Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 167/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 167/2010-
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - JUDECĂTOR 2: Viorel Pantea |
- - | - JUDECĂTOR 3: Doina Măduța | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta contestatoare, domiciliată în O,-, -.C,.5, județul B, în contradictoriu cu intimații CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B și SC SA, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.941/LM din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurentei contestatoare -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 130/09.11.2007 emisă de Baroul Bihor -Cabinet individual, lipsă fiind părțile intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că recursul de față este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură la data de 07.12.2009 întâmpinare din partea intimatei în cuprinsul căreia s-a invocat excepția de nulitate al recursului declarat de partea adversă, apreciind că motivele invocate de recurent nu se încadrează în cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, după care:
Reprezentantul recurentei depune la dosar concluzii scrise formulate personal de partea pe care o reprezintă, învederând totodată faptul că nu mai are alte cereri și solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentei căi de atac.
În ceea ce privește excepția de nulitate invocată de partea intimată solicită respingerea acesteia.
Reprezentantul recurentei contestatoare solicită admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, respectiv modificarea parțială a hotărârii atacate în sensul reducerii cuantumului diferenței de onorariu expert, suma reținută pentru lucrarea de specialitate fiind mult prea mare față de munca prestată la întocmirea acesteia, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 941/LM din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B.
S-a luat act de renunțarea la judecarea capătului de cerere formulat de reclamanta în contradictoriu cu intimata SC SA cu sediul în O,-, jud.
Contestatoarea a fost obligată la plata în favoarea Biroului Local de Expertize de pe Lângă Tribunalul Bihor, în favoarea expertului contabil suma de 1.520 lei reprezentând diferența onorariu expert.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Prin decizia nr. -/29.05.1990, contestatoarea a fost înscrisă la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă.
Din buletinul de calcul anexat deciziei, rezultă că contestatoarea a lucrat efectiv 27 ani, 8 luni si 16 zile.
Urmare cererii contestatoarei nr. 53993/20.12.1990, de revizuire a pensiei prin luarea în considerare a vechimii în grupa a II a de muncă, în baza adeverinței nr. 2240/19.12.1990, emisă de Întreprinderea de O, a fost emisă decizia nr. -/26.03.1991, de revizuire a vechimii contestatoarei, conform solicitării acesteia.
În cauză s-a efectuat expertiză contabilă pentru a se stabili, raportat la susținerile reclamantei în ce măsură s-au luat în calcul la stabilirea pensiei acesteia sporurile legale la care era îndreptățita, calculul contribuției de 15% asupra câștigului brut realizat în perioada 01.01.1973 - 01.01.1990, cuantumul acestei contribuții și influența ei asupra punctului de pensie.
Raportul de expertiză contabilă efectuat de expert, prin concluziile înscrise, relevă că la stabilirea pensiei, respectiv a punctelor de pensie a reclamantei, s-au luat în calcul toate sporurile de care aceasta a beneficiat, iar pensia reclamantei a fost corect calculată de către intimată. Sub acest aspect, cererea reclamantei s-a apreciat că este neîntemeiată.
Cât privește solicitarea utilizării stagiului de 20 de ani la recalcularea pensiei, s-a reținut că potrivit art. 2 alin. (1) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, norme aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, pentru persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, drepturile de pensie se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual.
Conform acestor norme, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă, prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiară sau care i se cuvine la data începerii operațiunii de evaluare.
Aliniatul (3) al aceluiași articol prevede că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Prin decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, s-a statuat că singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Curtea a reținut ca asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sănătății, și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare. A stabilit ca interpretarea data de unele instanțe în sensul că acestei categorii de asigurați îi sunt aplicabile dispozițiile art. 43 din Legea nr. 19/2000 și ale anexei nr. 4 la această lege ca "act normativ special" la care fac trimitere prevederile art. 2 alin. (4) din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, sunt consecința unei interpretări greșite a prevederilor legale, întrucât Legea nr. 19/2000 reprezintă o lege generală, actul normativ-cadru în domeniul pensiilor și al drepturilor de asigurări sociale.
În ce privește principiul înscris în expunerea de motive a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit căruia "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", tribunalul reținut că acesta nu poate fi aplicat în cauză atât timp cât în lege nu există o prevedere expresă potrivit căreia și persoanelor care au lucrat în grupele speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 li se aplică acest act normativ pentru determinarea stagiului de cotizare și, în raport de acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare.
Ca atare, arată Curtea, aplicabilitatea prevederilor normelor metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 este întărită și confirmată de norma de trimitere din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005. De asemenea, in considerentele deciziei se menționează ca potrivit art. 1 din Codul civil și art. 15 alin. (2) din Constituția României republicată, legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă, astfel că legea nouă, respectiv Legea nr. 19/2000 nu se poate aplica decât situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977.
Chiar dacă practica curentă a instanței a fost în sensul că acestei categorii de asigurați îi sunt aplicabile Legea nr.19/2000 și dispozițiile Legii nr. 226/2006, tribunalul a apreciat că această practică trebuie în prezent reconsiderată, față de dispozițiile stabilite prin decizia nr. 40/2008 a
De asemenea, potrivit art. 329 alin 3 din Cod procedură Civilă "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, astfel încât instanța își va reconsidera practica și va da eficiență deciziei
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, tribunalul a apreciat că solicitarea privind recalcularea pensiei prin raportare la alt stagiu de cotizare decât cel prevăzut de 3/1977, respectiv de 25 de ani în cazul femeilor, este neîntemeiată.
Având în vedere că reclamanta nu a înțeles să achite onorariul expertului ce a efectuat la solicitarea sa, expertiză contabilă încuviințată de instanța, solicitând reducerea acestuia, tribunalul a constatat că nu există vreun motiv de reducere a onorariului întrucât pe de o parte expertiza efectuată s-a dovedit a fi o lucrare complexă, iar pe de altă parte, acest onorariu a fost justificat prin decontul de cheltuieli depus de expert. Prin urmare, constatând ca reclamanta a achitat doar avansul stabilit pentru expert, în cuantum de 300 lei, aceasta a fost obligată să achite și diferența de onorariu, de 1.520 lei.
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimata.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta reclamantă, în termenul legal și scutit de taxă de timbru, solicitând admiterea recursului și modificarea parțială a sentinței recurate în sensul reducerii cuantumului diferenței de onorariu expert de la suma de 1.520 lei la o sumă modică, fără cheltuieli de judecată.
În motivare arată recurenta că suma la care a fost obligată cu titlu de diferență onorar expert, este prea mare în raport de posibilitățile sale materiale, respectiv cu munca efectuată de expert.
Menționează că expertul a luat în considerare doar susținerile intimatei fără a face nici o referire la susținerile sale privind condițiile speciale în care și-a desfășurat activitatea, considerând astfel că expertiza nu a fost completă, fiind bazată aproape în întregime doar pe datele furnizate de Casa Județeană de Pensii B, fără a se avea în vedere situația reală în care și-a desfășurat activitatea.
Mai arată, că în cauză nu a existat o cerere expresă de mărire a onorariului expertului și nici o încheiere executorie în acest sens, fiind astfel în imposibilitate să-și formuleze apărarea raportat la pretenția exagerată a expertului, invocând în susținere dispozițiile art. 213 al. 2 Cod procedură civilă și art. 23 din OG nr. 2/2000.
Legal citată intimata Casa Județeană de Pensii Baf ormulat întâmpinare solicitând constatarea nulității recursului, motivele invocate de recurentă neîncadrându-se în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, iar solicitarea privind reducerea onorariului expertului nu a fost formulată în fața instanței de fond, încălcându-se astfel prevederile art. 305 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu instanța reține următoarele:
În speță instanța de fond a dispus, prin sentința recurată, obligarea contestatoarei la plata în favoarea Biroului Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Bihor, în favoarea expertului a sumei de 1.520 lei reprezentând diferență onorariu expert, fără însă a avea în vedere obiecțiunile formulate de reclamantă pe parcursul dezbaterilor privind diferența onorariului de expert.
Astfel, deși, în ședința publică din 05.09.2008 instanța precizează că se va pronunța asupra cererii reclamantei privind cenzurarea onorariului pentru expertiză, această cerere nu a fost analizată prin prisma apărărilor invocate de reclamantă, sens în care susținerile intimatei potrivit cărora criticile recurentei exced cadrului procesual, constituind cereri noi sunt nefondate, în condițiile în care, instanța de fond a dispus obligarea contestatoarei la plata diferenței de onorariu fără a avea în vedere obiecțiunile formulate de reclamantă privind cuantumul excesiv al acestor diferențe.
În ce privește contravaloarea raportului de expertiză, respectiv diferența de onorariu expert, se apreciază că aceasta este nejustificată, în raport de complexitatea cauzei și munca efectuată de expert respectiv volumul de lucru depus, timpul precizat de expert ca fiind necesar efectuării expertizei fiind mult prea mare în condițiile în care întreaga documentație există în cadrul instituției intimate care a și efectuat calculele vizând pensia contestatoarei, experta verificând respectarea dispozițiilor legale cu ocazia recalculării drepturilor de pensie, pronunțându-se totodată și asupra calculului contribuției de 15% asupra câștigului brut realizat, verificări care nu presupun o complexitate deosebită a lucrării.
În acest sens urmează a fi avute în vedere dispozițiile art. 22 și dispozițiile art. 23 din OG nr.2/2000 potrivit cărora onorariul definitiv pentru expertiza tehnică judiciară se stabilește de organul care a dispus efectuarea expertizei (în speță de instanță), în funcție de complexitatea lucrării, de volum de lucru depus și de gradul profesional ori științific al expertului sau al specialistului, astfel, că având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, apreciind ca întemeiate criticile recurentei, va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată în sensul că, în baza art. 23 din OG nr. 2/2000 va dispune reducerea sumei la care contestatoarea a fost obligată în favoarea expertului de la 1.520 lei la 700 lei.
Se apreciază că suma de 700 lei datorată cu titlu de diferență onorariu expertiză, la care se mai adaugă și suma de 3000 lei, achitată de reclamantă cu titlu de avans este suficientă și corespunzătoare gradului de complexitate a lucrării, respectiv volumului de lucru depus.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate ca legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil introdus de recurenta contestatoare, domiciliată în O,-, -.C,.5, județul B, în contradictoriu cu intimații CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B și SC SA, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.941/LM din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o modifică în parte în sensul că:
Reduce cuantumul sumei la care contestatoarea a fost obligată în favoarea expertului de la 1.520 lei la 700 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 27 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător - 11.02.2010
- dactilografiat grefier - - 15.02.2010 -5 ex.
-comunicat 16.02.2010 - 3 ex.
-, domiciliată în O,-, -.C,.5, județul
- CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul
- SC SA, cu sediul în O,-, județul
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Viorel Pantea, Doina Măduța
