Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 207/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 207
Ședința publică din data de: 03.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Vasile
JUDECĂTOR 2: Ileana Ruxandra Dănăilă
GREFIER -- -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă - SRL împotriva sentinței civile nr.1466/18.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă în contradictoriu cu intimații pârâți - SERV SRL, OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimata pârâtă - SERV SRL prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelanta reclamantă - SRL și intimatul pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care învederează Curții că la data de 2.12.2009 intimatul pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI a depus concluzii scrise.
Reprezentantul intimatei pârâte - SERV SRL depune la dosar întâmpinare în 2 exemplare și învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Curtea, având în vedere lipsa celorlalte părți la termenul de judecată de astăzi, apreciază că nu se impune comunicarea întâmpinării, astfel că nemaifiind alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de apel.
Reprezentantul intimatei pârâte - SERV SRL solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței civile apelate pentru motivele invocate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă - SRL împotriva sentinței civile nr.1466/18.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă în contradictoriu cu intimații pârâți - SERV SRL, OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila Secția Comercială și de contencios Administrativ sub nr-, reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta - SERV SRL să se dispună anularea înregistrării mărcii individuale "" de pe numele pârâtei, obligarea pârâtei să înceteze comercializarea produselor sub această marcă și retragerea de la vânzare a produselor care poartă această marcă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este titulara drepturilor asupra mărcii "" conform certificatului de înregistrare de la OSIM și sub această marcă a obținut protecția pentru produsele din clasa 30. Pentru aceleași produse a obținut protecție și pârâta, dar la o dată ulterioară, marca pârâtei fiind "", reclamanta apreciind că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de disp. art. 6 alin. 1 lit. c din Legea nr. 84/1998, întrucât cele două mărci sunt similare din punct de vedere fonetic, vizual, semantic cât și conceptual. Se arată că elementul dominant al celor două mărci - este prefixul și chiar dacă scrierea celor două cuvinte este distinctă, sonoritatea este foarte asemănătoare, deoarece ambele mărci evocă și au la bază verbul " a ronțăi".
Se arată că ambele mărci se referă la produse din clasa 30, unele fiind identice și altele similare, iar produsele la care se referă cele două mărci pot fi vândute prin același lanț de distribuție, putând fi găsite în aceleași magazine, chiar pe aceleași rafturi, în acest sens constatându-se cu ușurință inducerea în eroare a consumatorului care poate asocia produsele vândute sub marca "" cu produsele vândute sub marca "" de către reclamantă, crezând că firma reclamantă și-a extins familia de mărci printr-o nouă marcă, care derivă de la marca "".
Prin sentința civilă nr. 427/ 09.11.2006 pronunțată de Tribunalul Brăila a fost declinată competența în favoarea Tribunalului București, unde a fost format dosarul nr- al Secției a IV a Civilă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pe excepție, pârâta a arătat că primul capăt de cerere îl reprezintă o cerere în anularea unei mărci înregistrate, în timp ce capetele 2 și 3 sunt proprii unei acțiuni în contrafacere,cumulul acestor capete de cerere nefiind posibil.
Pe fond, pârâta a arătat că marca individuală combinată nr. 51927 care îndeplinea la data depozitului condițiile legale pentru a fi înregistrată, nu intră sub incidența prevederilor art. 6 lit. c din Legea nr. 84/1998, că mărcile în litigiu nu sunt similare nici din punct de vedere vizual, nici din punct de vedere fonetic și nici din punct de vedere conceptual, și nici nu s-a produs nicio dovadă privind riscul de confuzie.
Prin sentința civilă nr. 500/ 03.04.2007 pronunțată de Tribunalul București -secția a IV a Civilă în dosarul nr-, au fost respinse ca nefondate excepția inadmisibilității acțiunii ți acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, prindecizia civilă nr. 297/ 27.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel București -secția a IX a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectualăfiind admis apelul și trimisă cauza spre rejudecare aceleași instanțe, unde s-a format dosar nr-.
La data de 03.04.2008, reclamanta, conformându-se deciziei instanței de casare, a formulat cerere de completare, prin care a solicitat chemarea în judecată și a Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci.
Prin sentința civilă nr. 1466/ 18.09.2008 pronunțată de Tribunalul București -secția a Va Civilă în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
În motivarea sentinței, s-a reținut că mărcile în conflict nu sunt similare. Astfel, marca reclamantei este una verbală, în timp ce marca pârâtei este una combinată, compusă dintr-un element verbal și unul grafic constând în reprezentarea unui. Ca atare, conceptual nu există asemănare între cele două mărci.
De asemenea, tribunalul a reținut că din punct de vedere vizual, nu există asemănare între cele două mărci, întrucât marca pârâtei conține un element grafic care este dominant în ansamblul mărcii, așa încât marca pârâtei are impact vizual prin acest element grafic, iar nu prin elementul verbal.
S-a mai reținut că nici fonetic cele două mărci nu sunt similare, întrucât marca reclamantei este formată din două silabe, în timp ce elementul verbal al mărcii pârâtei este format din 4 silabe. Totodată, deși primele 4 litere ale celor două mărci sunt identice, finalul lor este complet diferit ca lungime și sonoritate, așa încât este de natură să le diferențieze suficient de mult pentru a nu putea fi considerate ca fiind similare din punct de vedere fonetic.
Tribunalul a mai reținut că marca reclamantei - - nu are nicio semnificație, fiind o marcă fantezistă, însă se poate considera că sugerează că produsele comercializate sub această marcă sunt crocante și ca atare, pot fi ronțăite. Pe de altă parte, elementul verbal al mărcii pârâtei - - apare ca fiind numele dat lui care constituie elementul grafic al mărcii, plecând de la una din însușirile notorii ale animalului reprezentat de elementul grafic. conținută de ambele mărci este așadar aceea că produsele comercializate sub aceste mărci sunt crocante, respectiv că pot fi ronțăite.
Pe de altă parte, întrucât elementul verbal al mărcii pârâtei apare ca fiind numele lui reprezentat de elementul grafic, sugestia este atenuată în cazul pârâtei, întrucât apare ca nume al lui și nu în mod necesar ca însușire a produsului comercializat sub această marcă.
conținută de ambele mărci este așadar aceea că produsele comercializate sub aceste mărci sunt crocante, respectiv că pot fi ronțăite. Pe de altă parte, întrucât elementul verbal al mărcii pârâtei apare ca fiind numele lui reprezentat de elementul grafic, sugestia sus-menționată este atenuată în cazul mărcii pârâtei, întrucât apare ca nume al lui și nu în mod necesar ca însușire a produsului comercializat sub această marcă.
În plus, simpla împrejurare că cele două mărci conțin elemente care sugerează însușiri ale unor produse nu este de natură a aprecia că cele două mărci sunt similare, atâta timp cât similaritatea nu este dată și de alte elemente, cu atât mai mult cu cât elementul care sugerează însușirea produsului este accidental. De altfel, reclamanta nu este în drept să se prevaleze de sugestia conținută în marca sa cu privire la caracteristica produselor de a fi crocante, având în vedere dispozițiile art. 5 lit. d partea finală din Legea nr. 84/1998 și, pe de altă parte, întrucât marca sa este înregistrată pentru o gamă largă de produse, multe dintre acestea prin natura lor neputând avea caracteristica invocată de reclamantă ca element de similitudine, respectiv aceea de a putea fi ronțăite.
Ca atare, tribunalul a reținut că deși există o oarecare asemănare între cele două mărci prin faptul că marca reclamantei sugerează însușirea produselor de a fi crocante, iar marca pârâtei poate fi considerată ca sugerând și ea aceeași însușire, totuși cele două mărci nu sunt similare în sensul Legii nr. 84/1998 și totodată, nu se poate reține riscul de confuzie între cele două mărci sau riscul de asociere, întrucât elementele distinctive între acestea sunt multe și semnificative, în ansamblu elementele care diferențiază cele două mărci fiind preponderente. Astfel, s-a reținut că nu sunt întrunite în cauză dispozițiile art. 48 alin. 1 lit. b raportat la art. 6 alin. 1 lit. c din Legea nr. 84/1998.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel la data de 25.02.2009 (data poștei) reclamanta - SRL, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii de anulare a mărcii, cu consecința obligării pârâtei la încetarea comercializării de produse sub această marcă și retragerea de la vânzare a produselor care poartă această denumire.
Cererea de apel a fost timbrată cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
În motivarea cererii de apel, se arată că din punct de vedere semantic cele două mărci sunt similare. verbală a celor două mărci are origine comună, respectiv verbul "a ronțăi", cuvânt care duce cu gândul la alimente tari, uscate, cum ar fi covrigei, sticksuri, chipsuri. Se arată că elementul figurativ atașat mărcii nr. 51927 nu este de natură a oferi distinctivitate mărcii respective în ansamblul ei, deoarece acesta accentuează similaritatea conceptuală cu marca anterioară. Se arată că de la apariția pe piață a mărcii, aceasta a fost utilizată fără întrerupere, în toate județele țării, au fost învestite sume importante în publicitate și reclamă, marca dobândind un grad mare de distinctivitate. Acest grad de distinctivitate sporește riscul de confuzie, ce include și riscul de asociere între cele două mărci pentru consumatorul mediu.
Sub aspectul similarității fonetice, mărcile prezintă un grad mare de similaritate deoarece prima parte a unui cuvânt are un impact auditiv important, iar aceasta este identică în cazul celor două mărci. Consumatorul va crede că pe piață a apărut un nou produs din gama covrigilor, iar campaniile publicitare realizate sonor sau vizual vor crea confuzie în rândul consumatorilor.
Se susține că produsele sunt fie identice, fie similare, deoarece ambele mărci se referă la produse din clasa 30. În antetul fiecărei clase din Clasificarea Internațională a produselor și serviciilor sunt trecute la modul general cateogriile sau grupele de produse sau servicii, solicitantul unei cereri de înregistrare a unei mărci având dreptul legal să revendice toate tipurile de produse sau servicii incluse într-o clasă. Deci, similitudinea dintre cele două mărci este dată și de produsele la care aceste două mărci sunt atașate și utilizate, fiind produse identice - covrigei - și produse similare - chipsuri, snacksuri, pufuleți. Deci, riscul de confuzie este sporit și prin faptul că cele două mărci privesc produse identice și similare, incluse în aceeași clasă.
Se arată că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 6 lit. c din Legea nr. 84/1998, iar marca combinată nr. 51927 având denumirea intră sub incidența acestui articol.
În drept, au fost invocate prev. art. 282 și urm. din Codul d e procedură civilă, art. 48 lit. b din Legea nr. 84/1998.
Cererea de apel a fost timbrată cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Au fost invocate și prev. art. 242 pct. 2 din Codul d e procedură civilă.
Intimata - SERV SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că riscul de confuzie trebuie să fie justificat plecând de la distinctivitatea mărcii care este dată de relația triunghiulară pe care marca o are pe de o parte cu produsul, iar pe de altă parte cu publicul.
Din punct de vedere vizual, marca nr. 41414 este o marcă simplă, verbală, fără un conținut imaginativ, original, distinctiv în comparație cu marca nr. 51927 care este o marcă combinată, complexă, fantezistă. Din punct de vedere sonor, cuvântul este un cuvânt din patru silabe, în timp ce marca este formată dintr-un cuvânt scurt de două silabe, astfel că percepția sonoră a cuvintelor este forate diferită. Se mai arată că aprecierea globală a similarității vizuale, auditive sau conceptuale a mărcilor trebuie să se bazeze pe impresia de ansamblu creată de mărci care păstrează în memorie în special componentele distinctive și dominante.
Din punct de vedere al produselor, se arată că acestea nu sunt identice, deoarece marca este asociată unor produse enumerate limitativ din cadrul clasei 30, în timp ce marca protejează întreaga clasă 30. În consecință, produsele nu sunt identice, așa cum rezultă de altfel și din Regula 10 pct. 2 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998 aprobat prin HG nr. 833/ 19.11.1998 care precizează că produsele și serviciile nu pot fi considerate ca asemănătoare pe motiv că figurează în aceeași clasă.
Se mai arată că marca a fost utilizată în mod intensiv pe piață din anul 1999, devenind bine cunoscută și apreciată în rândul consumatorilor, riscul de confuzie fiind inexistent.
În drept, au fost invocate prev. art. 115 și urm. din Codul d e procedură civilă, Legea nr. 84/1998, HG nr. 833/ 19.01.1998 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/1998.
Analizând cauza de față prin prisma motivelor de apel formulate de apelantă, a apărărilor invocate de intimată și a probelor administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
În fapt, apelanta-reclamantă este titulara mărcii verbale nr. 41414 din 27.03.2000, înregistrată pentru produse din clasa 30-cafea, ceai, cacao, zahăr, orez, tapioca, sago, înlocuitori de cafea; făină și preparate făcute din cereale, pâine, produse de patiserie și cofetărie, înghețată;, de melasă; drojdie, de copt; sare, muștar;, sosuri (condimente); mirodenii, gheață.
Intimata-pârâtă este titulara mărcii combinate nr. - din 08.04.2002, înregistrată pentru produse din clasa 30-covrigei, chipsuri, snacksuri, pufuleți.
Reclamanta a solicitat anularea mărcii pârâtei, invocând dispozițiile art. 48 alin. 1 lit. b raportat la art. 6 alin. 1 lit. c din Legea nr. 84/1998.
1. Într-un prim motiv de apel, se arată că, din punct de vedere semantic cele două mărci sunt similare, întrucât componența verbală a celor două mărci are origine comună, respectiv verbul "a ronțăi", cuvânt care duce cu gândul la alimente tari, uscate, cum ar fi covrigei, sticksuri, chipsuri.
Curtea constată că, într-adevăr, sugestia conținută de ambele mărci este așadar aceea că produsele comercializate sub aceste mărci sunt crocante, respectiv că pot fi ronțăite.
Marca reclamantei - - nu are nicio semnificație, fiind o marcă fantezistă, însă se poate considera că sugerează că produsele comercializate sub această marcă sunt crocante și ca atare, pot fi ronțăite. Pe de altă parte, elementul verbal al mărcii pârâtei - - apare ca fiind numele dat lui care constituie elementul grafic al mărcii, plecând de la una din însușirile notorii ale animalului reprezentat de elementul grafic.
conținută de ambele mărci este așadar aceea că produsele comercializate sub aceste mărci sunt crocante, respectiv că pot fi ronțăite.
Sub acest aspect, cele două mărci sunt asemănătoare din punct de vedere semantic, dar, așa cum a reținut și tribunalul, simpla împrejurare că cele două mărci conțin elemente care sugerează însușiri ale unor produse nu este de natură a determina concluzia că cele două mărci sunt similare, atâta timp cât similaritatea nu este dată și de alte elemente, cu atât mai mult cu cât elementul care sugerează însușirea produsului este accidental.
Astfel, se constată că elementul verbal al mărcii pârâtei apare ca fiind numele lui reprezentat de elementul grafic, motiv pentru care sugestia sus-menționată este atenuată în cazul mărcii pârâtei.
2. Se mai arată de către apelantă că elementul figurativ atașat mărcii nr. 51927 nu este de natură a oferi distinctivitate mărcii respective în ansamblul ei, deoarece acesta accentuează similaritatea conceptuală cu marca anterioară.
Cu privire la acest argument, Curtea reține că introducerea unui aspect grafic în cadrul mărcii este de natură să o diferențieze față de orice altă marcă lipsită de un astfel de element grafic, ceea ce nu va face decât să accentueze diferențele dintre cele două mărci supuse comparației.
3. În al treilea rând, apelanta a susținut faptul că, sub aspectul similarității fonetice, mărcile prezintă un grad mare de similaritate deoarece prima parte a unui cuvânt are un impact auditiv important, iar aceasta este identică în cazul celor două mărci. Consumatorul va crede că pe piață a apărut un nou produs din gama covrigilor, iar campaniile publicitare realizate sonor sau vizual vor crea confuzie în rândul consumatorilor.
Curtea constată ca fiind corectă motivarea instanței de fond, în sensul că, marca reclamantei este formată din două silabe, în timp ce elementul verbal al mărcii pârâtei este format din 4 silabe; deși primele 4 litere ale celor două mărci sunt identice, finalul lor este complet diferit ca lungime și sonoritate, așa încât este de natură să le diferențieze suficient de mult pentru a nu putea fi considerate ca fiind similare din punct de vedere fonetic.
Se mai arată că aprecierea globală a similarității vizuale, auditive sau conceptuale a mărcilor trebuie să se bazeze pe impresia de ansamblu creată de mărci care păstrează în memorie în special componentele distinctive și dominante.
Or, la formarea acestei impresii de ansamblu contribuie toate aceste mici diferențe sesizate până acum: existența elementului grafic, mai multe silabe, finalul diferit al cuvintelor. Aceste elemente de diferență apar ca fiind dominante, iar nu nesemnificative, față de multitudinea lor și de modul în care se îmbină, rezultatul creat fiind complet diferit.
4. În al patrulea rând, se arată de către apelantă faptul că, de la apariția pe piață a mărcii, aceasta a fost utilizată fără întrerupere, în toate județele țării, au fost învestite sume importante în publicitate și reclamă, marca dobândind un grad mare de distinctivitate.
Pe de altă parte, și intimata a susținut că marca a fost utilizată în mod intensiv pe piață din anul 1999, devenind bine cunoscută și apreciată în rândul consumatorilor, riscul de confuzie fiind inexistent.
Curtea reține faptul că folosirea concomitentă a celor două mărci nu poate fi invocată ca un argument în favoarea sau în defavoarea vreuneia dintre părți, reprezentând un aspect normal al activității comerciale desfășurate de părți și deci un argument neutru.
5. Se susține, mai departe, de către apelantă faptul că produsele sunt fie identice, fie similare, deoarece ambele mărci se referă la produse din clasa 30. În antetul fiecărei clase din Clasificarea Internațională a produselor și serviciilor sunt trecute la modul general categoriile sau grupele de produse sau servicii, solicitantul unei cereri de înregistrare a unei mărci având dreptul legal să revendice toate tipurile de produse sau servicii incluse într-o clasă. Deci, similitudinea dintre cele două mărci este dată și de produsele la care aceste două mărci sunt atașate și utilizate, fiind produse identice - covrigei - și produse similare - chipsuri, snacksuri, pufuleți. Deci, riscul de confuzie este sporit și prin faptul că cele două mărci privesc produse identice și similare, incluse în aceeași clasă.
Din punct de vedere al produselor, Curtea reține faptul că acestea nu sunt identice, deoarece marca este asociată unor produse enumerate limitativ din cadrul clasei 30, în timp ce marca protejează întreaga clasă 30.
Așa cum rezultă din Regula 10 pct. 2 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998 aprobat prin HG nr. 833/ 19.11.1998, produsele și serviciile nu pot fi considerate ca asemănătoare pe motiv că figurează în aceeași clasă și nici nu pot fi considerate ca fiind diferite pe motiv că figurează în clase diferite ale de la.
Prin urmare, înregistrarea mărcilor pentru aceeași clasă nu reprezintă un argument definitoriu în favoarea reclamantei, ci doar un indiciu ce ar fi trebuit să se coroboreze cu alte aspecte concrete, care duc la crearea riscului de confuzie.
Or, așa cum s-a reținut mai sus, aprecierea globală a similarității vizuale, auditive sau conceptuale a mărcilor trebuie să se bazeze pe impresia de ansamblu creată de mărci care păstrează în memorie în special componentele distinctive și dominante.
Constatând astfel că nu sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 6 lit. c din Legea nr. 84/1998, Curtea, în temeiul art. 296 din Codul d e procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, față de culpa procesuală a apelantei, o va obliga pe aceasta la plata sumei de 6191 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către intimata - Serv SRL, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorarii de avocat conform facturilor fiscale nr. /2009 din 18 februarie 2009 și /2009 din 20 august 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă - SRL, cu sediul în B,--146,. 2, sector 2 și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la și Asociații în B,-,. 1,. 2, sector 4 în contradictoriu cu intimata-pârâtă - SERV SRL, cu sediul în B,-, jud. B și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la mandatar Loyal Agenție de Proprietate Intelectuală în G, Parcul de Soft,-,.. 307, cod poștal -, jud. G și cu intimata OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI, cu sediul în B,-, sector 3 împotrivasentinței civile nr.nr. 1466/ 18.09.2008 pronunțată de Tribunalul București -secția a Va Civilă în dosar nr-, ca nefondat.
Obligă apelanta la plata sumei de 6191 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către intimata - Serv SRL.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red. Jud. AV
7 ex
Sentința civilă nr. 1466/ 18.09.2008 pronunțată de Tribunalul București -secția a Va Civilă în dosar nr-
Judecător fond:
Președinte:Andreea VasileJudecători:Andreea Vasile, Ileana Ruxandra Dănăilă
