Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 166/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 166/
Ședința publică de la 21 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 3: Mihaela Popoacă
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul pârât, domiciliat în T,-, județul T, împotriva deciziei civile nr. 172, pronunțată la data de 14 noiembrie 2007, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, prin mandatar, cu domiciliul în B,-,.53,.C,.208, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă ecurentul pârât asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 06 din 04 martie 2008, lipsind intimatul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
După referatul oral asupra cauzei;
Avocat având cuvântul pentru recurentul reclamant, precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Curtea, constată terminată cercetarea judecătorească, dosarul fiind în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurent, critică decizia tribunalului pentru nelegalitate, invocând temeiurile de modificare prev. de art. 304 pct. 9 și 7.proc.civilă. Solicită admiterea recursului și, în principal, modificarea deciziei 172/14,11,2007 în sensul constatării nulității absolute a dispozițiilor 304/22.12.2003 și 2466/24.05.2004 emise de Primarul Municipiului T; în subsidiar modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii cererii reconvenționale și a obligării reclamantului-pârât la plata sumei de 58.748.600 lei reprezentând despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.
- CURTEA -
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. 2243 din 21 aprilie 2005, reclamantul-pârât, prin mandatar, a chemat în judecată pârâtul-reclamant pentru a se dispune evacuarea acestuia pe calea schimbului obligatoriu, din locuința pe care a deține în calitate de chiriaș.
În motivare a arătat că, în temeiul Dispoziției nr. 2466/2004 a Primarului Municipiului T și a procesului-verbal de punere în posesie nr. 24818/2004 a Comisiei constituite conform Legii nr. 10/2001, a redevenit proprietarul imobilului situat în T,- - 8A.
S-a mai susținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 23 din nr.OUG 40/1999, a cerut chiriașului său să fie de acord să se mute cu chirie în alt imobil pe care i l-a pus la dispoziție și care se află situat în T,-.
A mai arătat că aceasta este o casă cu 4 camere, în suprafață de 60. are alăturat o casă bătrânească de 35. și, de asemenea, o baie, beci și un teren în suprafață de 3.500.
Deși oferta răspundea exigențelor nr.OUG 40/1999, sub aspectul duratei și a contravalorii chiriei, pârâtul a refuzat-
Pârâtul-reclamant a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantului-pârât la plata contravalorii îmbunătățirilor necesare și utile pe care le-a adus imobilului în litigiu.
Ulterior, a mai solicitat să se constate nulitatea absolută a Dispozițiilor nr. 304 din 22 decembrie 2003 și nr. 2466 din 24 mai 2004 emise de Primarul Municipiului
Prin sentința civilă nr. 2683 din 18 octombrie 2005 Judecătoriei Tulcea, s-a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Tulcea.
Prin decizia civilă nr. 111 din 10 februarie 2006, Tribunalul Tulceaa admis recursul declarat de, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Tulcea.
În rejudecare, s-a format dosarul nr. 1802 din 28 martie 2006.
Prin sentința civilă nr. 1009 din 11 aprilie 2007, pronunțată în acest dosar de către Judecătoria Tulcea, s-a admis cererea principală, s-a dispus evacuarea pârâtului-reclamant din imobil, s-a admis în parte cererea reconvențională și a fost obligat reclamantul-pârât să plătească pârâtului-reclamant suma de 58.748,6 RON, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului.
S-a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a dispozițiilor nr. 304 din 22 decembrie 2003 și nr. 2466 din 24 mai 2004 emise de Primarul Municipiului
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel atât reclamantul-pârât cât și pârâtul-reconvenient, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 172 din 14 noiembrie 2007 Tribunalul Tulceaa admis ambele apeluri și a schimbat în tot hotărârea apelată în sensul că a respins cererea principală și cererea reconvențională ca nefondate.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut că locuința oferită la schimb de proprietar pârâtului este necorespunzătoare, iar refuzul pârâtului de a se muta în această locuință este justificat de împrejurarea că
acest spațiu asigură condiții minimale de locuit, nefiind îndeplinite condițiile legale reglementate de art. 15 din Legea nr. 10/2001.
S-a mai reținut că, în funcție de soluționarea cererii principale, nu poate fi admisă nici cererea reconvențională referitoare la obligarea proprietarului către chiriaș la plata cheltuielilor necesare și utile aduse locuinței restituite în procedura Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, care a criticat-o pentru nelegalitate, conform art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă pentru următoarele motive:
1. Hotărârea pronunțată de instanța de apel este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 10/2001.
Dispozițiile art. 48 din Legea nr. 10/2001 nu condiționează dreptul chiriașului la despăgubiri pentru îmbunătățirile necesare și utile aduse spațiului retrocedat de plecarea chiriașului din imobil, dar, chiar și în această ipoteză, cererea reconvențională nu trebuia respinsă ca nefondată ci, eventual, ca prematură, prin prisma unui interes nenăscut.
2. Hotărârea pronunțată de instanța de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, hotărârea nefiind motivată sub aspectul respingerii cererii pârâtului-reconvenient care viza constatarea nulității absolute a dispozițiilor nr. 304 din 22 decembrie 2003 și nr. 2466 din 24 mai 2004 emise de Primarul Municipiului
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport cu criticile recurentului se constată următoarele:
1. Critica recurentului ce vizează greșita respingere, ca nefondată, a cererii de obligare a reclamantului - proprietar al imobilului restituit în procedura Legii nr. 10/2001 - la plata despăgubirilor pentru sporul de valoare adus imobilului este întemeiată și urmează a fi admisă.
Se reține că instanța de apel nu a analizat temeinicia pretențiilor pârâtului-reconvenient referitoare la îmbunătățirile necesare și utile aduse locuinței închiriate și nici criticile apelatului reclamant ce vizau modalitatea de soluționare a acestei cereri prin hotărârea primei instanțe, ci a respins această cerere ca o consecință a respingerii cererii principale de evacuare a pârâtului din imobil.
În realitate, instanța de apel, deși a respins cererea ca nefondată, s-a raportat exclusiv la interesul pârâtului-reconvenient în soluționarea ei, în condițiile în care acesta nu a fost evacuat din locuință și va continua să folosească imobilul, toate îmbunătățirile necesare și utile profitându-i acestuia, iar nu proprietarului.
Prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă, respectiv oricare din formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.
Interesul trebuie să fie legitim, în sensul că trebuie să fie în legătură cu pretenția formulată, deci, cu dreptul subiectiv civil afirmat. Interesul trebuie să fie născut și actual, deci, să existe în momentul în care se exercită dreptul la acțiune, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune. Dacă interesul nu e născut și actual, cererea este prematură, existând posibilitatea reiterării ei în momentul în care interesul este născut și actual.
Deși textul art. 48 din Legea nr. 10/2001 nu prevede în mod expres că despăgubirile pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinație de locuință pentru îmbunătățirile necesare și utile se datorează chiriașilor, la eliberarea spațiului locativ restituit în procedura Legii nr. 10/2001, din economia art. 48 rezultă că dreptul chiriașilor la despăgubiri se naște la momentul la care aceste îmbunătățiri vor profita proprietarului, căruia i-a fost restituită locuința.
În acest sens alin. 5 al art. 48 prevede că despăgubirile se vor stabili la valoarea actualizată a cheltuielilor, "scăzându-se gradul de uzură al îmbunătățirilor, în raport cu durata de viață normală a acestora, care se suportă de chiriași".
În cauză, se reține că în cadrul lucrărilor necesare și utile realizate de chiriaș au fost incluse și tencuieli interioare și exterioare, ipsoserie la tavane, burlane din tablă zincată, liniaturi de șipcă vopsită și alte lucrări supuse uzurii pe perioada în care locuința va fi exploatată de chiriaș, proprietarului neprofitându-i la acest moment aceste lucrări (filele 71 - 79, dosar nr- al Judecătoriei Tulcea ).
Pentru considerentele expuse, reținându-se că interesul pârâtului-reconvenient în cererea ce vizează acordarea de despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilului închiriat - proprietatea intimatului reclamant - nu este încă născut, urmează a se admite recursul și, în baza art. 312 Cod procedură civilă, se va modifica în parte decizia recurată în sensul respingerii acestei cereri ca prematură.
2. Referitor la critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, se reține că acest motiv de recurs constituie o cauză de modificare, iar nu de casare a hotărârii.
Deși motivarea instanței de apel este deficitară sub aspectul considerentelor care au justificat menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe cu privire la modalitatea de soluționare a cererii de constatare a nulității dispozițiilor nr. 304 din 22 decembrie 2003 și nr. 2466 din 26 mai 2004 emise conform Legii nr. 10/2001 de Primarul Municipiului T, această soluție este judicioasă în raport cu probatoriul administrat în cauză. Instanța de recurs are posibilitatea să completeze această motivare cu ocazia analizei legalității celor două decizii supuse controlului judiciar de către chiriașul imobilului.
Pârâtul a solicitat constatarea nulității dispozițiilor nr. 304 din 22 decembrie 2003 și nr. 2466 din 24 mai 2004 emise de Primarul Municipiului T motivat de faptul că notificatorul - reclamantul - nu a demonstrat că autorul său este proprietarul bunului restituit, la dosar nefiind depus titlul de proprietate.
După înregistrarea cererii reconvenționale reclamantul a administrat proba cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei, în fața prime instanțe, întreaga documentație ce a stat la baza emiterii dispozițiilor contestate, și anume: actul de vânzare-cumpărare din 1933 pentru 682. teren situat în str. -, județul T, actul de vânzare-cumpărare din 6 aprilie 1933 pentru 147. teren, autorizația de construire nr. 7055/1933, autorizația pentru utilități nr. 7609/1933, declarația globală nr. 1754/1950, certificatul de moștenitor nr. 2700 din 20 decembrie 1971, certificatul de moștenitor nr. 244 din 9 februarie 1995 și extras de
pe anexa la Decretul de naționalizare a unor imobile cuprinzând tabelul imobilelor naționalizate în județul T (filele 55 - 69).
Conform extrasului de pe anexa la Decretul nr. 92/1950 eliberat de Arhivele Statului - Direcția Județeană T, autorii reclamantului -. și - au fost înscriși în anexa la Decretul nr. 92/1950, județul T, la poziția nr. 15, cu 4 apartamente situate în T,- (în prezent - nr. 8), str. -. - nr. 30 și- (fila 75, dosar nr. 2243/2005 al Judecătoriei Tulcea ).
Din fișa corpului de proprietate rezultă că imobilul din T,-, proprietari și., era format din 10 încăperi, în care locuiau 8 persoane, întreaga clădire - tip parter - fiind calificată drept un apartament cu o suprafață construită de 140. (filele 60 - 61).
Se constată că nu există nicio contradicție între susținerile reclamantului, înscrisurile invocate de reclamant în dovedirea dreptului de proprietate al autorilor săi asupra imobilului situat în T,- (fostă - nr. 8) și înscrisul invocat de recurentul pârât - extras de pe anexa la Decretul nr. 92/1950 (fila 75 dosar fond) - imobilul situat în T,- a fost proprietatea autorilor reclamantului August și și constituia un singur apartament, compus din 10 încăperi, conform fișei bunului (filele 60 - 61).
Noțiunea de apartament nu este echivalentă cu aceea a unei încăperi, un apartament constituind o unitate locativă determinată prin construcție, indiferent dacă ulterior trecerii în proprietatea statului s-au efectuat modificări constructive interioare, fiind împărțită locuința în mai multe apartamente supuse închirierii.
Conform dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.
În cauză, autorii reclamantului au fost menționați în Decretul de naționalizare nr. 92/1950 cu un număr de 4 apartamente situate în T,- (actual - nr. 8), str. -. - nr. 30 și-, prezumția de proprietate asupra imobilului litigios nefiind răsturnată de pârât, motiv pentru care, în mod corect atât instanța de fond, cât și cea de apel, au respins ca nefondată cererea pârâtului ce viza nulitatea dispozițiilor emise în baza Legii nr. 10/2001.
Pentru considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, se va admite recursul pârâtului și se va modifica în parte hotărârea recurată, în sensul respingerii cererii de acordare a despăgubirilor pentru sporul de valoare adus imobilului închiriat, ca prematură.
Vor fi menținute restul dispozițiilor deciziei Tribunalului Tulcea.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligat intimatul reclamant la 600 lei cheltuieli de judecată către recurentul pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurentul pârât, domiciliat în T,-, județul T, împotriva deciziei civile nr. 172, pronunțată la data de 14 noiembrie 2007, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, prin mandatar, cu domiciliul în B,-,.53,.C,.208.
Modifică în parte decizia recurată, în sensul că respinge cererea de acordare a despăgubirilor, formulată de pârâtul, ca prematură.
Menține restul dispozițiilor deciziei recurate.
Obligă intimatul la 600 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 mai 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Pt. Grefier,
- -
a cărei activitate a încetat, prin pensionare
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează.
Prim grefier,
-
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red. dec. jud. -/4.06.2008
gref.
4 ex./4.06.2008
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Irina Bondoc, Mihaela Popoacă
