Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 2/
Ședința publică din 9 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Irina Bondoc
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenții pârâți, - și, domiciliați în Cernavodă, str. -, - 3,. 10, jud. C, în contradictoriu cu intimata reclamantă "" SUCURSALA CERNAVODĂ, cu sediul în Cernavodă,-, jud. C, împotriva deciziei civile nr. 375 din 20.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. pentru recurenți pârâți, - și, conform împuternicirii avocațiale nr. 378/2007 și cons.., pentru intimata pârâtă "" SUCURSALA CERNAVODĂ, potrivit împuternicirii din 7.12.2007.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbre judiciare.
După referatul grefierului de ședință;
Luând act că nu sunt cereri prealabile de formulat, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul pentru recurenții pârâți, apărătorul acestora pune concluzii de admitere a recursului, cu motivarea că d-lui se afla în posesia taxei de timbru dar că nu a depus această dovadă întrucât nu a cunoscut termenul de judecată stabilit pentru judecarea apelului. Pârâții au fost plecați din localitate, au găsit citația pentru 20.09.2007 însă au considerat că și avocatul lor are cunoștință de data procesului.
Reprezentantul intimatei reclamante, solicită respingerea recursului ca inadmisibil, conform întâmpinării.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sub nr-, reclamanta - Sucursala Cernavodă, a solicitat în contradictoriu cu pârâții, - și, evacuarea pârâților din apartamentul nr. 10, situat în Cernavodă, str. -, - 3, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâții ocupă apartamentul în litigiu fără un titlu legal. S-a mai reținut că pârâții sunt membrii familiei lui, fost angajat al reclamantei până în anul 2005 și titularul unui contract de închiriere pentru locuința în litigiu, pe parcursul derulării raporturilor de muncă. După încetarea acestor raporturi de muncă, reclamanta a formulat acțiune în evacuare împotriva titularului contractului de închiriere, acțiune admisă prin sentința civilă nr. 467 din 2.03.2006 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin decizia civilă nr. 53 din 25.01.2007 a Tribunalului Constanța.
Prin cerere reconvențională pârâții au solicitat obligarea reclamantei să le înstrăineze locuința în litigiu.
Prin sentința civilă nr. 494 din 2.03.2007 Judecătoria Medgidiaa admis cererea principală și a respins cererea reconvențională, dispunând evacuarea pârâților din locuință, pentru lipsa titlului locativ.
Pentru a pronunța această soluția prima instanță a reținut că locuința în litigiu este o locuință de intervenție, destinată cazării personalului ce deservește această unitate economică, iar ca urmare a încetării contractului de muncă al numitului a intervenit și rezilierea contractului de închiriere, conform disp. art. IV lit. d din contractul de închiriere nr. 8363 din 13.11.2001.
Reclamanții în calitate de membri ai familiei salariatului au dobândit un drept de folosință asupra locuinței pe perioada cât titularul contractului a fost salariatul unității reclamante, ulterior acestei date încetând aceste drepturi.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 375 din 20.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, instanța a anulat apelul reclamanților ca netimbrat.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul Constanțaa reținut că în sarcina apelanților reclamanți a fost stabilită o taxă de timbru în valoare de 5 lei și un timbru judiciar de 0,30 lei, iar reclamanții nu au achitat această taxă de timbru până la termenul de judecată din 20.09.2007, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 20 al.1 din Legea nr. 146/1997 și ale nr.OG 32/1995.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții, - și care au criticat-o pentru nelegalitate.
Recurenții au susținut că au avut convingerea că apelul va fi timbrat, cu ocazia declarării de către apărătorul angajat în cauză. Mai mult au considerat că termenul de judecată din 20.09.2007, pentru care primiseră citație era cunoscut și apărătorului, dar după anularea cererii au aflat că apărătorul nu mai ajunsese la proces. Recursul nu este motivat în drept.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de susținerile reclamanților se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai pentru cauzele reglementate de art. 304 pct 1-9 Cod pr. civilă, pentru motive de nelegalitate a hotărârii supuse căii de atac.
În cauză se reține că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 20 al. 1 din Legea nr. 146/1997, reținând că reclamanții nu s-au conformat dispoziției de plată a taxei de timbru în valoare de 5,3 lei. Reclamanții nu au contestat împrejurarea că aveau cunoștință de această sarcină și au susținut că mandataseră un apărător calificat pentru timbrarea și susținerea cererilor lor în apel. Pe de altă parte nu au dovedit că taxa de timbru era exorbitantă în raport de posibilitățile lor materiale și dreptul subiectiv a cărui protecție o solicitau.
Curtea Europeană de Justiție a reținut în mod constant în jurisprudența sa, cu ocazia analizării dreptului la un proces echitabil și accesul la justiție, că " dreptul la justiție nu este absolut. El se pretează la limitări, pentru că el comandă, chiar prin natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop " ( Cauza Tolstoy Miloslovski vs. Regatul Unit, hotărârea din 13.07.1995).
Curtea nu a exclus niciodată posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiției să poată justifica impunerea unei restricții financiare în accesul unei persoane la justiție, dar este necesar să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat ( Cauza Weissman a contra României - hotărârea din 24.05.2006).
În cauză, se reține că s-a păstrat un echilibru just între, pe de o parte interesul statului în a percepe costurile procedurii și, pe de altă parte, interesul apelanților reclamanți de a le fi evaluate pretențiile în fața justiției.
Suma de 5,3 lei stabilită în sarcina apelanților nu este exorbitantă în raport cu posibilitățile materiale ale acestora, și nici nu aduce atingere dreptului reclamanților la de acces la instanță, anularea cererii intervenind în apel, după pronunțarea unei hotărâri judecătorești cererea reclamanților fiind supusă cercetării unei instanțe judecătorești.
De altfel, recurenții reclamanți nici nu au invocat imposibilitatea achitării acestei taxe de timbru datorită insolvabilității materiale, ci datorită unei neînțelegeri pe care au avut-o cu apărătorul angajat.
Analizând lucrările dosarului din apel se constată că la dosar nu există delegația vreunui avocat angajat care să apere interesele apelanților, susținerea recurenților fiind lipsită de fundament.
În ceea ce privește chitanțele depuse în recurs de apărătorul recurenților (filele 5 și 6) se reține că deși acestea confirmă plata unei taxe de timbru în valoare de 10 lei la data de 18.09.2007, aceste chitanțe nu conțin mențiunea numărului dosarului pentru care au fost achitate, iar numele menționat la rubrica " elemente de identificare a contribuabilului" este, avocatul angajat de reclamanți în recurs, dar care nu a dovedit că a fost angajat de reclamanți și pentru susținerea drepturilor lor în apel, anterior achitării acestor taxe de timbru. În atare situație nu se poate reține ca satisfăcută obligația apelanților de plată a taxei de timbru aferentă apelului, anterior soluționării acestuia.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod pr. civilă se va respinge ca nefondat recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de recurenții pârâți, - și, domiciliați în Cernavodă, str. -, - 3,. 10, jud. C, în contradictoriu cu intimata reclamantă "" SUCURSALA CERNAVODĂ, cu sediul în Cernavodă,-, jud. C, împotriva deciziei civile nr. 375 din 20.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
Grefier, - -
- -
Jud.fond
Jud.apel;
Red.dec.jud. -
15.01.2008
Dact.gref.
2 ex./ 15.01.2008
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Irina Bondoc
