Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 210/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 210
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Părău
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.220/AC din 03.12.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat avocat - pentru recurenta-reclamantă, și intimatul-pârât, lipsă fiind recurenta.
Procedura - legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, care a învederat că dosarul este la primul termen de judecată și că intimatul a depus întâmpinare, după care:
Instanța a constatat recursul la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, legal timbrat.
Intimatul-pârât a arătat că nu poate prezenta actul de identitate, întrucât nu-l are asupra sa. D-na avocat a confirmat identitatea acestuia.
S-a înmânat d-nei avocat, pentru recurentă, un exemplar de pe întâmpinarea depusă de intimat și de pe înscrisurile anexate la aceasta.
Avocat a depus 2 înscrisuri, respectiv xerocopii de pe un proces-verbal și de pe o decizie emisă de Consiliul Popular al Comunei P (filele 25-26). Intimatul a precizat că îi este cunoscut conținutul înscrisurilor.
Nefiind alte cereri prealabile, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, a solicitat admiterea recursului formulat de reclamantă, casarea deciziei civile recurate, respingerea apelului formulat de intimat și menținerea sentinței civile pronunțate în cauză de Judecătoria Piatra Neamț, prin care s-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul proprietatea reclamantei - respectiv C1 și C2 - dobândită prin act autentic de vânzare-cumpărare. A susținut că terenul a fost proprietatea exclusivă a vânzătorului, iar cu privire la casă s-a convenit ca aceasta să fie vândută reclamantei, pârâtul urmând să primească grajdul. A arătat de asemenea că ulterior pârâtul a fost primit în casă de reclamantă conform procesului-verbal aflat la dosar, iar acesta "s-a pus stăpân" pe anexă, prin amenințări. Apărătorul a susținut că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală, având în vedere cât intimatul nu a formulat nicio acțiune de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare iar recurenta și-a dovedit dreptul de proprietate cu acest act autentic. A solicitat menținerea sentinței de evacuare a intimatului din imobilul C2, care este în fapt anexa casei C1. A solicitat în finalul pledoariei obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul-pârât, având cuvântul, a susținut că părinții săi i-au lăsat cu acte din imobile și că după moartea bunicii sale s-a făcut un alt act, peste actul inițial. A mai arătat că este recăsătorit, are un copil de 9 luni, iar în grajd nu sunt condiții optime de locuit și a precizat că anexa C2 este compusă din 2 camere. A solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă, întrucât este mulțumit de hotărârea dată de instanța de apel, și să se mențină voința bunicii.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.220/2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamța fost admis apelul pârâtului împotriva sentinței civile nr. 962/02.03.2009 a Judecătoriei Piatra Neamț.
S-a schimbat în totalitate sentința, în sensul următor:
A fost respinsă, ca nefondată, acțiunea în evacuare formulată de reclamanta împotriva pârâtului.
A fost obligată reclamanta-intimată la 5,15 lei cheltuieli de judecată către apelantul-pârât.
În motivarea deciziei instanța de apel a arătat că prin sentința civilă nr. 962 pronunțată la data de 2.03.2009 de Judecătoria Piatra Neamța fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul și s-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul proprietatea reclamantei, situat în intravilanul satului, com. P, jud. N, respectiv din construcțiile C1 și C2 constând în casa și bucătăria de vară, bunuri dobândite de reclamantă prin contractul autentic de vânzare cumpărare nr. 1444/1998 și identificate prin completarea la expertiza efectuată în cauză, expertiză care face parte integrantă din sentință. A fost totodată obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî acestea, prima instanță a reținut că reclamanta și-a motivat cererea pe împrejurarea că prin contract de vânzare cumpărare a dobândit de la tatăl său o casă de locuit împreună cu terenul aferent, în suprafață de 4705 mp. În lipsa sa, plecată fiind din țară, pârâtul, care este fratele său, a intrat cu forța in imobil, spărgând ușa casei, a scos bunurile reclamantei, în locul lor aducându-și propriile bunuri, iar acum refuză eliberarea de bună voie a imobilului.
Pârâtul, prin întimpinare, a solicitat respingerea acțiunii, învederând că imobilul l-a primit de la mama sa, în prezent decedată, prin testament autentic.
Prin interogatoriul luat pârâtului, acesta a declarat că în raport de schița terenului, din completarea la expertiză, el locuiește în imobilul C2, având cale de acces comună cu a reclamantei, și că nu locuiește în imobilul C3, care este în fapt un grajd.
Instanța de fond a constata că imobilul din care s-a solicitat evacuarea constituie proprietatea reclamantei, potrivit contractului autentic de vânzare cumpărare anexat la dosar și este situat pe terenul de asemenea proprietatea sa în baza aceluiași contract, imobile provenind de la tatăl acesteia, care a dispus în favoarea reclamantei prin vânzare, în calitatea sa de proprietar, astfel că la aceste bunuri pârâtul nu justifică nici un drept.
În construcțiile reprezentând casa de locuit C1 și o bucătărie de vară C2, pârâtul locuiește în mod abuziv, în lipsa unui titlu de proprietate valabil, exercitând o posesie abuzivă, precară, dovedită atât prin concluziile expertizei cât și prin declarațiile martorilor, probe coroborate cu recunoașterea pârâtului prin interogatoriul luat.
Cum dreptul de proprietate este un drept inviolabil, care trebuie respectat și exercitat în mod liber și suveran, s-a apreciat că se impune evacuarea pârâtului în temeiul art. 1416 Cod civil. Testamentul invocat de pârât ca just titlu se referă la alte bunuri cu caracter succesoral, respectiv bunuri rămase moștenire de la defuncta sa mamă, de care aceasta a dispus prin testament în favoarea lui, bunuri care nu au legătură cu cele în litigiu.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâtul, arătând că instanța nu a ținut cont de înscrisurile pe care el le-a depus la dosar, respectiv de testamentele părinților părților, actualmente decedați, prin care aceștia au împărțit bunurile către copii. Actul de vânzare cumpărare întocmit de tată către sora apelantului, respectiv intimata reclamantă, consideră că nu are valabilitate întrucât testamentul nu a fost desființat înainte de întocmirea vânzării. Întrucât în familia sa a apărut și un copil și nu are o altă locuință unde să se mute, a solicitat admiterea apelului și respingerea acțiunii.
În dovedire a depus în copie adeverință de rol emisă de Primăria com. P, chitanță de plată a impozitului, testamentele autentificate sub nr. 3549/1987 și nr. 3550/1987, cerere pentru deschiderea procedurii succesorale după defunctul Gh., certificate de stare civilă privind familia sa.
La solicitarea instanței, intimata reclamantă a depus în copie certificatele de stare civilă ale părinților, defuncții soți, sentința civilă nr. 7106/1997 a Judecătoriei Piatra Neamț, copii ale registrelor agricole ale titularului Gh. din perioada anilor 1951-1989. solicitat respingerea apelului, considerând că dreptul său de proprietate este deplin dovedit prin contractul de vânzare cumpărare prin care tatăl său a dispus de bunurile sale în favoarea dânsei.
Analizând apelul formulat, tribunalul a constatat că acesta este fondat, și l-a admis pentru următoarele considerente:
Intimata-reclamantă și-a fundamentat cererea referitoare la drepturile sale locative cu privire la imobilul casă și bucătărie de vară (C1 și C2) pe prevederile contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1444/10.04.1998. Potrivit acestuia, bunicul său, i-a vândut nepoatei de fiică, reclamanta în speță, o casă și o bucătărie împreună cu terenul aferent în suprafață de 4705 mp, cu precizarea că bunurile reprezintă bunurile sale proprii, casa fiind construită de dânsul singur înainte de căsătorie, respectiv anterior anului 1938, iar asupra terenului i s-a constatat dreptul de proprietate într-o acțiune în constatare, prin sentința civilă nr. 7106/1997 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț.
În apărarea sa, apelantul-pârât a invocat prevederile testamentelor pe care bunicii lor le-au întocmit în favoarea lor, a nepoților.
Din studiul actelor invocate de părți, precum și a înscrisurilor solicitate a fi depuse în stadiul apelului, tribunalul a reținut că imobilele construcții din care s-a solicitat evacuarea apelantului-pârât au fost în realitate construite de defuncții soți și, în timpul căsătoriei lor. Astfel, aceștia s-au căsătorit la data de 11.02.1939, iar potrivit înscrierilor din registrele agricole aferente anilor 1951-1989 depuse în copie la filele 46-53 dosar apel, acestea au fost declarate ca fiind construite după cum urmează: casa în anul 1950, grajdul în anul 1951/ în unele file 1957, iar bucătăria în anul 1944/ în alte file 1950. Toți acești ani se situează în timpul căsătoriei bunicilor părților, căsătorie ce a încetat prin decesul lui la data de 25.06.1997.
Prin urmare regimul juridic al bunurilor construcții este cel guvernat de principiul comunității de bunuri a soților. În privința terenului, regimul juridic al acestuia a fost constatat prin sentința civilă nr. 7106/1997 a Judecătoriei Piatra Neamț, terenul intrând în patrimoniul lui Gh. prin moștenire legală de la părinții săi, având prin urmare statut de bun propriu.
Situația acestor bunuri este confirmată și de testamentele pe care în timpul vieții soții le-au întocmit în favoarea nepoților de fiică, ambii testând în favoarea intimatei casa, iar în favoarea apelantului grajdul și bucătăria de vară, consemnându-se expres că aceste construcții au fost făcute de amândoi soții în timpul căsătoriei.
În aceste condiții, se vădește faptul că imobilele construcții în litigiu fac parte din masa succesorală devălmașă rămasă de pe urma soților, a căror succesiune nu a fost dezbătută și ieșirea din indiviziune nu a fost efectuată. Chiar dacă în cuprinsul actului de vânzare cumpărare întocmit, vânzătorul menționează că imobilul construcție l-ar fi edificat singur anterior căsătoriei, în fapt s-a dovedit că această mențiune nu corespunde realității, astfel că actul autentic nu este în măsură a anula drepturile succesorale neindividualizate în materialitatea lor, pe care apelantul, în calitate de moștenitor, le are în patrimoniul său cu privire la bunurile din masa succesorală. Mai mult decât atât, apelantul este și beneficiarul unui testament prin care i-a testat bucătăria și grajdul, testament pe care urmează a-l valorifica la momentul la care părțile vor proceda la ieșirea din indiviziune.
Chiar dacă în privința testamentului întocmit de se poate afirma că acesta a fost parțial revocat tacit prin înstrăinarea voluntară a parte din bunuri, în temeiul art. 923 Cod civil, testamentul întocmit de este valabil, nu a fost revocat sau anulat, astfel că își produce efectele.
Având în vedere că apelantul justifică drepturi succesorale potențiale cu privire la bunurile din care se solicită evacuarea, această situație împiedică admiterea acțiunii, neputând face din reclamantă proprietara exclusivă a bunurilor, care să poată avea prerogativele depline de posesie și folosință a acestora.
De altfel, nici ca situație de fapt intimata-reclamantă nu a putut proba în instanța de fond susținerea că apelantul-pârât îi ocupă și construcția identificată cu C1, cu destinația casă, întrucât atât din declarațiile martorilor propuși de aceasta, filele 51 și 59, cât și din interogatoriul luat pârâtului (fila 58), rezultă concluzia convergentă că pârâtul stăpânește doar imobilul C2.
Constatând, pentru toate cele expuse anterior, că apelul pârâtului este fondat, în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă tribunalul l-a admis și a schimbat în totalitate sentința atacată, în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii de evacuare promovate.
La solicitarea apelantului-pârât, tribunalul a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă, obligând reclamanta, căzută în pretenții, la plata către pârât a cheltuielilor de judecată ocazionate, constând în taxele judiciare de timbru aferente promovării apelului.
Împotriva acestei decizii a promovat recurs reclamanta care a criticat nelegalitatea hotărârii invocând, în esență, faptul că instanța de apel, respingând acțiunea în evacuare, a procedat la o greșită aplicare a legii, în condițiile în care, pe de o parte intimatul-pârât nu a făcut acte de acceptare a succesiunii autoarei, iar pe de altă parte contractul său de vânzare-cumpărare a imobilului în litigiu, nu a fost anulat.
A mai invocat recurenta faptul că intimatul a pătruns în forță în imobilul din care s-a solicitat evacuarea, precum și faptul că acesta provoacă în permanență scandaluri.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, invocând un drept de coproprietate asupra imobilului în litigiu. În susținerea apărării, intimatul a depus o serie de înscrisuri (copii de pe testamentele autentificate de autorii lor și, extras de rol agricol privind imobilul, acte de stare civilă, care atestă că din căsătoria sa a rezultat un minor, familia locuind în imobilul din care s-a solicitat evacuarea, decizia nr.23/28.05.1988 a fostului Consiliu popular al comunei P, județul N, de încuviințare a înfierii recurentei).
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă recurenta-reclamantă a solicitat evacuarea intimatului-pârât din imobilul (C1 și C2) reprezentând casă și bucătărie de vară, prevalându-se de actul de vânzare-cumpărare nr.1444/1998, autentificat la notariat, prin care autorul său i-a înstrăinat imobilele anterior menționate, împreună cu o suprafață de 4705 mp teren, precum și de sentința civilă nr.7106/1997 a Judecătoriei Piatra Neamț prin care s-a constatat dreptul de proprietate al acestuia asupra terenului înstrăinat.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv testamentele autentificate prin care autorii comuni și testează în favoarea ambelor părți, imobile (construcții și teren aferent, printre care și cel în litigiu), contractul de vânzare-cumpărare nr.1444/1998 (ce a stat la baza acțiunii, prin care autorul înstrăinează recurentei o parte din imobile, menționate în contract ca fiind bunuri proprii), rezultă că ambele părți dețin titluri juridice pe temeiul cărora își invocă dreptul de proprietar asupra imobilului în litigiu.
În contextul în care ambele părți invocă un drept de proprietate asupra unui imobil ce face parte din masa succesorală rămasă de pe urma autorilor și, a căror succesiune nu a fost dezbătută, părțile fiind, în prezent, în codevălmășie asupra acesteia, în mod corect instanța de apel a reținut că acțiunea în evacuare nu poate fi primită, reclamanta nedovedind un drept de proprietate exclusiv asupra bunului - imobil în litigiu.
De asemenea, în mod corect instanța de control judiciar a reținut că actul de vânzare-cumpărare de care s-a prevalat reclamanta în susținerea acțiunii în evacuare, act prin care aceasta cumpără de la autorul o parte din imobilele menționate în testamentul întocmit de acesta, în favoarea ambelor părți, anterior vânzării, contract care eventual ar putea fi interpretat ca o revocare tacită a testamentului, nu este suficient prin el însuși să conducă la admiterea acțiunii, atât timp cât testamentul întocmit de autoarea (soția lui ), de asemenea în favoarea ambelor părți, își produce efectele, nefiind anulat sau revocat.
Pe cale de consecință, atât timp cât ambele părți invocă titluri juridice pe care își afirmă dreptul de proprietate pentru imobilul în litigiu, cât timp succesiunea autorilor comuni nu a fost dezbătură, nu s-a dispus sistarea stării de codevălmășie și atribuirea bunurilor succesorale în individualitatea lor, acțiunea în evacuare dintr-un imobil, bun succesoral, promovată de comoștenitor împotriva altui comoștenitor, nu poate fi admisă.
Având în vedere cele anterior arătate, apreciind că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art.3041pct.9 Cod pr.civilă, instanța în temeiul art.3121Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE
Respinge ca nefondat recursul promovat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.220 din 03.12.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.sent. -
Red.dec.apel - /
Red.dec.rcurs -
Tehnored. - 4 ex.
22.03.2010
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
