Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 189/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 189/R/2010
Ședința publică din: 28.01.2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Chiș
JUDECĂTORI: Andrea Chiș, Ana Ionescu Anca Adriana
- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții -, împotriva deciziei civile nr. 450 din 7.10.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe intimata pârâtă, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă recurentul jr, asistat de avocat, cu delegația la dosar și reprezentantul intimatei pârâte, avocat, cu delegația la dosar, lipsă fiind recurenta și pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, având în vedere hotărârea nr. 79/17.12.2009, privind constituirea completelor de judecată pe anul 2010, în compunerea completului, intră doamna judecător, aflată pe prima poziție din planificarea de permanență.
Reprezentantul recurenților depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 5 lei.
Reprezentantul pârâtei intimate depune la dosar întâmpinare comunicându-se un exemplar reprezentantului recurenților.
Instanța pune în discuție reprezentantului recurenților faptul că în recurs a invocat motivele care au fost invocate în apel.
Reprezentantul recurenților învederează instanței că urmează a se referi la acest aspect pe fond.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de solicitat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului, precizând că la fond a solicitat a se dispune evacuarea pârâtei, în apel a invocat acest aspect, iar, potrivit dispozițiilor art 535.civ consideră că reclamanții și titularul dreptului de uzufruct viager nu sunt în măsură să ocupe imobilul în litigiu în parte, cota ideală din dreptul de uzufruct purtând asupra fiecărei molecule din imobil.
În acțiunea promovată la prima instanță, a precizat că imobilul din litigiu constituie proprietatea recurenților, fiind înscris în CF nr. 3389, imobil dobândit prin cumpărare de la numita, titulara dreptului de uzufruct viager asupra cotei de a parte, drept înscris sub C1.
În fața primei instanțe, s-a administrat o probațiune consistentă, care, însă, a fost ignorată, dându-se semnificație din punct de vedere juridic doar apărărilor pârâtei.
Este eronată reținerea instanței de apel în sensul că, din probele administrate în cauză, nu a reieșit că pârâta ocupa spațiul care, în urma înțelegerii, a revenit reclamanților și nici că aceasta are un comportament abuziv care să facă imposibilă conviețuirea în același imobil.
Reprezentantul recurenților precizează că nu a existat și nici nu există vreo înțelegere între recurenți și numita în privința partajării folosinței imobilului.
Reprezentantul intimatei pârâte, avocat, solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, susține motivele arătate în întâmpinare, precizând că reclamanții recurenți au calitatea de proprietari asupra imobilului în litigiu, iar are calitatea de uzufructuar asupra cotei de parte din imobil, corespunzător căreia folosește o porțiune materială determinată din imobil toate aceste aspecte nefiind contestate de nici una dintre părți în apel.
Articolul 534.civ. stipulează că uzufructuarul se poate bucura el însuși sau închiria altuia sau ceda exercițiul dreptului său, sens în care are un drept de dispoziție totală asupra dreptului de uzufruct viager în cotă de parte din imobil.
În aceste condiții, are dreptul a dispune cum dorește de cota sa de uzufruct.
Instanța de fond în mod corect a soluționat acțiunea prin respingerea cererii de evacuare. Solicită cheltuieli de judecată, justificate cu chitanța depusă la dosar.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1735/2009 a Judecătoriei Turda,a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de reclamanții jr. și soția născută în contradictoriu cu pârâta născută pentru evacuare, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că imobilul situat în,-, jud. C, înscris în CF 3389, top 74/2/2,75/2/2 casă și curte de 295 mp este proprietatea tabulară a reclamanților ca urmare a cumpărării acestuia de la numiții sen, decedat în prezent și soția, titulara unui drept de uzufruct viager asupra cotei de parte din imobil, conform sentinței civile nr. 2791/2007 din dosarul nr. 2697/2006 al Judecătoriei Turda, menținută prin Decizia civilă nr. 38/R/2008 a Tribunalului Cluj și extrasului de carte funciară.
La interogatoriul care i-a fost luat, pârâta a susținut că domiciliul său este în comuna M și nu în imobilul din litigiu, că aici își vizitează mama, în partea de imobil pe care aceasta o deține ca titulară a unui drept de uzufruct asupra imobilului și că rămâne peste noapte atunci când mama ei i-o cere, aceasta fiind bolnavă și având nevoie de îngrijire.
Reclamanții, prin răspunsurile la interogatoriile formulate în cauză de pârâtă, au arătat că nu i-au interzis pârâtei să-și viziteze mama, însă i-au cerut să nu mai locuiască în imobilul din litigiu, ea sau fiica sa numita, neavând nevoie de îngrijire, ci chiar prestând treburi gospodărești pentru pârâtă și fiica acesteia.
În cauză, au fost administrate probe testimoniale propuse deopotrivă de părțile din proces.
Martora a susținut că este destul de apropiată de familia pârâtei, mama acesteia fiind "ca o bunică pentru fetele sale", a arătat că pârâta locuiește la M, acest lucru impunându-se și pentru că aceasta deține gospodărie de care trebuie să vadă zilnic, că pârâta lucrează la un magazin din și că, atât ea, cât și fiica sa rămân peste noapte la numita atunci când aceasta le-o cere, "fiindu-i urât" singură, așa cum însăși numita a afirmat față de martoră. De asemenea, aceeași martoră a arătat că pârâta cu mama sa are o relație apropiată, îngrijindu-se de cumpărarea de medicamente pentru aceasta din urmă și ducându-i de mâncare.
Martorul a susținut, văzând-o pe pârâtă intrând în imobilul din litigiu la ore târzii și nemaiieșind de acolo, apreciază că pârâta locuiește aici, având loc de muncă și în, iar, de spre fiica acesteia, a susținut că locuiește, de asemenea, în acest imobil, întrucât de aici pleacă la scoală în Câmpia, dimineața. Același martor a mai afirmat că această locuire a pârâtei și fiicei sale vizează partea de imobil folosită efectiv de către numita, mama pârâtei și a reclamantului.
Audiată, martora - a arătat aceleași împrejurări, cum că pârâta care lucrează în câte două zile urmate de pauză de 2 zile, pe parcursul perioadei în care lucrează, locuiește în imobilul din litigiu, iar fiica sa locuiește, de asemenea, aici, urmând școala la Câmpia, stare de fapt ce durează de 2- 3 ani de zile. Despre numita, care locuiește într-o parte din imobil, cu intrare separată, a susținut că nu ar fi o persoană ce reclamă îngrijire, chiar realizând treburi gospodărești pentru fiica ei, cum ar fi spălatul de rufe.
Martorul - a arătat că pârâta locuiește la M, motivat de aceea că deține gospodărie de care trebuie să aibă grijă zilnic, că știe despre programul de lucru al pârâtei la magazinul din și că, de multe ori, dimineața, a dus-o pe pârâtă cu mașina la serviciu, iar, în calitatea sa de asistent medical, pârâta l-a rugat de mai multe ori s-o ajute să obțină medicamente pentru mama sa.
A mai reținut prima instanță că pârâta, chiar dacă locuiește în imobil, o face sporadic, la solicitarea mamei sale, acest fapt petrecându-se în partea de imobil aflată în folosința exclusivă a numitei, beneficiară a unui drept de uzufruct pentru cota de parte din imobil.
Conform art. 534 cod civil uzufructuarul se poate bucura el însuși sau închiria altuia sau ceda exercițiul dreptului său; pe de altă parte, pentru o cotă de parte din imobil, reclamanții beneficiază doar de nuda proprietate, dreptul lor de proprietate fiind, astfel, golit, în această proporție, de atributul de folosință, atribut care aparține numitei. Prin urmare, nu se poate reține o folosință abuzivă a pârâtei.
Prin decizia civilă nr. 450/A/7.10.2009 Tribunalului Cluj, apelul reclamanților a fost respins ca nefondat, aceștia fiind obligați să-i plătească intimatei suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
În considerentele acestei decizii, se reține faptul că, din depozițiile martorilor audiați, reiese că numita folosește o parte determinată din imobil și are intrare separată. Pârâta, deși domiciliază în localitatea M, unde se află soțul său și unde are gospodărie, M parte a timpului o petrece la locuința mamei sale. Acest aspect, deși contestat de pârâtă, reiese din depozițiile martorilor, -, care au relatat că pârâta a fost văzută întrând la ore târzii în imobilul în litigiu, că lucrează până seara târziu și înnoptează la mama sa, situație care durează de 2-3 ani.
Potrivit dispozițiilor art. 517 Cod civil, uzufructul este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt în proprietatea altuia, întocmai ca însuși proprietarul lor, însă cu îndatorirea de a le conserva substanța.
Conform textului legal invocat, uzufructul constă în dreptul de a folosi bunul proprietatea altuia, ceea ce înseamnă că, asupra acestui bun sau cote din bun, proprietarul păstrează doar nuda proprietate. În condițiile în care, din depozițiile martorilor reclamanților și, reiese că între reclamanți șiexistă o înțelegere de folosință a imobilului, în sensul că "mama locuiește în parte din spate a imobilului" sau "într-o cameră și hol". Prin urmare, asupra acestei părți de imobil, locuite de, reclamanții nu au niciun drept în ceea ce privește posesia și folosința. Acest drept aparține efectiv numitei, care așa cum corect a reținut prima instanță are și dreptul de a-l închiria sau de a ceda exercițiul dreptului său altcuiva. Din probele administrate în cauză, nu a reieșit că pârâta ocupă spațiul care, în urma înțelegerii, a revenit reclamanților și nici că aceasta are un comportament abuziv care să facă imposibilă conviețuirea în același imobil. Atâta timp cât reclamanții nu au drept de folosință a părții ocupate de, nu pot dispune nici de modul în care aceasta înțelege să-și folosească spațiul și nici de persoanele care ocupă împreună cu aceasta anumite perioade acest spațiu.
Deși apelanții au susținut că nu există vreo dovadă din care să reiasă cu puterea evidenței că, într-adevăr, titulara dreptului de uzufruct viager ar fi consimțit să-i cedeze fiicei sale acest drept, probele administrate confirmă faptul că numita a permis fiicei și nepoatei să rămână la ea mai mult timp. Mai mult, atâta timp cât apelanții reclamanți nu au decât nuda proprietate asupra spațiului în care locuiește pârâta și nu au făcut dovada vreunei vătămări a dreptului lor, singura care poate solicita evacuarea pârâtei este uzufructuara.
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs reclamanții, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului, cu consecința schimbării sentinței apelate și admiterii acțiunii de evacuare a pârâtei din imobilul obiect al litigiului, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
În motivarea recursului lor, reclamanții învederează că instanțele de fond, deși au administrat o probațiune consistentă, au ignorat-o în cea mai M parte, reținând apărările pârâtei. În realitate, din nicio probă nu rezultă existența vreunei înțelegeri între reclamanți, care au nuda proprietate a întregului imobil și mama pârâtei, titulara dreptului d uzufruct pe cota ideală de parte, privind o delimitare fizică a încăperilor casei, aceasta fiind folosită în comun de către proprietari și uzufructuară, neexistând un partaj de folosință consimțit de aceștia, uzufructul folosința imobilului extinzându-se asupra întregului nepartajat, nudul proprietar al întregului și uzufructuarul cotei de parte bucurându-se de același tratament. De asemenea, din nicio probă, nu reiese că uzufructuarul ar fi consimțit să cedeze dreptul sau să închirieze o parte din imobil fiicei sale, respectiv pârâtei, astfel că aceasta nu are dreptul de a locui în imobil, acțiunea în evacuare fiind fondată.
Pârâta intimată, prin întâmpinare, solicitat respingerea acțiunii, pe motiv că, în fapt, nu locuiește în imobil și că, oricum, singura care are calitatea de a cerere evacuarea ei este uzufructuara.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, recursul se fundamentează pe împrejurări de fapt, ce nu se încadrează în disp. art. 304 Cod proc.civ. pct. 11 fiind abrogat încă prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, neputându-se vorbi de o nemotivare a hotărârii de către instanța de apel, în condițiile în care existența convenției privind partajarea folosinței locuinței a fost contestată abia în recurs,omissio medio, nefiind întrunite, astfel, nici condițiile prev. de pct. 7 al art. 304 Cod proc.civ.
În baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. recursul va fi respins ca nefondat, din considerentele arătate, iar recurenții, fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc.civ. vor fi obligați să-i plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței de la fila 13.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții jr și împotriva deciziei civile nr. 450 din 7.10.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Obligă recurenții să-i plătească intimatei suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
5 ex/26.02.2010
Jud.apel:,
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu Anca Adriana
