Evacuare. Jurisprudenta.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
ECIZIA NR.177
Ședința publică din data de 26 februarie 2009
PREȘEDINTE: Iolanda Mioara Grecu
JUDECĂTORI: Iolanda Mioara Grecu, Elena Subert Costea
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în Câmpina,-, -.42,.A,.7,.31, cod poștal -, județul P, împotriva deciziei civile nr.436 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliat în Câmpina,-,.41,.A,.1, cod poștal -, județul P și, domiciliată în comuna,-, cod poștal -, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta reclamantă personal asistată de avocat și intimata asistată de avocat din cadrul Baroului P, lipsind intimatul pârât.
Procedura îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 1.226,00 potrivit chitanței nr.-/28.01.2009 și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei, ce s-au anulat la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților motivul de ordine publică privind incidența dispozițiilor art.304 pct.1 și pct.5 cod pr.civilă, respectiv nelegala compunere a instanței Tribunalului care a soluționat pricina în complet de apel și nu de recurs și încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 al. 2 pr.civ raportat la încălcarea dispozițiilor art.2821cod pr.civilă, având în vedere decizia ICCJ nr.32/2008, pronunțată în interesul legii și valoarea obiectului cauzei de 60 000 lei, indicat de părți în cadrul actului de donație a cărei revocare se solicită.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta reclamantă consideră că Tribunalul Prahova trebuia să judece cauza ca instanță de recurs în complet format de trei JUDECĂTORI: Iolanda Mioara Grecu, Elena Subert Costea
Avocat, având cuvântul pentru intimata, declară că într-adevăr dispozițiile legale sunt clare, astfel încât cauza urmează a fi soluționată de Tribunal în complet de recurs.
CURT E
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr.4119/204/08.10.2007 la Judecătoria Câmpina, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună revocarea contractului de donație nr.1053/13.03.2007 încheiat între părți, pentru ingratitudinea pârâtei, obligarea pârâților, în solidar, să-i plătească veniturile nerealizate de la data introducerii acțiunii, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în baza contractului sus-menționat, a donat pârâților imobilul proprietatea sa, situat în Câmpina,-,.41,.A,.1, fără niciun fel de sarcini, însă, ulterior, pârâții s-au despărțit în fapt în urma plecării pârâtei din domiciliul comun, astfel încât, la 12.07.2007, a surprins-o pe pârâtă în imobilul în litigiu, în timp ce sustrăgea bunuri din domiciliul comun, motiv pentru care aceasta din urma a agresat-o fizic, a amenințat-o cu moartea, i-a adresat cuvinte jignitoare, provocându-i leziuni ce au necesitat 3-4- zile îngrijiri medicale, fără să țină seama ca a suferit o operație pe cord deschis, astfel încât, pârâta se face vinovată de delicte, injurii grave și de atentat la viața reclamantei.
La data de 05.12.2007, pârâtul a formulat o întâmpinare prin care a arătat ca este de acord cu acțiunea și ca sunt reale susținerile reclamantei.
De asemenea, la 05.12.2007, pârâta a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în condițiile în care incidentul din 12.07.2007 a avut loc datorită comportamentului reclamantei care a pătruns peste ea în apartament și a început să o lovească nejustificat, a insultat-o, fiind nevoită să se apere în raport de comportamentul reclamantei.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu și martori, prin sentința civilă nr.499/13.02.2008 a Judecătoriei Câmpina, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată, luându-se act de renunțarea reclamanților la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata veniturilor nerealizate și de declarația pârâtei că nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în baza contractului de donație nr.1053/2007 reclamanta a donat pârâților imobilul situat în Câmpina,-,.41, parter, având două camere și dependințe, iar potrivit declarațiilor martorilor și, în vara anului 2007 avut loc un incident între reclamantă și pârâtă, incident în cadrul căruia pârâta ar fi lovit-o pe reclamantă cu mâinile și picioarele, în condițiile în care a surprins-o pe pârâtă în apartament, suferind leziuni traumatice, aspecte relatate martorii sus-menționați.
În continuare, s-a menționat că potrivit declarației martorei -, a fost sunată de pârâtă la 12.07.2007, care i-a relatat că reclamanta a intrat în apartament și i-a vorbit urât, a amenințat-o și a lovit-o cu geanta în cap, deși, inițial, relațiile dintre părți au fost bune, iar certificatul medico-legal nr.1574/2007 atestă existenta unor leziuni traumatice la reclamantă, pe brațul drept, antebrațe, coapsa dreaptă, ce puteau fi produse prin lovire cu corpuri dure, astfel încât, în speță, în raport de probele administrate în cauză și de conținutul certificatului de mai sus, de numărul de zile de îngrijiri medicale, nu există nicio dovadă că pârâta a atentat la viața reclamantei sau că a săvârșit față de aceasta delicte, cruzimi, injurii grave, mai ales că, incidentul din 12.07.2007 reprezintă o neînțelegere între părți, în legătura cu părăsirea domiciliului conjugal de către pârâtă, care nu determină revocarea contractului pentru ingratitudine.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii, revocarea contractului de donație, motivându-se că potrivit probelor administrate în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.831 pct.1, 2 Cod civil, privind săvârșirea de către pârâtă a unor acte de ingratitudine față de reclamantă, constând în amenințări, violente săvârșite asupra sa, în condițiile în care cunoștea starea de sănătate a acesteia, operație pe cord deschis cu înlocuire de valvă artificială și că există acte medicale, certificat medico-legal, declarații de martori, rezoluția procurorului, care atestă existența agresiunii asupra sa la 12.07.2007, săvârșita de pârâtă, pentru care a fost sancționată administrativ.
A mai arătat reclamanta că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate în cauză, deși acestea atesta faptele de ingratitudine ale pârâtei, mai ales că imobilul în litigiu este proprietatea sa, fiind cea care a achitat prețul și nu există nicio dovadă privind achitarea prețului de către pârâți, astfel încât, a reieșit din dezbateri că imediat după ieșirea din spital, a fost dusă la notar pe sus, datorită stării sale de sănătate precară, să semneze actul de donație.
De asemenea, reclamanta a menționat că pârâta a recunoscut la interogatoriu că la data internării sale se efectuau toate formalitățile pentru încheierea actului, iar pârâta a părăsit domiciliul conjugal, intrând în relații cu un alt, părăsire concretizată prin introducerea acțiunii de divorț, rezultând caracterul premeditat al grabei cu care a fost dusă la notar pentru a semna actul de donație, fiind desfăcuta ulterior căsătoria dintre pârâți, mai ales că, toate cheltuielile de întreținere au fost suportate de reclamanta după încheierea actului de donație.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr.4119/204/10.04.2008.
La data de 12.06.2008, pârâta a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea apelului întrucât instanța de fond a reținut corect situația de fapt atunci când a respins acțiunea că neîntemeiată.
Prin decizia nr. 436 pronunțată la 23 septembrie 2008, Tribunalul Prahovaa respins apelul ca nefondat, reținând că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2508/04.10.2001, reclamanta a cumpărat imobilul situat în Câmpina,-,.41,.1, parter, având două camere și dependințe, în schimbul sumei de 80.000.000 ROL, imobil pe care l-a donat pârâților în baza contractului de donație nr.1053/13.03.2007, donație acceptată de către pârâți și efectuată cu scutire de raport.
Conform actelor medicale existente la dosar (scrisoare medicală, bilet de externare, buletin de analiză, raport medical), reclamanta în vârsta de 53 ani, a suferit o intervenție chirurgicală în cursul lunii martie 2007, la inima, prin înlocuirea unei valvule mitrale cu proteza mecanică, suferind de boala mitrală reumatismală, având obligația să evite traumatismele și injecțiile intramusculare.
S-a mai reținut că în cuprinsul certificatului medico-legal nr.1574/2007, buletinului de trimitere din 12.07.2007, rețetei din 01.10.2007, se menționează că la data de 12.07.2007 reclamanta ar fi suferit o agresiune constând în hematom pe brațul drept, pe coapsa dreaptă, echimoze pe antebrațele, ce puteau fi produse prin lovire cu corpuri dure și care au necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale, precizându-se că există posibilitatea apariției unor riscuri vitale.
Tribunalul a mai reținut că prin Ordonanța nr.1940/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantei pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și a pârâtei pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violente, de amenințare și i s-a aplicat acesteia din urmă o amendă administrativă de 600 lei, în timp ce reclamantei i s-a aplicat o amendă administrativă de 150 lei.
De asemenea, s-a reținut că prin sentința civilă nr.290/28.01.2008 a Judecătoriei Ploiești, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între pârâți și încredințarea spre creștere și educare a minorei rezultată din căsătorie, pârâtei.
S-a arătat că martorii propuși de reclamantă au declarat că în vara anului 2007 reclamanta le-a relatat că a fost lovită de pârâtă, prezentând echimoze pe față, în condițiile în care a surprins-o pe pârâta în imobilul în litigiu când lua bunuri din apartament, motiv pentru care a fost lovită de pârâtă cu picioarele și mâinile, mai ales că, pârâta părăsise apartamentul încă din luna aprilie 2007.
Totodată, martorii propuși de pârâtă, - și, au arătat că la 12.07.2007 au fost sunați de pârâtă care i-a încunoștiințat că reclamanta a pătruns peste ea în apartamentul în litigiu, i-a vorbit urât, amenințând-o și lovind-o cu geanta în cap, după care, pârâta nu a mai putut pătrunde în apartament datorită blocării ușilor acestuia.
Dispozițiile art.831 cod civil stipulează că se poate dispune revocarea unei donații pentru ingratitudine, în următoarele 3 cazuri, limitativ prevăzute: a) atentat la viața donatorului, adică să existe o intenție de a ucide, de a curma viața donatorului, nefiind necesară o condamnare penală în acest sens; b) săvârșirea de către donatar a unor delicte, cruzimi sau injurii grave, fapte a căror gravitate se apreciază de către instanță, fiind necesar să fie săvârșite cu intenție, caz în care simplele certuri între părți nu determină revocarea; c) refuzul de alimente.
S-a apreciat că atât timp cât între reclamantă și pârâți a intervenit contractul de donație nr.1053/2007 în baza căruia reclamanta le-a donat acestora din urmă imobilul în litigiu, iar între reclamantă și pârâtă a avut loc un incident în vara anului 2007, în timpul căruia părțile s-au lovit reciproc, incident determinat de pătrunderea reclamantei în imobil, în timp ce pârâta venise sa ridice diferite bunuri, înseamnă că incidentul din vara anului 2007 nu reprezintă prin însăși natura lui un delict, o cruzime, o injurie gravă, un atentat la viața reclamantei, întrucât nu este o faptă de o anumită gravitate de natură să atragă revocarea donației pentru ingratitudine, ci, pur și simplu, o neînțelegere, o ceartă între reclamantă și pârâtă, determinată de comportamentul reclamantei care a împiedicat-o pe pârâtă să ridice bunuri din imobilul în litigiu.
Astfel, s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea ca neîntemeiată, constatând că în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.831 Cod civil.
Cu privire la motivele invocate de către reclamantă, conform cărora probele administrate în cauză atesta îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.831 pct.1, 2 Cod civil, privind săvârșirea de către pârâta a unor acte de ingratitudine constând în amenințări, violențe săvârșite asupra sa, în condițiile în care cunoștea starea de sănătate a acesteia, operație pe cord deschis cu înlocuire de valvă artificială, tribunalul a apreciat că sunt nefondate deoarece sancționarea pârâtei nu demonstrează săvârșirea de către aceasta din urmă a unor delicte, cruzimi, injurii grave, a unui atentat la viața reclamantei, ci, dimpotrivă, existența unui incident provocat de comportamentul reclamantei care a pătruns în imobilul proprietatea pârâților, fără niciun drept și a provocat scandal, lovind-o pe pârâtă.
S-a mai arătat că atât timp cât reclamanta a fost cea care a pătruns în imobilul în litigiu, în timp ce pârâta se afla în apartament, determinând incidentul între părți, înseamnă că reclamanta nu poate pretinde săvârșirea de către pârâtă a unor delicte, injurii, cruzimi, a unui atentat deoarece reclamanta a fost cea care a provocat incidentul pentru a se putea prevala ulterior, în cadrul prezentei acțiuni, de acest incident, invocându-și, de fapt, propria culpă, pentru a obține protecția unui drept, respectiv revocarea donației pentru ingratitudine, ceea ce este inadmisibil.
Referitor la susținerile reclamantei în sensul că s-au interpretat greșit probele administrate în cauză, deși acestea atesta faptele de ingratitudine ale pârâtei, mai ales că imobilul în litigiu este proprietatea sa, fiind cea care a achitat prețul și nu există nicio dovadă privind achitarea prețului de către pârâți, astfel încât, a reieșit din dezbateri că imediat după ieșirea din spital, a fost dusă la notar pe sus, datorită stării sale de sănătate precară, să semneze actul de donație, tribunalul a apreciat că nu pot fi avute în vedere întrucât în speță se analizează dacă sunt îndeplinite, sau nu, condițiile prevăzute de lege pentru revocarea donației pentru ingratitudine și nicidecum în ce condiții s-a încheiat contractul, cine a suportat prețul de achiziționare a imobilului, situația stării de sănătate a reclamantei la data încheierii actului de donație.
Tribunalul mai reținut că împrejurările invocate de către reclamantă, potrivit cărora pârâta a părăsit domiciliul conjugal, intrând în relații cu un alt, rezultând caracterul premeditat al grabei cu care a fost dusă la notar pentru a semna actul de donație, fiind desfăcută ulterior căsătoria dintre pârâți și că toate cheltuielile de întreținere au fost suportate de reclamantă după încheierea actului de donație, nu au relevanță în cauză deoarece acestea exced cazurilor reglementate expres de dispozițiile art.831 Cod civil, neputând face obiectul unei acțiuni de revocare a contractului de donație.
Apărările reclamantei că a suferit o operație pe cord deschis, existând acte medicale în acest sens și că a fost agresată fizic de către pârâtă prin aplicarea unor lovituri în zona toracelui, caz în care pârâta se face vinovată de atentat la viața sa, au fost considerate neîntemeiate întrucât niciun martor audiat în cauză nu a perceput personal situațiile de fapt descrise, ci prin intermediul parților, inclusiv al reclamantei, caz în care depozițiile acestora nu constituie dovezi certe cu privire la săvârșirea de către pârâtă a unor delicte, cruzimi, injurii grave, a unui atentat la viața reclamantei, iar actele medicale atestă existenta unor simple echimoze, a unor hematoame la baza cărora a stat comportamentul agresiv al reclamantei care a pătruns în imobil peste pârâtă, provocând scandal și determinând-o pe pârâtă să o lovească.
instanța că, faptul că reclamanta a suferit o intervenție chirurgicală pe cord deschis, nu înseamnă în mod automat că pârâta a săvârșit un atentat la viața reclamantei, delicte, cruzimi, injurii grave față de aceasta din urmă, întrucât efectuarea unei asemenea operații, nu determină în mod automat existența faptelor sus-menționate din partea pârâtei ci, pur și simplu, atestă starea de sănătate a reclamantei la un anumit moment dat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, invocând dispozițiile art. 304 pct.9 pr.civilă.
Recurenta a susținut că Judecătoria Câmpina, în analiza probelor administrate, nu a avut în vedere nici înscrisul denumit " Scrisoare către medicul specialist" prin care i se recomandă evitarea efortului fizic, a temperaturilor extreme, umezeală, traumatismele, etc. și nici mențiunea făcută de dr. cu privire la riscul vital la care ar fi putut fi supusă în cazul unei agresiuni fizice.
Se mai critică hotărârea instanței de fond și sub aspectul neexercitării rolului activ, prevăzut de art. 129 pr.civilă, în sensul că instanța, din oficiu, ar fi trebuit să pună în discuția părților efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească dacă lovirea reclamantei la un interval scurt de la intervenția chirurgicală, a prezentat un risc vital pentru viața acesteia.
Susține recurenta că instanța de apel dezvoltat motivarea instanței de fond, fără a avea în vedere soluția dată plângerii pe care a formulat-o împotriva intimatei cu privire la săvârșirea infracțiunii de lovire.
Astfel, prin Ordonanța nr. 1940/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, confirmată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina prin Ordonanța nr. 39/II/2/2008, s-a reținut săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, în sarcina numitei întrucât aceasta a exercitat violențe asupra părții vătămate, concluzionându-se că leziunile traumatice ar fi putut fi produse prin lovire cu corpuri dure.
Mai arată recurenta că, deși s-a reținut faptul că asupra sa s-au exercitat violențe la un interval scurt de timp după intervenția pe cord, se apreciază că nu i-a fost pusă în pericol viața.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârilor atacate și rejudecând cauza, instanța de recurs să admită acțiunea și să dispună revocarea contractului de donație nr. 1053/13.03.2007.
La termenul din data de 26 februarie 2009, Curtea de Apel a invocat ca motiv de ordine publică incidența art. 304 pct. 1 și 5.pr.civilă, respectiv alcătuirea nelegală a instanței în complet de doi judecători și nu de trei și încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2.pr.civilă, respectiv soluționarea cauzei în calea de atac a apelului, și nu a recursului, conform art. 2821.pr.civilă.
Examinând motivul de ordine publică invocat de către instanță din oficiu, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea constată că, sub acest aspect, recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Obiectul prezentei cereri de chemare în judecată în constituie, potrivit acțiunii introductive înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina, revocarea contractului de donație autentificat sub nr. 1053/13.03.2007 la Biroul Notarului Public și obligarea pârâților de a restitui reclamantei bunul imobil donat, precum și obligarea acestora la plata veniturilor nerealizate, capăt de cerere la care reclamanta a renunțat la termenul din data de 6.02.2008.
Ca atare, singurul capăt de cerere cu care reclamanta a investit instanța, îl constituire revocarea donației către pârâți a apartamentului său și repunerea în situația anterioară, respectiv redobândirea proprietății și a posesiei asupra acestui bun litigios.
Raportat la limitele investirii instanței, se poate constata că revocarea donației cu consecința repunerii în situația anterioară, tinde la redobândirea, readucerea în proprietate a unui bun, drept patrimonial, evaluabil în bani.
Potrivit art. 112 pct. 3.pr.civilă, cererea de chemare în judecată trebuia să cuprindă, pe lângă obiectul sus-arătat, și valoarea lui după prețuirea reclamantei, atunci când prețuirea era cu putință.
Deși reclamanta nu a indicat în mod expres valoarea bunului litigios al cărui drept de proprietate tindea a-l redobândi, această omisiune a fost complinită prin atașarea la cererea de chemare în judecată a unor înscrisuri, respectiv contractul de donație nr. 1053/13.03.2007 și actele cadastrale aferente din care rezultă că valoarea imobilului, declarată de ambele părți, este de 60.000 lei, valoare care nu a fost contestată și nici nu s-a dovedit contrariul pe parcursul soluționării prezentei cauze.
Potrivit art. 2821.pr.civilă, hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală, privind litigii al căror obiect are o valoare de până la un miliard lei vechi, inclusiv, (100.000 lei noi) sunt supuse numai căii de atac a recursului, nu și a apelului.
Aceste aspecte au fost analizate și de către Înalta Curte de Casație și Justiție -Secțiile unite, care, pronunțând decizia în interesul legii nr. 32/2008, a stabilit că aceste litigii, de genul celui prezent, sunt evaluabile în bani și, ca atare, în cazul unei valori sub 100.000 lei pot fi atacate numai cu recurs la tribunalul județean.
Este adevărat că dispozițiile acestei decizii în interesul legii sunt obligatorii numai pentru viitor, de la data publicării în Monitorul Oficial, dar trebuie observat că Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat pentru lămurirea unor aspecte interpretate în mod diferit de către instanțele judecătorești în cazul acțiunilor în constatarea nulității, rezoluțiunii sau revocării donațiilor, pentru care reclamanții nu ceruseră repunerea în situația anterioară.
Ori, anterior pronunțării acestei decizii, practica judiciară a fost constantă în a declara caracterul patrimonial, evaluabil în bani al acestui gen de acțiuni în cazul în care se solicită și repunerea în situația anterioară cum s-a cerut în speța de față.
Soluționarea de către Tribunalul Prahovaa cauzei cu încălcarea dispozițiilor art. 2821pr.civilă și cu neobservarea formelor de procedură cu privire la competența materială a acestei instanțe, a condus la pronunțarea unei hotărâri afectată de nulitate absolută, în condițiile art. 105 alin. 2.pr.civilă și, ca atare, este supusă casării, potrivit art. 312 alin. 3.pr.civilă, dat fiind incidența dispozițiilor art. 304 pct. 5.pr.civilă.
Mai mult, se poate constata că, în speță, au fost încălcate și dispozițiile 54 alin.2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, potrivit cărora calea de atac a recursului se judecă de un complet format din trei judecători, și nu de doi judecători cum a procedat Tribunalul Prahova.
Judecarea cauzei de o instanță ce nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, atrage incidența dispozițiilor art. 304 pct. 1.pr.civilă, iar pe cale de consecință, în baza art. 312 alin. 3.pr.civilă, raportat la art. 304 pct. 1 și 5.pr.civilă, Curtea de Apel va admite recursul declarat în cauză, numai sub aspectul motivului de ordine publică sus-arătat, invocat din oficiu de către instanță conform art. 306 alin. 2.pr.civilă și va trimite cauza pentru rejudecarea de către Tribunalul Prahova în complet legal constituit a recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 499/2008 a Judecătoriei Câmpina.
Cu ocazia rejudecării, vor fi avute în vedere și celelalte critici formulate de recurentă, motive care, potrivit dispozițiilor procedurale, nu mai pot fi analizate de către Curtea de APEL PLOIEȘTI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta, domiciliată în Câmpina,-, -.42,.A,.7,.31, cod poștal -, județul P, împotriva deciziei civile nr.436 pronunțată la 23 septembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în Câmpina,-,.41,.A,.1, cod poștal -, județul P și, domiciliată în comuna,-, cod poștal -, județul
Casează decizia și trimite cauza la Tribunalul Prahova pentru soluționarea cauzei ca instanță de recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Iolanda Mioara Grecu, Elena Subert Costea
- - - - - - - -
cu opinie separată
Grefier,
Red.
Tehnored.PJ
3 ex/9.03.2009
f- Judecătoria Câmpina
- Tribunalul Prahova
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
OPINIE SEPARATĂ
Se apreciază că nu pot fi invocate, din oficiu, dispozițiile art. 105 alin. 2 pr.civilă, întrucât din textul legal sus-menționat rezultă că nu orice act de procedură făcut cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent este nul, ci pentru anularea unui act de procedură trebuie îndeplinite, cumulativ, trei condiții: actul de procedură să fi fost întocmit cu neobservarea formelor legale sau de către un funcționat necompetent, actul de procedură să fi produs părții o vătămare, iar vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Rezultă că dispozițiile art. 105 alin. 2 pr.civilă, pot fi invocate doar de partea căreia i s-a produs o vătămare, pentru că aceasta este cea care trebuie să producă dovezi în sensul vătămării.
Instanța de recurs nu putea să invoce dispozițiile Deciziei nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție deoarece ea își produce efecte doar pentru viitor, nu și pentru trecut.
Mai mult, art. 725 alin. 2 pr.civilă, prevede că " rocesele p. în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile legii noi privitoare la competență sunt pe deplin aplicabile."
În alineatul 4 al aceluiași text de lege, se arată că "hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate".
Din art.725 alin. 2 și 4 pr.civilă, rezultă că în mod corect instanța de fond și apel au soluționat cauza potrivit dispozițiilor legale sus-menționate, situație în care, nu puteau fi invocate dispozițiile art. 2821pr.civilă, din moment ce dispozițiile Deciziei nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție își produc efectele pentru viitor, și nu pentru litigiile soluționare înainte de pronunțarea acesteia.
Ca atare, instanța de recurs trebuia să soluționeze recursul și să examineze motivele de recurs invocate.
Din ordonanța nr. 1940/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina rezultă că intimatei i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal și amenințare prev. de art. 193 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Potrivit înscrisului intitulat "scrisoare medicală" (fila 16 dosar fond) eliberată pe numele recurentei-reclamante, aceasta trebuie să evite eforturile fizice excesive, situațiile conflictuale, să evite traumatismele și injecțiile intramusculare.
Este cert că fapta intimatei constituie un delict civil, care atrage aplicarea unei sancțiuni specifică dreptului civil pentru săvârșirea unei fapte ilicite care, potrivit art. 831 Cod civil, determină revocarea donației.
Astfel, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 3 pr.civilă, se va admite recursul, se va modifica în tot ambele hotărâri, iar în baza dispozițiilor art. 831 Cod civil, va admite acțiunea, va revoca contractul de donație nr. 1053/2007 și va obliga pârâții să restituie recurentei-reclamante, imobilul donat.
JUDECĂTOR 2: Elena Subert Costea
- -
Red. ES
Tehnored.PJ
16.03.2009
Președinte:Iolanda Mioara GrecuJudecători:Iolanda Mioara Grecu, Elena Subert Costea
