Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 167/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 167/
Ședința publică de la 21 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 3: Mihaela Popoacă
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamanții și, ambii domiciliați în C,-, -.A,.2,.9, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în C,-, -B,.B,. 31, împotriva deciziei civile nr. 28/25.01.2008 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul nr- având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenții reclamanți și, avocat, pentru intimata pârâtă răspunde avocat.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 87 și următorii proc.civilă.
După referatul oral asupra cauzei;
Avocat, depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei, conform chitanței -/19.05.2008 și precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Avocat, având cuvântul pentru intimata pârâtă precizează că depune întâmpinare pe care o comunică și apărătorului recurenților; arată că nu mai are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Avocat având cuvântul pentru recurenți, precizează că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmăpinare.
Curtea, constată terminată cercetarea judecătorească, dosarul fiind în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenții reclamanți, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Avocat având cuvântul pentru intimată, pe cale de excepție invocă nulitatea recursului întrucât se indică motivele de legalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de apel, cu cheltuieli de judecată.
- CURTEA -
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 18.11.2005 reclamanții și au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta, ca prin hotărâre judecătorească să dispună anularea certificatului de moștenitor nr.368/2004, să constate că reclamanții sunt unicii moștenitori ai defunctului, decedat la 04.08.2003 și compunerea masei succesorale rămasă de pe urma defunctului.
În motivare s-a arătat că reclamanții au reședința în străinătate, că nu se aflau în țară la data decesului tatălui lor, defunctul, dar că permanent au avut relații bune cu acesta, care le și încredințase autoturismul pe care îl deținea în proprietate pentru a-l folosi în perioadele în care veneau acasă; totodată, pentru că nu au fost prezenți la înmormântarea defunctului, pârâta a înmânat mamei reclamanților unele dintre lucrurile care au aparținut tatălui lor, respectiv o casetă cu momente din viața acestuia, un tablou și un covor persan care reprezenta o amintire legată de copilăria reclamantului.
S-a mai susținut că reclamantul a revenit în țară la 14.09.2004, când a împuternicit-o pe mama sa pentru deschiderea succesiunii defunctului, și că la 06.10.2005 li s-a comunicat de către că succesiunea fusese deja dezbătută la cererea pârâtei, în favoarea căreia se eliberase certificatul de moștenitor nr. 403/2004, de către Asociați a și.
S-a invocat nulitatea acestui certificat, cu motivarea că pârâta nu avea vocație succesorală directă, fiind înlăturată de la moștenire de reclamanți, în calitate de copiii ai defunctului, precum și acceptarea tacită a succesiunii - prin luarea bunurilor mobile ce au fost înmânate mamei reclamanților, dar și prin folosirea autoturismului care a aparținut defunctului, bun față de care reclamanții s-au comportat ca adevărați proprietari.
Referitor la masa succesorală s-a arătat că include apartamentul nr. 31 situat în C,-, -,.B, compus din 2 camere și dependințe, și dreptul de folosință asupra terenului aferent în suprafață de 17 mp, bun dobândit de defunct prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3076/17.09.1991, transcris sub nr.24886/1991, 1000 acțiuni nominative la Transilvania B și autoturismul 1300 înmatriculat sub nr.-.
Pârâta a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale active și pe cea a neacceptării în termen a succesiunii defunctului de către reclamanți.
Prin cererea înregistrată la 28.09.2006 s-a solicitat completarea masei succesorale cu autoturismul marca, bun deținut de defunct și înstrăinat de pârâtă ulterior lunii decembrie 2004.
Prin sentința civilă nr.11850/19.12.2006 Judecătoria Constanțaa respins excepția neacceptării în termen a succesiunii și pe cea a lipsei calității procesuale active, ca neîntemeiate, a admis acțiunea, a anulat certificatul de moștenitor nr.368/14.12.2004 emis de a și, a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, decedat la 04.08.2003, este compusă din apartamentul nr.31 situat în C,-, -,.B,.31 și din autoturismul 1310 cu nr.
de înmatriculare - și că reclamanții au calitatea de moștenitori ai defunctului, în calitate de descendenți, cu câte o cotă de 1/2 fiecare.
La pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.697 și următoarele din Codul civil deoarece reclamanții au făcut acte de acceptare a succesiunii chiar de la data deschiderii ei, prin mandatara lor, că acestea au continuat în septembrie 2004, prin declarația de acceptare dată de reclamantul, iar în aceste condiții, excepția neacceptării în termen a succesiunii și cea a lipsei calității procesuale active nu sunt întemeiate.
Constatând că reclamanții sunt moștenitori ai defunctului, în calitate de descendenți, instanța a anulat certificatul de moștenitor eliberat în favoarea pârâtei și a reținut că, în calitate de ascendent privilegiat, aceasta este înlăturată de la succesiune de moștenitorii legali care aparțin clasei
În compunerea masei succesorale au fost incluse 1000 acțiuni nominative la Transilvania, apartamentul nr.31 din C,-, -,.B, bun propriu al defunctului, și autoturismul 1310 - cu privire la care s-a reținut că a fost dat în folosință numitului G, iar nu înstrăinat.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâta a fost anulat ca netimbrat de TRIBUNALUL CONSTANȚA prin decizia civilă nr.305/14.06.2007.
Instanța a reținut că apelanta nu și-a îndeplinit obligația de a achita taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate conform art.2 alin.2 din Legea nr.146/1997 și art.3 din nr.OG32/1995, deși a fost citată cu această mențiune.
Curtea de APEL CONSTANȚAa admis recursul declarat împotriva acestei hotărâri de pârâtă prin decizia civilă nr. 413/C/03.10.2007, a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța.
Instanța de recurs a avut în vedere că prin ignorarea cererii de amânare formulată de apelantă la primul termen de judecată tribunalul a încălcat dreptul acesteia la apărare și principiul contradictorialității, în sensul că apelanta s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta și de a face, eventual, dovada achitării taxei judiciare de timbru anterior sau la data primului termen de judecată din apel.
Prin decizia civilă nr.28/25.01.2008 TRIBUNALUL CONSTANȚAa admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentința civilă atacată, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, a respins acțiunea ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă și a obligat intimații reclamanți la plata către apelanta pârâtă a 1010 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî în acest sens instanța a reținut că succesiunea defunctului s-a deschis la 04.08.2003, că termenul de opțiune succesorală s-a împlinit la 04.02.2004 și că anterior acestei date, respectiv la 23.01.2004, pârâta a acceptat expres succesiunea defunctului, în calitate de mamă, dând declarația autentificată sub nr.200/23.01.2004, pe baza căreia s-a eliberat certificatul de moștenitor nr.368/2004, atacat de reclamanți.
A mai constatat instanța că actele de conservare sau de folosință invocate de reclamanți nu fac dovada că au acceptat tacit succesiunea tatălui lor deoarece:
- folosirea autoturismului 1300 s-a realizat, conform răspunsurilor la interogatoriu și declarațiilor martorilor și G, după împlinirea termenului de opțiune succesorală, iar pe de altă parte, pentru că acest
bun fusese lăsat de defunct martorului G, care a pretins că încheiase cu tatăl reclamanților și o convenție de înstrăinare; totodată, eventualele acte de conservare sau de administrare a autoturismului nu au fost dovedite deoarece martorul a arătat că a plătit personal impozitul, în calitate de proprietar.
- nu s-a dovedit că mama reclamanților a participat la înmormântare și a luat bunurile la cererea sau la dorința reclamanților, în calitate de mandatară a acestora, ori existența unui mandat tacit dat în acest sens presupune efectuarea unor acte sau fapte care să nu lase nici o urmă de îndoială în ceea ce privește intenția mandanților de a accepta moștenirea prin intermediul mamei lor.
- procurarea formularului pentru anexa 1 necesar dezbaterii succesorale și investirea notarului public cu cerere de dezbatere a succesiunii au intervenit după împlinirea termenului legal de 6 luni prevăzut de art.700 din Codul civil.
Urmare a lipsei dovezilor din care să rezulte acceptarea de către reclamanți a succesiunii tatălui lor în cadrul termenului de opțiune succesorală, tribunalul a constatat că aceștia sunt străini de moștenirea aflată în litigiu și că aceasta revine succesorului aflat în următoarea clasă de moștenitori, respectiv pârâtei, în calitatea sa de ascendent privilegiat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și au invocat neexaminarea tuturor probatoriilor administrate, iar în motivare au susținut următoarele:
- actele de administrare a autoturismului 1300 înmatriculat sub nr. - - care era folosit de reclamanți când se aflau în țară, iar în restul timpului s-a aflat în păstrarea celui mai bun prieten al defunctului - fac dovada acceptării tacite a succesiunii, iar declarația dată în acest sens de martorul G, care a precizat că sumele pe care le-a achitat cu titlu de taxe și impozite pentru mașină îi erau returnate de reclamantul când revenea în țară, se coroborează cu adresa nr. - din 05.12.2006 a Serviciului Public Comunitar din cadrul Prefecturii C, din care rezultă că autovehicolul menționat a figurat pe numele defunctului din 07.09.1994 și până în prezent.
- au valoare de acceptare tacită, dar nu au fost examinate de instanță, și ridicarea la 13.10.2004, de către recurentul, a anexei 1, respectiv a sesizării pentru deschiderea procedurii succesorale, precum și cererea de investire a notarului public cu deschiderea succesiunii defunctului, formulată la 04.11.2004, deci înainte de deschiderea de către pârâtă a aceleiași succesiuni.
- instanța nu a examinat legalitatea certificatului de moștenitor eliberat intimatei din perspectiva respectării acelor prevederi ale Legii nr.36/1995 referitoare la citarea succesorilor legali care și-au exprimat vocația succesorală.
Au susținut recurenții că existența unor descendenți ai defunctului a fost adusă la cunoștința notarului prin declarațiile martorilor audiați și că succesiunea nu putea fi dezbătută anterior citării lor, doar la cererea pârâtei, cu atât mai mult cu cât exprimarea vocației succesorale - prin acceptare tacită sau expresă - putea fi constatată numai de instanță, iar pârâta este persoană lipsită de vocație succesorală.
S-au invocat și prevederile art.78 lit.a din Legea nr. 36/1995 și s-a arătat că, în măsura în care recurenții nu se prezentau la notar în termen de 6 luni de la data citării lor, notarul era obligat să dispună suspendarea procedurii succesorale, pentru că succesiunea poate fi dezbătută doar în cazul acordului tuturor moștenitorilor.
- fiind dovedită acceptarea tacită a succesiunii, s-a justificat și calitatea procesuală activă a recurenților, care nu este ținută de acceptarea succesiunii, ci de vocația acestora asupra acceptării, instanța putându-se pronunța asupra acestui aspect doar după administrarea de probe.
- instanța a ignorat voința defunctului, probată atât prin depoziția martorului G - care a arătat că defunctul a ținut la copiii lui și nu dorea să lase succesiunea altcuiva - cât și prin actul de înstrăinare a autoturismului Renault, întocmit sub semnătură privată, în ultimele zile de viață, care demonstrează faptul că defunctul nu a intenționat să lase succesiunea mamei sale, caz în care ar fi încheiat un act de înstrăinare în timpul vieții.
- alte aspecte care demonstrează intenția defunctului de a lăsa moștenirea copiilor săi sunt comunitatea de domiciliu a recurentului și a defunctului, hotărârea prin care acesta a fost încredințat spre creștere și educare, la divorțul părinților, către tată, dar și faptul participării mamei recurenților la înmormântarea defunctului, confirmat probator de răspunsurile la interogatoriu ale intimatei și de declarațiile martorilor.
Intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar în motivare a arătat că recurenții nu au făcut acte de acceptare a succesiunii anterior expirării termenului de 6 luni stabilit de art.700 din Codul civil, în care se putea exercita dreptul de opțiune succesorală.
Analizând legalitatea hotărârii atacate în raport cu criticile formulate instanța reține următoarele:
Potrivit art.700 din Codul civil, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la data deschiderii ei, iar împlinirea lui are ca efect stingerea dreptului de a accepta moștenirea, sancțiune care operează de drept și poate fi invocată de orice parte interesată, dar și din oficiu de către instanța de judecată.
Deoarece termenul de prescripție al dreptului de opțiune succesorală curge, invariabil, de la data deschiderii succesiunii, el trebuie respectat de toți succesibilii, indiferent că aceștia aparțin unor clase diferite de moștenitori, urmând ca opțiunea succesibililor de inferior să producă sau nu efecte după cum cei de superior vor accepta sau vor renunța la succesiune.
În speță, succesiunea defunctului s-a deschis la 04.08.2003, iar în cadrul termenului de opțiune succesorală - care s-a împlinit la 04.02.2004 - moștenirea a fost valabil acceptată - în formă expresă, prin declarația autentificată sub nr.200/23.01.2004 la. Asociați a și - doar de către pârâtă, în calitatea sa de ascendent privilegiat al defunctului, astfel că în mod corect a apreciat tribunalul că certificatul de moștenitor eliberat în favoarea acesteia a fost legal întocmit, indiferent că cererea de deschidere a procedurii succesorale a intervenit anterior sau ulterior datei de 04.02.2004.
Simpla existență a descendenților defunctului nu este de natură să atragă nevalabilitatea acestui certificat pentru că nulitatea relativă rezultată din nesocotirea prevederilor art.75 alin.1 din Legea nr.36/1995, care instituie obligativitatea citării tuturor celor care au vocație la moștenire, sau a dispozițiilor art.78 alin.1 lit.a din același act normativ, poate fi invocată numai de succesibilii care fac dovada exercitării dreptului de opțiune succesorală în termenul stabilit de lege, ori în cauză o asemenea dovadă nu a fost efectuată de reclamanți.
Astfel, efectuarea unor acte de administrare asupra autoturismului înmatriculat sub nr. CT - 02 - nu este confirmată de declarația martorului G sau de adresa nr. - din 05.12.2006 a Serviciului Public Comunitar din cadrul Prefecturii pentru că martorul a arătat expres că defunctul i-a înstrăinat acest autovehicul "în toamna lui 2002, prin înscris sub semnătură privată, contra sumei de 9 milioane lei vechi", că din anul 2004 plătește personal impozitul pentru autoturism și că fiul defunctului a folosit pentru prima dată autoturismul - după moartea tatălui său - în septembrie 2004. Deși în cuprinsul declarației s-a făcut precizarea că în 2004 reclamantul i-a plătit martorului suma de 500.000 lei vechi, cu titlu de impozit pentru autoturism, această afirmație nu poate conduce la concluzia efectuării de către reclamanți a unor acte de administrare a unui bun ce a aparținut defunctului, cu valoare de acceptare tacită a succesiunii, pentru că bunul ieșise din patrimoniul tatălui lor cu mult înainte de deces, chiar dacă a continuat să fie înmatriculat pe numele lui (ca urmare a faptului că beneficia de reduceri la plata impozitului), iar pretinsul act de administrare a intervenit după împlinirea termenului de opțiune succesorală.
Cu depășirea termenului stabilit de art.700 din Codul civil s-au realizat și celelalte acte de acceptare tacită invocate în recurs, respectiv ridicarea anexei de deschidere a procedurii succesorale - realizată la 13.10.2004, împuternicirea mamei reclamanților pentru dezbaterea succesiunii - la 23.09.2004 - și sesizarea de deschidere a acestei succesiuni, adresată de reclamanți la 04.11.2004, astfel că ele nu pot apreciate ca manifestare valabilă a dreptului de opțiune succesorală.
Acceptarea tacită a succesiunii defunctului nu poate fi reținută nici din împrejurarea luării unor bunuri ce au aparținut defunctului - încredințate mamei reclamanților de către pârâtă, la data înmormântării - pentru că existența mandatului special acordat de descendenții defunctului pentru acceptarea tacită a succesiunii nu a fost dovedită, ori potrivit art.689 din Codul civil, aceasta presupune efectuarea unor acte (fapte) care să implice cu puterea necesității intenția de a accepta moștenirea și să nu poată primi o altă interpretare, pentru că actele echivoce nu pot constitui o manifestare tacită a voinței de a accepta.
Calitatea reclamanților, de moștenitori acceptanți ai succesiunii tatălui lor, nu poate fi întemeiată pe pretinsa voință a acestuia - în sensul ca întreaga moștenire să revină copiilor săi - pentru că, pe de o parte, în absența unor acte de acceptare efectuate de descendenți în termenul stabilit de lege s-a stins însuși titlul lor de moștenitori, și ei sunt considerați străini de succesiune, iar pe de altă parte, întrucât comunitatea de domiciliu a reclamantului și a defunctului său tată (existentă doar scriptic de peste 15 ani), faptul că a fost încredințat tatălui spre creștere și educare la divorțul părinților săi, în 1989, sau
neînstrăinarea de către defunct, în timpul vieții, a autoturismului marca, nu valorează acceptare tacită a succesiunii.
Pentru considerentele expuse se constată că tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente cauzei astfel că, în temeiul art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art.274 alin.1 din același cod, recurenții vor fi obligați la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de reclamanțiiși, ambii domiciliați în C,-, -.A,.2,.9, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în C,-, -B,.B,. 31, împotriva deciziei civile nr. 28/25.01.2008 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul nr-.
Obligă recurenții la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 mai 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Pt. Grefier,
- -
a cărei activitate a încetat, prin pensionare
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează.
Grefier șef secție,
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red./tehnoredactat jud. -
2 ex./4.07.2008
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Irina Bondoc, Mihaela Popoacă
