Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 227/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR- - 05.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 227/
Ședința publică din 12 martie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții, și G împotriva Deciziei civile nr. 849/A din 04.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și, pentru evacuare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la a doua strigare, se prezintă, pentru pârâții recurenți și, doamna avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,50 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâților recurenți și depune la dosar chitanța nr.-, în valoare de 4 lei și timbru judiciar de 0,50 lei, precum și împuternicirea avocațială.
La solicitarea instanței privind soluționarea cererii reconvenționale, reprezentanta pârâților recurenți și învederează instanței că soluționarea acestei cereri a fost suspendată, pe considerentul că dosarul de fond a fost înaintat spre soluționare instanței de apel și arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta pârâților recurenți și solicită, în principal, modificarea în tot a hotărârii recurate și respingerea acțiunii în evacuare, iar în subsidiar, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru motivele arătate pe larg în cererea de recurs, pe care le reiterează instanței, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată că, prin Decizia civilă nr. 894/A din 04.12.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins apelurile declarate de pârâții G, și împotriva Sentinței civile nr. 624/10.06.2008, pronunțată de Judecători Sânnicolau M în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și.
În consecință, Tribunalul a confirmat hotărârea primei instanțe, care a admis acțiunea formulată de reclamanții și și a dispus evacuarea pârâților, și G din imobilul situat în M, nr.67, jud. T, înscris în CF nr. 1986 M, disjungând cererea reconvențională formulată de pârâți, având ca obiect pretenții, și fixând termen de judecată pentru aceasta la 09.09.2008.
Pentru a pronunța disjungerea, în temeiul art. 120 Cod procedură civilă, prima instanță a reținut că cererea principală este în stare de judecată, iar pentru soluționarea cererii reconvenționale este necesară administrarea de probe, respectiv proba testimonială și proba cu expertiza tehnică.
Cu privire la soluția dată pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că, potrivit extrasului CF nr. 1986 M, dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu aparține reclamanților și, iar susținerile pârâților, referitoare la faptul că au cumpărat de la reclamanți imobilul, potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, nu pot fi reținute, întrucât, prin sentința civilă nr. 233/2007, s-a dispus rezoluțiunea acestui contract, iar prin sentința civilă nr. 370/2006 s-a constatat nulitatea absolută a acestuia.
Astfel, prima instanță a stabilit că pârâții nu justifică vreun titlu locativ asupra imobilului în litigiu și, prin urmare, a apreciat că acțiunea reclamanților este întemeiată în raport de dispozițiile art.480 Cod civil.
Prin cererea de apel, pârâtul Gas olicitat schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de el, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru verificarea calității sale procesuale pasive, deoarece nu locuiește în imobil.
Prin apelul lor, pârâții și au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, pentru judecarea împreună cu cererea reconvențională, susținând că titlul în baza căruia locuiesc este antecontractul de vânzare- cumpărare din 08.10.2002, dată de la care locuiesc în imobil, la care au făcut diverse investiții, solicitând pe calea cererii reconvenționale obligarea intimaților la plata contravalorii acestora, care în mod evident au ridicat valoarea imobilului, însă instanța de fond, procedând la disjungere, le-a creat o pagubă imensă, ei invocând în legătură cu aceste investiții un drept de retenție, până la despăgubire.
Tribunalul a apreciat că sunt nefondate apelurile declarate de pârâți, reținând că, în calitate de proprietari tabulari, reclamanții sunt îndreptățiți la posesia, folosința și dispoziția imobilului, fiind irelevante susținerile pârâților referitoare la cumpărarea imobilului printr-un antecontract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, întrucât prin sentința civilă nr. 233/2007 s-a dispus rezoluțiunea acestui contract, iar prin sentința civilă nr. 370/2006 s-a constatat nulitatea absolută a acestuia.
Privitor la cererea reconvențională, instanța de apel a apreciat că, în mod justificat, în baza art. 120 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța de fond a luat măsura disjungerii acesteia, având ca obiect pretenții, de cererea principală, prin formarea unui nou dosar și judecarea separat, observând că cererea principală este în stare de judecată, iar pentru soluționarea cererii reconvenționale este necesară administrarea de probe- înscrisuri, martori, expertiză.
Tribunalul a mai avut în vedere că se justifică chemarea în judecată a pârâtului G prin aceea că acesta a avut calitate procesuală pasivă în dosarul nr-, în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 233/2007 a Judecătoriei Sânnicolau
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, și G, solicitând, în principal, modificarea în tot a hotărârii recurate și respingerea acțiunii în evacuare, iar în subsidiar, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, unde cererea reconvențională a fost suspendată, pe considerentul că dosarul de fond a fost înaintat spre soluționare instanței de apel.
În motivarea cererii de recurs, reclamanții recurenți au invocat dispozițiile art. 304 pct. 6,7,8 și 9 și 312 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea atacată este total greșită, prin aceea că instanța de apel a interpretat greșit cererea reconvențională, în sensul că aceasta nu are ca obiect numai pretențiile solicitate, ci se referă expres la stabilirea și constatarea dreptului de retenție, până la plata contravalorii investițiilor efectuate.
Recurenții au mai învederat că sunt posesorii imobilului în litigiu, din care se solicită evacuarea și au făcut cheltuieli pentru repararea și modernizarea lui, ceea ce le conferă dreptul de a reține și a păstra acest bun până la dezdăunarea lor, iar instanța de apel nici nu se referă cu ocazia soluționării apelului la dreptului lor de retenție, consacrat prin dispozițiile art. 1619 Cod civil.
Totodată, au susținut că, prin disjungerea cererii reconvenționale de cererea principală, prima instanță a încălcat însăși noțiunea dreptului de retenție, precum și dispozițiile art. 1444 Cod civil, conform cărora locatarii nu pot fi dați afară mai înainte de a fi dezdăunați de către locator.
Reclamanții intimați au fost citați cu mențiunea de a depune întâmpinare, dar nu au dat curs acestei solicitări.
În urma examinării deciziei atacate, prin prisma motivelor invocate prin cererea de recurs, care se încadrează în cazurile prevăzute de art. 304 pct. 5,7,8 și 9 și 312 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat recursul pârâților, pentru considerentele ce în continuare sunt relevate.
Într-adevăr, prin cererea reconvențională (fila 33 dosar fond) pârâții- reclamanți reconvenționali au invocat dreptul de retenție, alături de petitul privind despăgubirea lor pentru investițiile efectuate la imobil.
Dreptul de retenție, reglementat expres de dispozițiile Codului civil, pentru unele raporturi juridice (art. 1444 și art. 1619), are o aplicare mai largă, fiind recunoscut oricărui deținător al unui bun, ca un drept real de garanție, atunci când există o datorie în legătură cu bunul cărui restituire se cere.
Or, art. 120 alin. 1 Cod procedură civilă instituie regula potrivit căreia "cererea reconvențională se judecă odată cu cererea principală", iar în speța de față există o strânsă legătură, indisolubilă, între acțiunea principală în evacuare și cererea reconvențională, pentru despăgubiri și drept de retenție, astfel încât pentru o buna administrare a justiției se impune a fi judecate împreună.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, prin disjungerea acțiunii principale de acțiunea reconvențională, prima instanță a adus atingere dreptului de retenție însuși, invocat prin cererea reconvențională.
Așa fiind, în baza art. 304 pct.5,7 8 și 9 și 312 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul pârâților, va casa decizia recurată și va admite apelul pârâților împotriva hotărârii primei instanțe, pe care o va desființa cu trimiterea cauzei la Judecătoria Sânnicolau M pentru a fi soluționate împreună cele două cereri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții, și G împotriva Deciziei civile nr. 849/A din 04.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de pârâți împotriva Sentinței civile nr. 624 din 10.06.2008, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosarul nr-.
Desființează sentința apelată și trimite cauza la Judecătoria Sânnicolau M pentru a se judeca împreună cererea principală și cererea reconvențională.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. - 17.03.2009;
Tehnored. - 20.03.2009; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Sânnicolau
Judecător:
Instanță de apel: Tribunalul Timiș
Judecători:,
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu, Florin Șuiu
