Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 208/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 208/2009-
Ședința publică din 05.02.2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Trif
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, și recurentul contestator cu domiciliul în O,-,. 3, județul B, împotriva sentinței civile nr. 683/LM din data de 17.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a admis în parte contestația, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă recurentul contestator personal și reprezentantul acestuia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 03.02.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentele recursuri sunt scutite de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantul recurentul contestator depune la dosar note de ședință, și practică judiciară, respectiv, sentința civilă nr. 60/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor. Arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului declarat de contestator, conform petitului, casarea în parte a hotărârii recurate, în sensul obligării intimatei la recalcularea pensiei contestatorului cu luarea în considerarea a unui stagiu de cotizare de 20 de ani, cu 600 lei cheltuieli de judecată în recurs, respingerea recursului declarat de recurenta intimată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 683/LM din data de 17.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a admis in parte contestația formulata de contestatorul domiciliat in O-,.3, județul B in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B cu sediul in O,- județul B si in consecinta:
S-a dispus anularea -/2007 emisa de intimata, pe seama contestatorului si a fost obligată intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, sens in care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare.
A fost obligată intimata sa plăteasca in favoarea contestatorului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Au fost respinse restul pretentiilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.-/09.11.1 997 fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de APEL ORADEA ( a se vedea deciziile civile nr.902/29.05.2008 și nr.638/18.04.2008),contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă in temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată si potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la legea 226/2006,in speța de față
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie funcția si locul contestatorului încadrându-se in grupa I de muncă potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de legea nr.226/2006.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea in munca aflate in dosarul de pensionare filele 21-25, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate in condiții speciale respectiv 29 de ani 11 luni si 22 zile, în temeiul art.3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006, a admis în parte contestația și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani și nu 20 de ani cum solicită neîntemeiat contestatorul, sens în care a obligat intimata sa emită o noua decizie de pensionare.
În temeiul art.274 coroborat cu art.276 din Codul d e procedura civilă instanța a obligat intimata să achite contestatorului suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat.
Prin încheierea de ședință din data de 12.01.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a respins cererea de lămurire dispozitiv formulată de petenta CASA JUDEȚEANA DE PENSII B cu sediul în O-,județul B în contradictoriu cu intimatul domiciliat în loc. O,-,. 3.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Bihora avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.281 pr.civ. pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere, erorile sau omisiunile cu privire la nume, calitate sau susținerile părților, ori cele de calcul precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri.
Examinând cererea formulată de petentă prin prisma dispozițiilor textului de lege mai sus arătat, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată, astfel că a respins-o ca atare avându-se în vedere că prin contestația formulată contestatorul nu a solicitat anularea unei decizii de pensii și potrivit principiului disponibilității părții în procesul civil instanța este ținută să se pronunța asupra capetelor de cerere cu care a fost investită. Pe de altă parte procedura prev. de art. 169 din Legea 19/2000 modificată prevede posibilitatea recalculării pensiei fără a condiționa de formularea unei cereri distincte de anulare a deciziei de pensie.
Pe de altă parte, prin cererea formulată petenta nu solicită îndreptarea unei erori materiale în sensul prevăzut de art.281 pr.civ. ci solicită modificarea hotărârii, ceea ce este inadmisibil pe această cale, cele solicitate de petentă putând constitui eventual motiv de recurs.
Apoi, cât privește data de la care urmează a se opera modificarea acestui stagiu, instanța a reținut că dispozitivul sentinței nu cuprinde mențiunea datei de acordare a drepturilor astfel cum au fost recalculate, situație în care în lipsa unei asemenea mențiuni aceste drepturi urmează a fi acordate de la data pronunțării hotărârii și nu poate constitui obiect al unei cereri de lămurire sau omisiune, câtă vreme contestatorul nu a investit instanța cu un capăt de cerere în acest sens.
Față de cele arătate, instanța în baza art 281 pr.civ. cu referire la art.281/3 pr.civ a respins cererea formulată de petenta intimată Casa Județeană de Pensii
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, admiterea contestației și obligarea intimatei la recalcularea pensiei cu luarea în considerarea a unui stagiu corespunzător de 20 de ani.
În motivarea cererii de recurs sunt învederate următoarele:
- recurentul s-a pensionat înainte de 01.04.2001 ca atare, în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 4/2005 îi sunt aplicabile dispozițiile art. 11 și 14 din Legea nr. 3/1977;
- scăderea vârstei de pensionare este un beneficiu intrinsec și care nu exclude în plus aplicarea atât a art. 11 și 14 din Legea nr. 3/1977 cât și a art. 19 și 20 din Legea nr. 19/2000 cu aplicarea unor stagii de cotizare de 20 ani pentru grupa I și 25 de ani pentru grupa II;
- recurentul a dovedit o vechime în muncă în grupa I de 29 ani, 11 luni și 22 zile, el a lucrat la CFR ca impiegat de mișcare în condiții de stres legat de siguranța circulației pe căile ferate, fiindu-i aplicabile dispozițiile din anexa cu " unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale în conformitate cu prevederile HG nr. 1025/2003".
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 11 și 14 din Legea nr. 3/1977 combinat cu art. 19, 20, 43 și 77 din Legea nr. 19/2000, OUG nr. 4/2005, HG nr. 1550/2000, Ordinul nr. 50/1990, Ordonanța nr. 94, anexa nr. 1 pct. 123.
Recurenta pârâtă solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii, invocând următoarele motive:
- principiul invocat de instanța de fond " la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", nu poate fi aplicat în speță, în condițiile în care HG nr. 1550/2004 stabilește în mod expres la art. 2 alin. 3 excepțiile de la acest principiu, în sensul că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977;
- nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 226/2005 deoarece de aceste prevederi, conform art. 1 din lege, beneficiază persoanele care s-au pensionat după data de 01.04.2004, iar reclamantul s-a pensionat în anul 1994 în temeiul Legii nr. 3/1977, iar din actele depuse la dosar rezultă că acesta nu desfășurat activitate în vreuna din funcțiile enumerate în anexa nr. 1 din legea menționată.
În drept sun invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă și HG nr. 1550/2004.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Drepturile la pensie ale recurentului contestator au fost stabilite prin decizia nr. -/14.06.1994, a fost reținut un stagiu de cotizare realizat de 29 ani, 11 luni și 22 zile, recurentul desfășurând activitate la CFR în meseria de impiegat de mișcare.
Potrivit prevederilor articolului 2 aliniatele 1 și 2 din Legea nr. 226/2006, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute de anexa 1 pct. 7, respectiv activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației. Relevante sunt și prevederile articolul 3 din Legea nr. 226/2006, potrivit cărora "asigurații care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă", cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare. În speță, contestatorul a ieșit la pensie pentru limită de vârstă în baza Legii nr. 3/1977, deci anterior aplicării prevederilor Legii nr. 226/2006 și respectiv 19/2000, însă aplicarea principiului la condiții de muncă egale pensii egale și a prevederilor HG nr. 1550/2004 precum și a prevederilor articolului 2 aliniatul 2 din Legea nr. 226/2006 - conform cărora sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă - reclamă recalcularea pensiei recurentului prin luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani și nu de 30 de ani cum a procedat intimata.
Prezintă relevanță de asemenea și prevederile articolului 5 din legea anterior menționată, care statuează că pentru asigurații prevăzuți la articolul 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte realizat din însumarea punctelor anuale realizate în perioada de cotizare, prin urmare în mod corect instanța de fond a apreciat că drepturile de pensie ale acestuia au fost stabilite greșit și că se impune utilizarea la calcularea punctajului mediu anual a stagiului complet de cotizare de 25 de ani.
Susținerile recurentului contestator în sensul că recalcularea pensiei sale trebuia să se facă prin luarea în considerarea a unui stagiu de cotizare de 20 de ani sunt lipsite de suport legal, în condițiile în care activitatea desfășurată de acesta nu se include în categoria celor prevăzute în textul art. 20 lit. din Legea nr. 19/2000, iar pe de altă parte, dispozițiile legale la care face trimitere recurentul cuprinse în Legea nr. 3/1977 nu-și găsesc aplicabilitatea în speță.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza prevederilor articolului 312 aliniatul 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile și va păstra în tot sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, și recurentul contestator cu domiciliul în O,-,. 3, județul B, împotriva sentinței civile nr. 683/LM din data de 17.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 05.02.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 13.02.2009
- judecător fond -,
- dact. gref. - 13.02.2009 - 2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
