Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1569/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul - II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1569/2008-
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Aurora Popa |
- - | - JUDECĂTOR 3: Maria Galeș | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții pârâți și, ambii cu domiciliul în O,-,. 1, județul Bși dinO,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamantprin mandatar, cu domiciliul în O,-,.2,. 10, județul B și intimații pârâți, domiciliată în O,-,. 1, județul B, - și, ambii cu domiciliul în O,-,. 2, județul B, împotriva deciziei civile nr. 147/A din 25 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr. 3698 din 25 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect: evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă recurenta pârâtă -personal, intimatul reclamant G-personal și prin mandatar, precum și intimata pârâtă --personal, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebată fiind, recurenta învederează instanței faptul că în prezent domiciliază în imobilul situat pe strada - din O și că nu dorește reintegrarea în imobilul situat pe strada - din O, solicitând totodată obligarea intimatului reclamant la plata unor daune morale.
Întrebate fiind, părțile prezente arată că nu mai au alte probe și solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recursului.
Recurenta pârâtă solicită obligarea intimatului la plata unor daune morale.
Intimatul reclamant G prin mandatar solicită, anularea recursului promovat de părțile recurente ca netimbrat, iar pe fondul cauzei respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, depunând la dosar note de ședință.
Intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat depunând și aceasta la rândul ei note de ședință, respectiv întâmpinare.
După luarea cauzei, însă înainte de terminarea dezbaterilor, s-a prezentat în instanță recurentul pârât, care arată că în momentul de față nu mai domiciliază în imobilul din litigiu și dorește respingerea cererii intimatului privind plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3698/2007, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, s-a dispus respingerea cererii formulate de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții, și în baza art.76 al.2 Cod procedură civilă, s-a dispus ca Tribunalul Bihor să achite Baroului B - O suma de 200 lei, conform delegației pentru asistență juridică gratuită nr.81/16.03.2007, din fondurile stabilite anual în acest scop prin Legea bugetului de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin dispoziția nr.662/11.07.2002 emisă de Primarul Municipiului O s-a dispus restituirea în natură a apartamentului nr.1 din imobilul situat în O,-, înscris în CF nr.3413, nr.top.2208/38, în favoarea lui G, drept înscris în cartea funciară sub 5 și pe care l-a transmis cu titlu de vânzare-cumpărare intervenienților și în baza contractului autentificat sub nr.6151 din 24.11.2006 de BNP.
Instanța de fond a mai reținut că pârâții au fost înștiințați de către Administrația Imobiliar prin adresa nr.14175 din 24.09.2002, despre împrejurarea că imobilul a fost restituit în natură în temeiul Legii nr.10/2001 și încercând să intre în legalitate, la data de 07.10.2002, aceștia i-au notificat pe proprietarii imobilului în vederea reînnoirii contractului de închiriere și întrucât nu au primit nici un răspuns, au comunicat contravaloarea chiriei prin recipisă CEC la data de 1.10.2006 și că ocupă în continuare imobilul și solicită și în prezent încheierea unui nou contract de închiriere.
Avându-se în vedere dispozițiile art.1 din OUG 40/1999 modificat prin Legea nr.241/2001, art.13 al.1 din Legea nr.10/2001 și art.9 din OUG 40/1999, prima instanță a reținut că legiuitorul a înțeles să precizeze în mod expres care este data la care încetează contractul de închiriere dintre chiriași și stat sau unitatea administrativ teritorială, că această dată a încetării contractului nu este nici cea când s-a emis dispoziția de restituire sau s-a pronunțat hotărârea judecătorească de restituire, nici când acestea au rămas definitive, că legiuitorul a înțeles să stabilească această dată ca fiind cea la cere se încheie procesul verbal de restituire a locuinței, soluție care a fost adoptată tocmai pentru a se evita situațiile de incertitudine în care s-ar putea afla chiriașii.
S-a mai reținut de către instanța de fond că voința legiuitorului a fost aceea de a considera ca până la predarea imobilului, calitatea de proprietar/locator este atribuită Statului sau unității administrativ teritoriale raportului de locațiune, urmând a fi guvernate de dispozițiile legale aplicabile acestora, că în speță, deși la data de 8.04.2004 a încetat contractul de închiriere prelungit în favoarea pârâților în baza OUG 40/1999, totuși contractul a fost prelungit de drept în baza art.1 al.1 din OUG 8/2004 și că pârâții au dreptul și beneficiul acordat de lege, respectiv posibilitatea de a încheia un nou contract de închiriere cu proprietarul care a dobândit locuința, cu respectarea procedurii de încheiere a acestui nou contract prevăzută de art.10 din OUG 40/1999, care nu și-a încetat efectele la data de 8.04.2004.
Judecătoria a mai reținut, din probele administrate, că reclamanții nu i-au notificat pe pârâți pentru încheierea contractului de închiriere potrivit dispozițiilor legale, condiții în care devin incidente dispozițiile art.11 al.1 din același act normativ și care sancționează această nerespectare cu prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior până la încheierea unui nou contract de închiriere și că dată fiind perioada lungă de timp în care proprietarii au stat în pasivitate de la data restituirii imobilului până la data promovării prezentei acțiuni, nu se poate aduce atingere dispozițiilor legale ce consacră garantarea dreptului de proprietate pentru a considera oportună evacuarea pârâților.
Referitor la susținerea reclamanților, potrivit cărora pârâții ar fi determinat intenționat degradarea imobilului, instanța de fond le-a apreciat ca fiind nereale, sens în care a avut în vedere procesul-verbal de evaluare depus la dosar, din care rezultă că starea de întreținere a locuinței era mediocră încă din anul 1977, dată de la care reclamanții nu vorbesc de efectuarea unor reparații și că nu s-a făcut dovada faptului că pârâții dețineau altă locuință, considerente pentru care a dispus respingerea acțiunii.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel reclamanții și.
Prin decizia civilă nr. 147/A din 25 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelanții și, în contradictoriu cu intimații, și G prin mandatar, împotriva sentinței civile nr. 3698 din 25.05.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost schimbată în totalitate, în sensul că:
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul G și continuată de succesorii în drepturi cu titlu particular ai acestuia și în contradictoriu cu pârâții, și în consecință:
S-a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în O,-,.1, înscris în CF 3412, nr.top.2208/38.
Intimații, au fost obligați să plătească apelanților, suma de 505,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut următoarele considerente:
Conform copiei de carte funciară nr. 3412, imobilul cu nr.top.2208/38, apartamentul nr.1 a constituit proprietatea reclamantului G, căruia i-a fost restituit în natură acest imobil în temeiul Legii nr. 10/2001, în baza dispoziției nr.662 din 1.07.2002.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6151/24.11.2006 de BNP, reclamantul Gaî nstrăinat, cu titlu de vânzare-cumpărare, acest imobil, apelanților și și care, în fața instanței de fond, au preluat calitatea procesuală activă a autorului lor, de succesori în drepturi cu titlu particular.
De asemenea, din actele depuse la dosarul cauzei și recunoașterile părților, instanța reținut că în acest imobil locuiesc în prezent intimații, care au avut calitatea de chiriași ai acestuia.
Potrivit art.2 din OUG 40/1999, contractele de închiriere prelungite sau reînnoite în temeiul Legii nr. 17/1994 pentru suprafețele cu destinația de locuințe proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat se prelungesc la cererea chiriașilor pentru o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Prin art.10 din aceeași ordonanță, s-a stabilit că, în vederea încheierii noului contract de închiriere, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență sau de la deschiderea rolului fiscal, după caz, proprietarul va notifica chiriașului sau fostului chiriaș, prin executorul judecătoresc, data și locul întâlnirii. Notificarea va fi comunicată prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire.
Potrivit OUG 40/1999, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.241/2001 privind protecția chiriașilor, durata contractelor de închiriere prelungite, reînnoite în baza Legii nr. 17/1994, s-a prelungit pe un termen de 5 ani, însă acest termen nu curge de la data redobândirii imobilului, ci de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, termen ce a expirat la data de 8.04.2004 și implicit de la această dată intimații nu mai dețin un titlu locativ. Împrejurarea că prin Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001 s-a arătat că aceste contracte se prelungesc cu 5 ani de la data emiterii dispoziției de restituire nu poate conduce la modificarea legii, iar dreptul de proprietate trebuie respectat conform Constituției, art.480 cod civil și art.1 Protocolul 1 al CEDO.
Instanța de apel a apreciat că atât situația reglementată de art.1 din OUG 40/1999, cât și art.10 din aceeași ordonanță, termenul de 5 ani pentru prelungirea contractelor de închiriere pentru imobile preluate abuziv de la foștii proprietari a început să curgă de la data de 8.04.1999, data intrării în vigoare a ordonanței. De asemenea, și dispozițiile art.13 și 15 din Legea nr.10/2001 fac trimitere la dispozițiile OUG 40/1999, ale cărei efecte au încetat în luna mai 2004 și cum prorogarea legală a contractului de închiriere a expirat la 8.04.2004, intimații nemaiputând obține vreun titlu legal asupra imobilului în litigiu, considerente pentru care, în lipsa unui titlu locativ, ocuparea de către intimați a imobilului în litigiu s-a apreciat a fi nejustificată.
În contextul tuturor acestor considerente, instanța de apel a apreciat apelul formulat ca fiind fondat, fiind admis în condițiile art.296 Cod procedură civilă, a schimbat în totalitate sentința apelată și, în baza art.480 și următoarele Cod civil, a admis acțiunea formulată de reclamantul G și continuată de succesorii în drepturi cu titlu particular ai acestuia și și în consecință a dispus evacuarea pârâților din imobilul în litigiu.
În condițiile art.274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a intimaților, aceștia au fost obligați în favoarea apelanților, la plata sumei de 505,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
În temeiul art.75 și 76 Cod procedură civilă, s-au acordat cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei, reprezentând onorariu avocațial, în favoarea Baroului B - avocat, sumă ce s-a dispus a fi suportată din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva deciziei, pârâții au formulat recurs, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii apelului și menținerii în întregime a hotărârii instanței de fond.
La termenele acordate în cauză s-a făcut dovada că recurenților li s-a pus la dispoziție de către Administrația Imobiliară Ooa ltă locuință, situată în O,-/A, ei părăsind imobilului proprietatea reclamanților situat în O-, astfel încât recursul a rămas practic fără obiect.
Cu ocazia dezbaterii cauzei recurenții au solicitat plata unor daune morale, cerere care fiind făcută direct în recurs nu a fost analizată de către instanță.
Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenții pârâți și, ambii cu domiciliul în O,-,. 1, județul Bși dinO,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant prin mandatar, cu domiciliul în O,-,.2,. 10, județul B și intimații pârâți, domiciliată în O,-,. 1, județul B, - și, ambii cu domiciliul în O,-,. 2, județul B, împotriva deciziei civile nr. 147/A din 25 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel -
- redactat decizie - judecător - 14.11.2008
- dactilografiat grefier -14.11.2008-2 ex.
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Aurora Popa, Maria Galeș
