Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 175/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.175
Ședința publică din data de 26 februarie 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Elena Subert Costea
- - -
Grefier - escu
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții, domiciliat în B, sector 3,-.C, -.4.A3,.B,.4,.61, cod poștal 032 451, domiciliată în B, sector 3,-.C, -.4.A3,.B,.4,.61, cod poștal 032 451, ambii cu reședința în comuna, nr.185, cod poștal -, județul B, împotriva deciziei civile nr.299 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în B,-,.B,.1, cod poștal -, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul pârât personal, intimata reclamantă - reprezentată de avocat din cadrul Baroului B, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 5.00 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței nr.-/28.01.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,5 lei, ce s-au anulat la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Recurentul, având personal cuvântul, solicită un nou termen de judecată pentru a-și angaja apărător.
Avocat, având cuvântul pentru intimata reclamantă, precizează că nu înțelege să depună la dosar întâmpinare și se opune cererii de amânare formulată de recurentul pârât.
Curtea respinge cererea de amânare formulată de recurentul pârât, dat fiind faptul că în cauză a mai fost acordat un termen în virtutea dispozițiilor art.156 cod pr.civilă, chiar recurentul este cel care a promovat calea de atac a recursului și a avut timp suficient pentru a-și formula apărarea și a-și angaja apărător, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.
Recurentul pârât, având personal cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Cu privire la cererea reconvențională, arată că apărătorul său de la instanța de fond a renunțat la judecarea acestei cereri în lipsa sa, deoarece instanța i-a pus în vedere să achite o taxă de timbru foarte mare.
Avocat, având cuvântul pentru intimata reclamantă, în principal, consideră că recursul formulat este nul, având în vedere că în cererea de recurs nu sunt indicate motive de nelegalitate a hotărârii atacate.
În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea celor două hotărâri pronunțate în cauză ca legale și temeinice, având în vedere că recurenții au fost cei care nu și-au îndeplinit toate obligațiile pe care le avea potrivit convenției părților.
Depune la dosar concluzii scrise și solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
CURT E A
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 196/200 /16.01.2008 reclamanta - a chemat în judecată pe pârâții și solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună evacuarea acestora din imobilul casă de locuit, situat în comuna, sat, nr. 185, județul
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 9.08.2006 a încheiat cu pârâții o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare consemnată într-un înscris sub semnătură privată prin care promitea că va vinde, casa, anexele și terenul aferent către pârâți, cu prețul de 25.000 lei, urmând ca părțile să se prezinte în fața unui notar pentru încheierea actului în formă autentică.
S-a mai precizat că, reclamanta a permis pârâților să locuiască în casă și s- înțeles cu aceștia să se ocupe ei de efectuarea documentației de carte funciară. Cu toate acestea pârâții nu au efectuat documentația de carte funciară, care a fost întocmită tot de reclamantă și nu au achitat prețul deși reclamanta să deplasat la de mai multe ori în acest scop.
Pârâții, prezenți în instanță la termenul din 12.03.2008 au precizat că, într-adevăr nu au achitat diferența de preț și că pârâta să numește, așa cum rezultă din certificatul de căsătorie depus la fila 25.
Pârâții au depus totodată cerere reconvențională precizând că au efectuat lucrări de consolidare și renovare a imobilului și că au achitat reclamantei un avans în sumă de 10.000 lei și apoi un altul în sumă de 5.000 lei.
Prin cererea reconvențională au solicitat ca instanța să pronunțe o sentință care să țină loc de act de vânzare -cumpărare asupra casei de locuit, urmând să achite acesteia diferența de preț și daune interese pentru întârziere.
Prin sentința civilă nr. 3255 din 4.06.2008 pronunțată de Judecătoria Buzăus -a luat act că pârâții reclamanți renunță la judecarea cererii reconvenționale.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții și și s-a dispus evacuarea acestora din imobilul casă de locuit,proprietatea acesteia situat în comuna, nr. 185, județul
Au fost obligați pârâții către reclamanta la plata sumei de 10,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în considerentele sentinței, pe baza probatoriilor administrate cu martori, acte, interogatorii părți că pârâții folosesc imobilul casă de locui, cu anexe gospodărești și terenul aferent, situate în comuna, proprietatea reclamantei începând cu data de 9.08.2006 fără a achita prețul integral stabilit la suma de 25.000 lei, fiind achitat doar avansul în sumă de 10.000 lei.
Față de această situație, în raport de art.480 cu referire la art.1169 cod civil instanța a reținut caracterul întemeiat al acțiunii.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând în esență că acțiunea formulată de reclamantă este inadmisibilă întrucât la momentul introducerii sale locuiau în imobil în baza antecontractului și deci nu se putea dispune evacuarea acestora, instanța fiind obligată să pună, din oficiu în discuția părților calificarea corectă a acțiunii.
S-a solicitat admiterea apelului,schimbarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii în evacuare ca inadmisibilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimata-reclamantă - aceasta a solicitat respingerea apelului ca nefondat susținând în esență că, prin antecontractul de vânzare-cumpărare invocat de apelanți nu s-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului care a făcut obiectul convenției părțile obligându-se doar să încheie în viitor un contract în condițiile înscrise în act și că după încheierea antecontractului apelanții au manifestat totală rea-credință ajungând la ocuparea abuzivă a imobilului.
După examinarea sentinței apelate prin prisma criticilor formulate și a probatoriilor administrate, Tribunalul Buzău prin decizia civilă nr.299 din 20 octombrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâți, și, împotriva sentinței civile nr.3255/4.06.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr-, având ca obiect evacuare, în contradictoriu cu reclamanta-intimată, luându-se act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată, pentru următoarele considerente:
Astfel, reclamanta este proprietara imobilului casă de locuit și a anexelor gospodărești cât și a suprafeței de 200. teren aferent situate în comuna conform sentinței civile nr. 5170/2005 pronunțată de Judecătoria Buzău și nr. 2622/2007 pronunțată tot de Judecătoria Buzău. La data de 9.08.2006 între aceasta și pârâți s-a încheiat o promisiune de vânzare cumpărare - fila 6 dosar fond - prin care reclamanta promite să vândă și pârâții să cumpere casa de locuit, anexele și terenul aferent, situate în comuna nr. 185, cu prețul de 25.000 lei, din care apelanții au achitat un avans în sumă de 10.000 lei, diferența urmând să o achite la momentul încheierii actelor în formă autentică la notar.
Fiind de bună-credință reclamanta a pus la dispoziția pârâților casa și terenul însă și-a păstrat dreptul de a locui într-o cameră până la momentul perfectării actelor.
Din actele de la dosar rezultă că, reclamanta i-a notificat pe pârâți în vederea achitării diferenței de preț și încheierii actului autentic pentru data de 12.11.2007 însă, pârâții nici nu s-au prezentat și nici nu au achitat diferența de preț locuind însă în continuare în casa, care nu a încetat să fie proprietatea reclamantei întrucât prin înscrisul sub semnătură privată nu s-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului.
Întrucât apelanții continuă să ocupe imobilul proprietatea reclamantei împiedicând-o pe aceasta să-și exercite un atribut al dreptului de proprietate, respectiv acela al folosinței imobilului în litigiu și fiind de rea-credință în sensul că, nu au înțeles să-și respecte obligațiile asumate prin antecontractul încheiat cu reclamanta-intimată corect instanța de fond a apreciat caracterul întemeiat al acțiunii.
În ce privește obiectul acțiunii, astfel cum a fost formulat prin cerere de către reclamantă instanța, în baza art.129 al.6 Cod pr. civilă, era obligată să se pronunțe numai asupra acestuia în baza principiului disponibilității părților.
Împotriva acestei decizii au declarat "apel" pârâții, și, care au arătat că în momentul introducerii acțiunii de evacuare de către reclamanta -, locuiau în imobil în baza antecontractului prin care au achitat suma de 10.000 lei din totalul de 25.000 lei, cât și suma de 5.900 lei, situație probată cu martori, rămânând de plătit restul de 9.100 lei și eventual daune interese, dar reclamanta nu recunoaște plata sumei de 5.900 lei întrucât nu există înscrisuri, ci s- efectuat pe încredere, în prezența martorilor.
Au mai arătat apelanții-pârâți că au efectuat lucrări de renovare întrucât imobilul nu era locuibil, precum și lucrări de amenajare a terenului în, contravaloarea acestora fiind mai mare decât prețul de vânzare-cumpărare convenit cu reclamanta, fapt de care nu s-a ținut cont la pronunțarea sentinței nr. 3255/2008 și a deciziei nr. 299/2008.
Susțin apelanții-pârâți că atât prin sentința civilă nr. 3255/2008, cât și prin decizia nr.299/2008, s-a dispus evacuarea lor din imobilul proprietatea reclamantei, fără se face referire la despăgubirile solicitate, respectiv suma de bani plătită reclamantei și investiția efectuată pentru renovarea casei și amenajarea terenului.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs formulate raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Deși recurenții au intitulat în mod greșit cererea "apel", întrucât calea de atac prevăzută de lege este recursul, instanța urmează califica cererea în baza dispozițiilor art.84 cod pr.civilă potrivit căruia "cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită" și constată că acesta reprezintă recursul și motivele acestuia declarat împotriva deciziei civile nr.299/2008 a Tribunalului Buzău.
De asemenea, deși cererea recurenților nu cuprinde o încadrare a motivelor de recurs, instanța în baza art 306 alin.3 cod pr.civilă constată că dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor în unul din motivele prevăzute de dispozițiile art.304 cod pr.civilă, respectiv în dispozițiile art.304 pct. 7 și 9 cod pr.civilă.
Astfel, într-un prim motiv de recurs se critică hotărârile anterioare ca fiind date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii întrucât nu s-a ținut cont că titlul în baza căruia recurenții au locuit în imobil a fost antecontractul de vânzare-cumpărare în virtutea căruia au avansat reclamantei sumele de 10.000 lei și 5.900 lei.
Cu privire la aceste critici se remarcă faptul că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de 09.08.2006 avut ca obiect asumarea obligației de către promitenta-vânzătoare de a transmite proprietatea sa cumpărătorilor pentru suma de 25.000 lei, primind suma de 10.000 lei ca avans.
Este adevărat că de la data întocmirii acestui înscris sub semnătură privată vânzătoarea le-a permis cumpărătorilor să locuiască într-o parte din imobilul în litigiu, până la data întocmirii actelor, dar această mențiune din antecontract nu poate nicidecum conferi un drept locativ recurenților pe o perioadă nedeterminată, culpa neîncheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, aparținându-le, în exclusivitate, astfel cum dovedit reclamanta.
De altfel, dreptul locativ al recurenților asupra imobilului a rezultat ca urmare a îngăduinței reclamantei care nu a solicitat o contraprestație pentru permisiunea acordată pârâților de a locui în imobil și ca atare nu poate fi perpetuat prin refuzul lor de a încheia contractul autentic.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, se constată că recurenții critică hotărârile anterioare, apreciind că acestea nu conțin motivele pentru care nu s-au pronunțat asupra despăgubirilor solicitate de pârâții-recurenți, reprezentând lucrările de renovare a imobilului și de amenajare a terenului.
Raportat la consemnările din încheierea de ședință din data de 21.05.2008 a Judecătoriei Buzău se remarcă faptul că ambii pârâți, prezenți personal în fața instanței, dat fiind faptul că nu achitaseră taxa de timbru aferentă cererii reconvenționale, au renunțat la judecata acesteia, astfel încât instanța făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art.246 cod pr.civilă.
Luând act de renunțarea părților la judecarea cererii reconvenționale, în mod corect instanțele anterioare nu au mai analizat cererea de acordare despăgubirilor sus arătate, acestea putând fi solicitate, potrivit dispozițiilor legale, pe cale separată de către pârâții recurenți.
Față de considerentele mai sus arătate, constatând că nu sunt incidente în cauză niciunul din motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 304 cod pr.civilă, Curtea de Apel va respinge, ca nefondat, recursul, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 cod pr.civilă.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.274 cod pr.civilă vor fi obligați recurenții la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariul de apărător, conform chitanței nr.102/25.02.2009 (fila 26 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții, domiciliat în B, sector 3,-.C, -.4.A3,.B,.4,.61, cod poștal 032 451, domiciliată în B, sector 3,-.C, -.4.A3,.B,.4,.61, cod poștal 032 451, ambii cu reședința în comuna, nr.185, cod poștal -, județul B, împotriva deciziei civile nr.299 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în B,-,.B,.1, cod poștal -, județul B, ca nefundat.
Obligă recurenții la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, către intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Elena Subert Costea
- - - - - - - -
Grefier,
escu
Red./tehnored. /CC
2.ex. 09.03.2009
apel- Trib.
apel.,
fond--
fond-
operator date cu character personal
notificare nr.3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Elena Subert Costea
