Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 2289/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2289/R/2009
Ședința publică din data de 30 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR: ---
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 26/A din 5 februarie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții intimați, G, și
, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este timbrat cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 lei (8).
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 09.10.2009, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului și obligarea pârâților la eliberarea terenului, conform scriptului și actelor în dovedire pe care le depune la dosar, cu cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2743/23.10.2008, pronunțată de Judecătoria Vișeu d Sus în dosar nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții G, G, și, având ca obiect evacuarea magaziilor de lemne pe care pârâții le-au construit la marginea străzii G din orașul Vișeu de.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că acțiunea în evacuare formulată de reclamantă este una specifică raporturilor juridice de locațiune, reglementată prin dispozițiile art. 1410-1445.civ. reclamanta nedepunând la dosar și nedovedind existența vreunui contract de locațiune încheiat între părți, cu obligații asumate în acest sens, astfel încât acțiunea în evacuare nu este admisibilă, dreptul de proprietate, invocat de reclamantă, asupra terenului ocupat de magaziile de lemne, putând fi apărat doar pe calea acțiunii în revendicare imobiliară. Reclamanta, însă, nu este titulara unui dreptul de proprietate exclusivă asupra imobilului înscris în CF nr. 2517 Vișeu de, din examinarea sentinței civile nr. 2540/22.11.2006, pronunțată de Judecătoria Vișeu d Sus în dosar nr-, reieșind faptul că reclamanta, împreună cu ceilalți moștenitori ai defuncților proprietari tabulari, și, au partajat voluntar imobilul teren identificat în CF nr. 2517 Vișeu de, nr. top 438/2, în suprafață totală de 959 mp. reclamantei revenindu-i o suprafață de 191 mp.
Mai mult de cât atât, din adresa nr. 11483/24.09.2008 a Primăriei orașului Vișeu de, rezultă că nu este clarificată în totalitate situația juridică a imobilului, întrucât pentru terenul expropriat de la părinții reclamantei, și pe care în parte sunt amplasate magaziile de lemne, teren identificat în CF nr. 2517 Vișeu de, nr. top 438, s-a oferit moștenitorilor proprietarilor tabulari, în baza Legii nr. 10/2001, un alt teren în schimb.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta, solicitând obligarea pârâților la evacuarea magaziilor de lemne amplasate pe terenul expropriat de la antecesorii reclamantei.
Tribunalul Maramureș, prin decizia civilă nr. 26/A/05.02.2009, pronunțată în dosar nr-, a respins ca nefondat apelul reclamantei, motivat pe aceleași considerente care au fost avute în vedere și de către instanța de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru continuarea administrării de probe.
În motivarea recursului s-a arătat că sora recurentei, este plecată în străinătate din anul 2001, în Portugalia, acesta fiind motivul pentru care nu s-a putu da curs succesiunii după părinții și, urmând însă ca aceasta să se realizeze într-un timp optim, pentru a intra de drept în posesia actului de proprietate asupra terenului ocupat în parte de magaziile de lemne a căror evacuare se solicită. S-a arătat de către recurentă că din sentința nr. 2540/2006 a Judecătoriei Vișeu d e reiese faptul că recurenta împreună cu ceilalți moștenitori ai defuncților proprietari tabulari și, și-au partajat voluntar terenul din CF nr. 2517 Vișeu de, nr. top 438/2, în suprafață totală de 959 mp. din care reclamantei i-a revenit o suprafață de 191 mp. însă, instanța de fond reține în mod greșit că magaziile a căror evacuare se solicită, au fost construite cu acordul Primăriei Vișeu de. Prin adeverința alăturată recursului se face dovada că intimații au fost obligați la demolarea magaziilor, însă datorită faptului că Primăria Vișeu de nu a insistat în cererea ei, magaziile au rămas în același stadiu.
Deoarece, arată recurenta, o parte din suprafața de teren pe care sunt construite magaziile, a fost expropriată în favoarea Statului Român, pentru cauză de utilitate publică, instanța trebuia, în virtutea rolului activ și pentru a pronunța o hotărâre cât mai aproape de adevăr, să procedeze la chemarea în judecată a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, mai ales că, potrivit legilor în vigoare, dacă în termen de 1 an de la expropriere, cauza de utilitate publică pentru care s-a făcut exproprierea nu a fost dusă la îndeplinire, terenul revine înapoi la vechii proprietari. Recurenta a precizat că anual a încheiat cu intimatul Goc onvenție prin care acesta i-a plătit chirie pentru suprafața ocupată de el cu magazia de lemne. Este adevărat că pentru suprafața de teren expropriată recurenta a primit teren în schimb în baza Legii nr. 10/2001, însă, acest teren este situat la periferia orașului și este evaluat la o sumă foarte mică față de valoarea suprafeței expropriate, care este situată în zona centrală, și în plus este necorespunzătoare, fiind prevăzută cu stâlpi de înaltă tensiune, din care cauză nu poate fi folosit pentru construcție.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul Gas olicitat respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât în cuprinsul său nu există motive de nelegalitate a hotărârii atacate, iar motivele invocate de recurentă nu sunt fundamentate pe nici unul din cazurile prevăzute de art. 304.proc.civ. În ceea ce privește fondul cauzei, s-a arătat că magaziile au fost construite cu acordul Primăriei Vișeu de, la acea dată terenul fiind expropriat de Statul Român.
Intimatul Gas olicitat respingerea recursului ca netemeinic, arătând că își menține declarațiile pe care le-a susținut în fața instanței de fond și de apel.
A formulat întâmpinare în cauză și intimatul, solicitând respingerea ca netemeinic a recursului, cu precizarea că își menține toate declarațiile și înscrisurile pe care le-a susținut la instanța de fond și la instanța de apel.
Recursul este nefondat.
Așa cum pertinent a observat intimatul G, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, recursul reclamantei nu este fundamentat pe nici unul din motivele de recurs expres prevăzute de art. 304.proc.civ. împrejurare raportat la care s-ar părea că acesta este nul.
Însă Curtea, prin prisma art. 306 alin. 3.proc.civ. constată că chiar dacă motivele de recurs au fost greșit indicate, această împrejurare nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.proc.civ.
Deși, la o primă privire, s-ar părea că recursul reclamantei este inadmisibil pentru netemeinicie, totuși, făcând aplicarea art. 306 alin. 3.proc.civ. se poate aprecia în sensul că recurenta a invocat și motive de nelegalitate a hotărârii recurate - care s-ar putea circumscrie punctului 9 al art. 304.proc.civ. -, respectiv, încălcarea de către instanță a rolului activ, prin nechemarea în judecată a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și prin nerespectarea dispozițiilor legale conform cărora, dacă în termen de 1 an de la data exproprierii pentru cauză de utilitate publică, nu s-a realizat utilitatea publică în vederea căreia s-a făcut exproprierea, terenul revine foștilor proprietari.
Toate celelalte motive de recurs vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, intrând sub incidența art. 304 pct. 10 și 11.proc.civ. în prezent abrogate, astfel încât, nu mai pot fi supuse cenzurii instanței de recurs.
În ceea ce privește motivele de recurs, de așa zisă nelegalitate a hotărârii recurate, Curtea urmează să le respingă ca nefondate, motivat pe următoarele considerente:
S-a reproșat de către recurentă, atât instanței de fond, cât și instanței de apel, faptul că nu au dat dovadă de rol activ, prin aceea că nu au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Este știut faptul că principiul rolului activ al instanței, consacrat de art. 129.proc.civ. se exercită doar în deplin acord și în interdependență cu principiul disponibilității procesului civil, consacrat de art. 129 alin. 1.proc.civ. principiul conform căruia reclamantul este cel care dispune de proces, el este cel care are îndatorirea ca, în condițiile legii, să fixeze cadrul procesual al litigiului, prin arătarea persoanelor pe care dorește să le împrocesueze și prin fixarea exactă a obiectului cererii de chemare în judecată, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1.proc.civ. precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
Rolul activ al judecătorului este limitat la ceea ce partea a solicitat prin cererea introductivă de instanță, judecătorul fiind obligat să-și exercite rolul activ strict în limitele cu care a fost învestit, în acest sens dispunând prevederile art. 129 alin. 6.proc.civ. conform cărora în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Prin urmare, nu se poate imputa instanței de fond, ori instanței de apel, faptul că nu a fost introdus în cauză Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, câtă vreme, prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a precizat expres care sunt pârâții pe care dorește să-i cheme în judecată, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nefiind menționat în niciun fel ca pârât în cauză.
Nefondat este și motivul de recurs prin care se critică exproprierea, și care s-ar circumscrie prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994, având în vedere că acest motiv excede cadrului procesual al cauzei, astfel cum acesta a fost fixat de reclamantă prin petitul cererii de chemare în judecată, nicăieri în cuprinsul cererii introductive de instanță reclamanta necontestând în vreun fel măsura exproprierii terenului de către Statul Român.
Singurul petit al cererii de chemare în judecată consta în evacuarea magaziilor de lemne de pe terenul cu nr. top 438/2 din CF nr. 2517, de către pârâții menționați în cuprinsul acestei cereri, astfel încât, raportat la pretențiile cu care reclamanta a învestit instanța de judecată, motivele de recurs prin care se critică exproprierea și se subliniază necesitatea introducerii în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, intră sub incidența art. 316.proc.civ. rap. la art. 294.proc.civ.
În ceea ce privește susținerea recurentei, conform căreia ar fi avut o convenție anuală încheiată cu G, această susținere a fost invocată, de asemenea, pentru prima dată în instanța de recurs, intrând sub incidența art. 316.proc.civ. rap. la art. 392 alin. 1.proc.civ.
Tot sub incidența art. 316.proc.civ. rap. la art. 294.proc.civ. intră și motivul de recurs prin care se contestă schimbul de terenuri operat în baza Legii nr. 10/2001 între Statul Român și moștenitorii foștilor proprietari tabulari ai terenului pe care sunt amplasate magaziile de lemne.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9.proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 26/A/05.02.2009 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - --- - ---
Red./dact.MM
7ex./03.11.2009
Jud.apel:/
Jud.fond:
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
