Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 174/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.174/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2008
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei judecător
- - - - - JUDECĂTOR 2: Doru Octavian Pîrjol
- - judecător
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.694 din 20 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant asistat de av., reprezentantul intimatei-pârâte fiind lipsă.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Av. pentru recurentul-reclamant depune la dosar o copie certificate de recurentul a unei adeverințe emise la data de 26 septembrie 2006 de Compania Națională a - Sucursala S și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Av. având cuvântul pentru recurentul-reclamant, solicită admiterea recursului, casarea sentinței Tribunalului Neamț și pe fond admiterea contestației și obligarea intimatei la recalcularea pensiei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. Arată că recurentul a lucrat în condiții deosebite, într-un mediu. Casa județeană de pensii a aplicat în mod greșit Legea nr.3/1974, când ar fi trebuit să aplice Decretul nr.215/1977. Recurentul se încadrează și în prevederile Decretului nr. 215/1977 și ale Legii nr.19/2000.
Dezbaterile fiind terminate, instanța a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 694 din data de 20.07.2007 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Neamțs -a respins ca nefondată contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că:
Contestatorul a fost pensionat prin decizia nr. 78925 din 20.04.1989 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, reținându-se o vechime totală în muncă de 32 de ani, 8 luni și 9 zile, din care 18 ani,7 luni și 23 de zile în grupa I de muncă și 04 ani și 16 zile în grupa a III-a de muncă.
Conform deciziei menționate, contestatorul a fost pensionat în baza Legii nr.3/1977, încadrându-se în prevederile art.14 alin. 1 din această lege.
În temeiul nr.OUG4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, conform art.4, la efectuarea operațiunilor de recalculare, trebuiau luate în considerare prevederile nr.HG1550/2004 prin care s-au aprobat normele metodologice de evaluare.
Conform art.2 alin.3 din anexa 1 la HG nr. 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.01.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, va fi cel reglementat de Legea 3/1977, contestatorului fiindu-i aplicabile aceste dispoziții, ca beneficiar al pensiei stabilite în condițiile art.14 din această lege.
Pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în unitățile de cercetare, exploatare și prelucrarea materiilor prime nucleare, HG407/1990 (legislația cadru în materie), stabilește odată cu intrarea în vigoare, condiții specifice de pensionare, respectiv la 15 ani în grupa I de muncă - zona I de expunere la radiații. La recalcularea pensiilor conform HG 1550/2004, pentru această categorie, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile de cotizare menționate, dar numai cu condiția ca drepturile să fie stabilite în condițiile prevăzute de legea specială, respectiv HG407/1990 (art.2 alin.4 din HG1550/2004), condiție neîndeplinită în speță, contestatorul având drepturile deschise în temeiul Legii nr.3/1977, anterior intrării în vigoare a HG nr.407/1990.
În această situație, pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în unitățile de cercetare, explorare, exploatare și prelucrarea materiilor prime nucleare reglementările legale în vigoare la data stabilirii drepturilor, respectiv Legea 3/1977, nu conțineau prevederi distincte referitoare la vechimea integrală în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie, care era de 30 de ani pentru bărbați.
Pentru considerentele reținute, având în vedere dispozițiile art. 2 alin.4 din HG nr. 1550/2004 și dat fiind faptul că petentul are dreptul la pensie deschis anterior intrării în vigoare a HG407/1990, situație care face ca dispozițiile ultimului act normativ să nu-i fie aplicabile, fiindu-i aplicabile prevederile Legii 3/1977, în sensul că la stabilirea punctajului mediu anual s-a avut în vedere stagiul complet de cotizare reglementat de Legea 3/1977, respectiv de 30 ani, instanța a respins contestația ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen, motivat și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, contestatorul, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
În motivarea în fapt a recursului acesta a susținut că a fost pensionat în baza Legii 3/1977 la 1.06.1989, cu un stagiu de cotizare de 32 ani, 8 luni și 9 zile, lucrând în subteran la de uraniu - (actual Mineral M ) în zona I - grupa I de risc 18 ani; prin urmare trebuia să beneficieze de dispozițiile Decretului 215/1977, abrogat ulterior prin HG407/1990, HG.1550/2004 și HG261/2001, în sensul că pensia trebui să i se calculeze funcție de condițiile deosebite ale locului de muncă - respectiv mină de uraniu, și nu în funcție de "condițiile speciale" prev. de Legea 3/1977.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare (fl.9), solicitând respingerea recursului ca nefondat justificat de următoarele:
- dreptul la pensie i s-a deschis contestatorului în baza Legii 3/1977, emițându-se Decizia 78925/1989; ulterior, prin intrarea în vigoare a HG1550/2004 i s-a recalculat pensia emițându-i-se Decizia 78925/2005; nu s-a reținut ca fiindu-i aplicabile dispozițiile HG407/1990, întrucât acestea dispuneau numai pentru viitor; i s-au aplicat dispozițiile Decretului 215/1977, luându-i-se în calcul perioadele lucrate în grupa I și III de muncă (fl. 21).
În virtutea rolului activ, pentru verificarea susținerilor recurentului, privind perioada cât a lucrat în grupa I - zona I de risc, instanța de recurs a solicitat relații de la. Mineral M și Companiei Naționale a, sucursala S; relațiile au fost comunicate cu adresele din 28.01.2008 (fl. 56), 1546/22.08.2008 (fl. 58).
Analizând recursul formulat în baza motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și față de dispozițiile art. 304, 304/1, 312 Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Critica nelegalității și netemeiniciei sentinței recurate este neconformă cu realitatea, instanța reținând în mod corect starea de fapt și făcând o corectă aplicare a legii față de aceasta.
Astfel, recurentul a lucrat ca:
- vagonetar și miner în subteran, ca angajat al Mineral M în perioadele 1.10.1964 -1.01.1965, 8.05.1965 - 4.01.1967, 4.04.1967 -18.05.1967, 5.03.1970 - 1.10.1976 și 18.08.1983 - 1.06.1989 ( fl. 35, 41-42 fond ), totalizând în grupa I de muncă 12 ani 4 luni și 9 zile ( conf. printre altele și dispozițiilor Decretului 215/1977 );
- miner în subteran la Compania Națională a - loc. Crucea, jud. S, în perioada 1.11.1977 - 22.10.1981 ( fl. 42 fond, fl. 58 recurs ), totalizând în grupa I de muncă 3 ani, 9 luni și 21 zile.
În total, la data pensionării - 1.06.1989 - i s-au reținuți ca fiind lucrați în grupa I de muncă 18 ani 7 luni și 23 zile ( fl. 40 fond ), conform Decretului 215/77, perioadă necontestată de către recurent.
Nemulțumirea recurentului a apărut în momentul recalculării pensiilor conform HG1550/2004, considerând că nu trebuie să i se rețină un stagiu complet de cotizare de 30 ani conf. art. 8 din Legea 3/1977, ci stagiul de 15 ani prev. de art. 4 din HG407/1990, lucrând în zona I de expunere la radiații 18 ani.
Dispozițiile art. 4 din HG407/1990, în vigoare începând cu 1.04.1990, potrivit căruia personalul care a lucrat cel puțin 15 ani în grupa I de muncă - zona I de expunere la radiații primește pensie integrală pentru munca depusă, indiferent de vârstă, nu i se aplică recurentului întrucât:
- dispozițiile sale speciale nu se aplică retroactiv decât până la data menționată 1.04.1990 - 9.07.1992 (data publicării în OF.), persoanelor deja aflata în plata pensiei, ci celor ce urmau a fi pensionați după intrarea sa în vigoare.
- dispozițiile sale vizează salariați ai unor anumitor sectoare de activitate ( cercetare, exploatare, explorare și prelucrare a materiilor prime nucleare ), nu toate categoriile de salariați care au lucrat în subteran și a căror muncă a fost încadrată în grupa I;
- dispozițiile sale nu au abrogat nici expres, nici tacit dispozițiile Decretului 215/1977 - așa cum a susținut recurentul - acestea din urmă fiind abrogat prin Decretul-Lege 114/1990, ci reglementează drepturi cu caracter special anumitor categorii de angajați lucrând în diferite zone de expunere la radiații, indiferent de grupele de muncă.
II. Mai mult, HG1550/2004 prevede expres în art. 2 pct. 3 - al normelor metodologice din anexa I - că persoanelor cărora li s-a deschis dreptul la pensie în intervalul 1.07.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare la stabilirea punctajului mediu anual este cel prev. de Legea 3/1977, stagiu deja aplicat recurentului, act normativ ce nu reglementează stagiul special solicitat de recurent a-i fi aplicat.
III. De asemenea, nici dispozițiile art. 43 alin.3 din Legea 19/2000 - act normativ la care face trimitere art. 1 din HG1550/2004 - nu-i sunt incidente recurentului, neavând caracter retroactiv (în acest sens stau și dispozițiile alin. 4 al aceluiași text).
Mai mult, recurentul nu se încadrează în nici una din situațiile menționate de textul amintit, așa cum se va argumenta în continuare.
IV. Fără a se omite că distincțiile pe zone de expunere au fost reglementate legal după ieșirea la pensie a recurentului (în 1990 și 1992 prin HG407/1990 și HG225/1992), este de punctat și faptul că susținerea cum că ar fi lucrat în zona I de expunere la radiații 18 ani nu este susținută de probatoriu;
Astfel, perioada cât a lucrat la Compania Națională a - sucursala S, deși încadrată în grupa I de muncă, nu a fost prestată în zona I de radiații, ci în zona II conf. relațiilor comunicate cu adresa 1546/22.02.2008
(fl. 58 recurs);
De asemenea, chiar dacă s-ar prezuma că perioada cât a fost angajat al Mineral Maf ost lucrată într-un mediu specific zonei I de risc, ca și întindere, aceasta nu depășește 12 ani, 4 luni și 9 zile - conf. mențiunilor din fișa de pensie (fl. 41 fond), necontestate.
În atare împrejurări, pentru toate motivele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, se va respinge și cererea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de formulat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.694 din 20 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii
Respinge cererea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2008.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
GREFIER,
red.sent./
red.dec.rec./29.02.2008
tehnored./26.02.2008/2 ex.
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
