie nu este aplicată în prezenta speță dat fiind că, până la publicarea acesteia în monitorul oficial, la data de 20 mai 2009, persoanele care au promovat litigii anterior, aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, excepție făcând situațiile în care dreptul intern este mai favorabil, ceea ce nu este cazul în speță, context în care este necesar a se face trimitere la art. art.11, 20 din Constituția României cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica acesteia și respectiv la art.14, respectiv art.1 din Protocolul nr.1 și nr.12. S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de APEL ORADEA întrucât astfel cum s-a reliefat mai sus, la data promovării litigiului 25.11.2008, partea contestatoare avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul adițional nr.1 a practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, sens în care este necesar a se face trimitere la cauzele, /României.
Față de considerentele ce preced, instanța de recurs, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul admiterii contestației, urmând a fi anulată Decizia nr.22368 din 10.11.2008, și obligată intimata să recalculeze pensia conform deciziei nr.22368 din 19.04.2007 cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 25 ani, începând cu 1.07.2005, aceasta fiind obligată totodată a-i restituit recurentului sumele reținute în baza deciziei de înființare debit anulate.
Va fi păstrată dispoziția din sentință privind respingerea cererii de suspendare a executării deciziei de înființare debit, dispoziție care nu a făcut obiectul criticilor din recurs.
Reținând culpa procesuală a intimatei, în temeiul art.274 Cod procedură civilă,căzând în pretenții, va fi obligată să-i plătească recurentului contestator suma de 300 RON cheltuieli de judecată la fond și în recurs, reprezentând cheltuieli de deplasare la 3 termene de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurentul domiciliat în, sat, nr.131,cod -, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în O,strada -,nr.6, județul B, împotriva sentinței civile nr. 454/LM din 25 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte, în sensul că:
ADMITE contestația introdusă de contestatorul domiciliat în, sat, nr.131,cod -, județul B, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în O,strada -,nr.6, județul B.
Dispune anularea Deciziei nr.22368 din 10.11.2008, urmând a-și produce efectele Decizia nr.22368 din 19 aprilie 2007 prin care au fost recalculate drepturile de pensie ale recurentului cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 ani, începând cu data de 1.07.2005.
dispozițiile sentinței privind respingerea cererii de suspendare a executării deciziei de înființare debit.
Dispune restituirea sumelor reținute în baza Deciziei de înființare debit anulate.
Obligă partea intimată Casa Județeană de Pensii B să plătească părții recurente suma de 300 RON cheltuieli de judecată în fond și recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concpet decizie -
Data:16.11.2009
Jud.fond /
Dact.
Data:19.11.2009
4 ex.
2 com.
Data:
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
