Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1977/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1977/R/2009 | |
Ședința publică din 15 octombrie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Eugenia Pușașiu | - - |
JUDECĂTORI: Eugenia Pușașiu, Andrea Chiș Ana Ionescu | - - - - |
GREFIER: | - - |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N împotriva deciziei civile nr. 393/A din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta UNIUNEA ȘI DIN ROMÂNIA - ASOCIAȚIA PENTRU DREPTURI DE AUTOR, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 7 octombrie 2009, reclamantul-recurent a depus la dosar, prin registratura instanței, o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, la care a fost anexat timbrajul aferent recursului.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea pronunțării.
CURTEA
Prin sentințacivilă nr. 7670 din 17 iunie 2008 Judecătoriei Cluj -, a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de reclamantul Consiliul Local al mun. C-N împotriva pârâtei Uniunea și din România-Asociația pentru Drepturi de autor (-), asociație neguvernamentală, având ca obiect evacuare, fiind admisă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională Uniunea și din România-Asociația pentru Drepturi de Autor (-), asociație neguvernamentală non-profit, Consiliul Local al municipiului C-N, având ca obiect acțiune în constatare, constatându-se prelungit de drept contractul de închiriere nr. 3/25.03.1993 încheiat între Consiliul Local al municipiului C-N și Uniunea C, inițial în baza prev. art. l din Legea nr. 17/1994 și apoi în baza prev. art. l din OG nr. 40/1999 până la data de 08.04.2009.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanța a reținut că, la data de 25.03.1993, s-a încheiat între părți contractul de închiriere nr. 3/1993, prin care reclamantul a închiriat pârâtei spațiul în suprafață de 35,00 mp. situat în mun. C-N nr. 1 jud. C, pe o perioadă de 1 an, cu începere de la 24.03.1993 până la 24.03.1994.
Având în vedere adoptarea Legii nr. 17/1994 și a OUG nr.40/1999, contractul de închiriere dintre părți nu a fost reînnoit fără termen.
Astfel art. 1 din Legea nr. 17/1994 dispune: contractele de închiriere, indiferent de proprietar, privind suprafețele locative cu destinația de locuințe, supuse normării și închirierii conform Legii nr. 5/1973, precum și cele folosite de către așezămintele social culturale și de învățământ, de partide politice, sindicate și alte organizații neguvernamentale, aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei legi, se prelungesc de drept pe o perioadă de 5 ani, în aceleași condiții.
Apoi, art. 1 din OUG nr. 40/1999 dispune: contractele de închiriere, indiferent de proprietar, privind suprafețele locative cu destinația de locuințe,supuse normării și închirierii conform Legii nr. 5/1973, precum și cele folosite de către așezămintele social culturale și de învățământ, de partide politice, sindicate și alte organizații neguvernamentale, legal înregistrate, prelungite sau reînnoite conform Legii nr. 17/1994 și aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se prelungesc de drept pe o perioadă de 5 ani, de la data intrării în vigoare a acesteia, în aceleași condiții, cu excepția nivelului chiriei.
Instanța a apreciat că în cauză sunt incidente aceste dispoziții legale, contractul de închiriere dintre părți fiind prelungit de drept pe o perioadă de 5 ani, inițial în baza Legii nr. 17/1994, iar apoi pe o perioadă de încă 5 ani în baza OUG nr. 40/1990, până la data de 08.04.2004.
În plus, potrivit art. 14 din OUG nr. 40/1999, la expirarea termenului de închiriere stabilit conform art. 1 din OUG nr. 40/1999, chiriașul are dreptul lareînnoireacontractului pentru aceeași perioadă. In speță, reclamantul nefăcând dovada nici unuia dintre cazurile de neprelungire a contractului de închiriere, acesta se consideră prelungit pentru o perioadă de încă 5 ani cu începere de la data de 08.04.2004 și până la data de 08.04.2009.
Prin decizia civilă nr. 393/A/18.06.2009 a Tribunalului Cluj, apelul reclamantului a fost respins ca nefondat.
În considerentele acestei decizii, tribunalul reține că, potrivit contractului de închiriere nr. 3/25.03.1993, reclamantul a închiriat pârâtei spațiul în litigiu pe o perioadă de 1 an, respectiv pentru perioada 24.03.1993-24.03.1994.
Potrivitart. 1 din Legea nr. 17/1994, contractele de închiriere privind suprafețele locative folosite de către așezămintele social-culturale si de învățământ, de partide politice, sindicate si alte organizații neguvernamentale, aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei legi,se prelungesc de drept pe o perioadă de 5 ani, în aceleași condiții, iar conform art. 1 din OUG nr. 40/1999 contractele de închiriere privind suprafețele locative cu destinația de locuințe, precum și cele folosite de așezămintele social-culturale și de învățământ, de partide politice, de sindicate și de alte organizații neguvernamentale, legal înregistrate, prelungite sau reînnoite conform <LLNK 11994 17 10 201 0 17>Legii nr. 17/1994 și aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta se prelungesc de drept pentru o perioada de 5 ani de la data intrării în vigoare a acesteia, în aceleași condiții, cu excepția nivelului chiriei.
de cele ce preced, tribunalul a considerat că prima instanță făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale menționate, în condițiile în care pârâta este o organizație neguvernamentală și avea calitatea de titular al unui contract de închiriere având ca obiect o suprafață locativă deținută de reclamant, dispozițiile de drept comun invocate de apelanta nefiind incidente in cauza.
Criticile apelantei, în sensul că dispozițiile OUG nr. 40/1999 se referă doar la chiriașii deținători ai locuințelor din fondul locativ de stat și nu la spatiile cu altă destinație, sunt nefondate,art. 1 din această ordonanță indicând clar că se aplica contractelor de închiriere pentru suprafețele locative deținute de stat sau de unitățile administrative ale acestuia folosite de unități de învățământ, de așezăminte social-culturale ori ca sedii de partide politice legal înregistrate, de sindicate sau de organizații neguvernamentale.
Pe de alta parte, tribunalul a constatat că, potrivit art. 14 din OUG nr. 40/1999, a expirarea termenului de închiriere stabilit conform prezentei ordonanțe de urgență, chiriașul are dreptul lareînnoirea contractului, pentru aceeași perioadă, dacă părțile nu modifică prin acord expres durata închirierii. Proprietarul este obligat să îi notifice chiriașului refuzul de a reînnoi contractul de închiriere cu cel puțin un an înainte de expirarea acestuia, pentru situațiile prevăzute la alin. (2) lit. a) și b). In cazurile prevăzute la alin. (2) lit. d) notificarea se face cu cel puțin 60 de zile înainte de expirarea contractului.
Astfel, în condițiile în care, între părți, nu a intervenit un acord de voință cu privire la modificarea duratei închirierii, iar reclamantul nu a făcut dovada notificării către pârâtă a refuzului de reînnoire a contractului de închiriere, acesta s-a prelungit de drept, așa cum a reținut si prima instanță, până la data de 08.04.2009.
Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal recurs reclamantul, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței apelate, cu consecința admiterii acțiunii.
În motivarea recursului său, reclamantul reiterează, practic, motivele invocate în apel, respectiv că art. 1 din Legea nr. 17/1994 și art. 1 și 14 din OUG nr. 40/1999 se referă la chiriașii deținători a locuințelor din fondul locativ de stat și nu la spațiile cu altă destinație, astfel că, în realitate, contractul de închiriere reținut de instanțele de fond, care, de altfel, se referă la un alt spațiu decât cel în litigiu, a expirat după ultima reînnoire prin act adițional la data de 5.06.2009.
Contractul de închiriere privind imobilul în litigiu a fost reînnoit prin tacită relocațiune, în sensul art. 1437.civil, neexistând un obicei al locului pentru termenul de denunțare unilaterală a contractului, în sensul art. 1436.civil, motiv pentru care, în notificarea adresată pârâtei, a fost trecut un termen de 10 zile.
De altfel, potrivit art. 1436.civil, raportat la art. 1450 - 1451 civil, locațiunea încetat de drept la simpla expirare termenului, chiar fără o înștiințare prealabilă, doar că reclamantul a lăsat-o pe pârâtă în spațiu, acesta fiind motivul pentru care sunt incidente disp. art. 1437.civil.
Cu toate acestea, reclamantul nu poate fi lipsit de atributele dreptului său de proprietate prin refuzul pârâtei de a elibera spațiul.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. curtea apreciază că acesta nu este fondat,întrucât, în principal, acesta pornește de la premisa că art. 1 din Legea nr. 17/1994 și art. 1 și 14 din OUG nr. 40/1999 nu au ca obiect spațiile cu altă destinație decât cea de locuință.
În realitate, așa cum corect a reținut tribunalul, textele referitoare la obiectul de reglementare al acelor acte normative stabilesc fără echivoc că acesta privesc și suprafețe folosite de organizații neguvernamentale, întrucât art. 1 din Legea nr. 17/1994 se referă la contractele de închiriere privindsuprafețele folosite de cătreașezămintele social-culturale si de învățământ, de partide politice, sindicate si alteorganizații neguvernamentale, aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei legi, iar art. 1 din OUG nr. 40/1999 indică clar că se aplica contractelor de închirierepentru suprafețele deținute destat sau de unitățile administrative ale acestuiafolosite deunități de învățământ, de așezăminte social-culturale ori ca sedii de partide politice legal înregistrate, de sindicate sau deorganizații neguvernamentale.
Toate celelalte argumente privind susținerea recursului sunt subsidiare acestuia, astfel că, la rândul lor, sunt nefondate.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ. curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C N împotriva deciziei civile nr. 393 din 18 iunie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red. dact. GC
4 ex/13.11.2009
Jud.apel:,
Președinte:Eugenia PușașiuJudecători:Eugenia Pușașiu, Andrea Chiș Ana Ionescu
