Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 23/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.23
Ședința publică din 17 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva Deciziei civile nr. 831/A din 22.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, s-a prezentat avocat în reprezentarea reclamanților recurenți, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la 10.01.2008, reclamanții recurenți au depus concluzii scrise, procesul-verbal al executorului judecătoresc din 12.11.2007 și somația din 6.11.2007.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți învederează instanței că intimatul refuză încheierea contractului de închiriere, că acesta nu a locuit în imobilul din care se solicită evacuarea, ci la mama sa în str.- - de la B, abia după primirea notificării mutându-se la imobilul în litigiu unde nu plătește chiria. Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr. 831/A din 22.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamanții și împotriva Sentinței civile nr. 6812/26.06.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat.
În consecință Tribunalul a confirmat hotărârea primei instanțe, care a respins acțiunea formulată de reclamanți, având ca obiect evacuarea pârâtului din apartamentul nr. 1 (fost 1A), situat în T, H, nr. 2.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Sentința civilă nr. 3456/2006 a Judecătoriei Timișoara, rămasă irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între A Urbis și pârât cu privire la apartamentul în litigiu și a fost restituit proprietarei de la care fusese preluat abuziv de către Statul Român, care l-a vândut reclamanților, iar în cauză nu s-a făcut dovada că și contractul de închiriere nr. 227/4/02.06.1997, în temeiul căruia pârâtul locuiește în continuare în imobil, a fost reziliat sau anulat prin hotărârea definitivă și irevocabilă.
Prima instanță a mai stabilit că sunt neîntemeiate susținerile reclamanților cu privire la lipsa titlului locativ al pârâtului, deoarece din cuprinsul notificării nu reiese că obiectul acesteia ar fi încheierea unui nou contract de închiriere, ci pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, iar pe de altă parte, notificarea a fost trimisă la o altă adresă decât cea a locuinței închiriate de pârât.
Astfel, prima instanță a conchis că, nefiind îndeplinite cerințele legii în sensul arătat anterior, nu se poate aplica nici sancțiunea prevăzută de art. 10 alin. 3 din G nr. 40/1999 cu modificările anterioare, nefiind culpa pârâtului că nu și-a exprimat opțiunea cu privire la continuarea locațiunii.
În calea de atac a apelului, reclamanții au criticat hotărârea primei instanțe pentru încălcarea principiului disponibilității, prin neluarea în considerare a poziției procesuale a pârâtului cu ocazia interogatoriului, care a recunoscut că a fost notificat cu privire la evacuare, că nu a încheiat contract de închiriere nici cu Primăria și nici cu proprietarii tabulari și că este de acord cu evacuarea dacă se dovedește că reclamanții sunt proprietarii imobilului în litigiu.
Tribunalul a considerat că este neîntemeiat apelul reclamanților, reținând că pârâtul beneficiază de un titlu care îi conferă folosința imobilului, respectiv de contractul de închiriere nr. 227/4/02.06.1997, care a fost prorogat prin G nr. 40/1999 până la 08.05.2004, iar apoi a fost prelungit din nou prin G nr. 8/2004, astfel încât la data de 16.11.2005, când a rămas irevocabilă Sentința civilă nr. 345/204 a Judecătoriei Timișoara, prin care imobilul a fost restituit fostei proprietare tabulare, raportul juridic de închiriere între pârât și Statul Român era în ființă, noua proprietară fiind ținută să se conformeze dispozițiilor art. 10 din G nr. 40/1999 în privința demersurilor în vederea închirierii unui nou contract de închiriere.
Totodată, instanța de apel a apreciat că susținerile pârâtului cu ocazia interogatoriului luat de către prima instanță nu pot fi calificate drept acte de dispoziție procesuală.
Împotriva deciziei Tribunalului au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri și admiterea acțiunii în evacuare.
În motivare, reclamanții recurenți au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, arătând că nu pot fi invocate neregularitățile notificării în condițiile în care pârâtul a recunoscut la interogatoriu primirea acesteia, acolo unde a locuit efectiv, iar pe de altă parte, acesta avea obligația legală, conform art. 6 din G nr. 40/1999 de a solicita încheierea contractului de închiriere.
Recurenții au invocat, de asemenea, că este greșită și calificarea interogatoriului luat pârâtului, care reprezintă o achiesare sub condiție, dovedindu-se că ei sunt proprietarii imobilului.
În fine, recurenții au susținut că pârâtul nu a plătit chirie nici la și nici noilor proprietari.
În urma examinării deciziei atacate, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 6 și 10 din G nr. 40/1999, Curtea apreciază că recursul reclamanților este întemeiat pentru considerentele ce în continuare vor fi relevate.
Potrivit art. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 40/1999, "În cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, și desființate prin hotărâre judecătorească, proprietarul recunoscut de justiție va încheia cu persoanele care au cumpărat locuința în baza Legii nr. 112/1995 și care o ocupă efectiv,la cererea acestora, un contract de închiriere pentru o perioadă de 5 ani", iar conform art. 10 alin. 3 din același act normativ "În cazul în care chiriașul sau fostul chiriaș comunică proprietarului că nu cere să încheie un nou contract de închiriere, acesta este obligat să îi predea proprietarului locuința pe bază de proces-verbal, în termen de cel mult 60 de zile de la data notificării prevăzute la alin. (1). Nepredarea locuinței înăuntrul acestui termen îl îndreptățește pe proprietar să ceară în justiție evacuarea necondiționată a locatarilor, cu plata daunelor interese, pe calea ordonanței președințiale".
În speță, sunt pe deplin realizate ipotezele normelor cuprinse în art. 6 și 10 alin. 3 din G nr. 40/1999, în condițiile în care pârâtul a recunoscut la interogatoriu primirea notificării de la reclamant, nu au formulat o cerere pentru încheierea unui nou contract de închiriere conform art. 6 din G nr. 40/1999, iar din cuprinsul procesului-verbal întocmit de către executorul judecătoresc la data de 12.11.2007, depus ca înscris nou în recurs (715), rezultă fără echivoc că pârâtul nu este de acord să încheie un nou contract de închiriere cu reclamanții.
Pe de altă parte, instanțele au interpretat greșit interogatoriul luat pârâtului la 19.06.2007, care reprezintă o mărturisire calificată atâta timp cât acesta a declarat că "Dacă se dovedește că reclamanții sunt proprietari, sunt de acord să părăsesc imobilul".
Or, prin extrasul F nr. 16140 T (filele 10-12 dosar primă instanță), reclamanții au făcut dovada că sunt proprietarii imobilului în litigiu, începând cu data de 03.07.2006.
În virtutea considerentelor de mai sus, în baza art. 296, 304 pct. 9 și 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul reclamanților, va modifica decizia Tribunalului și va admite apelul reclamanților împotriva hotărârii primei instanțe, pe care o va schimba în tot, în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva Deciziei civile nr. 831/A din 22.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de reclamanți împotriva Sentinței civile nr.6812/26.02.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanți și în consecință:
Dispune evacuarea pârâtului din apartamentul nr.1 (fost 1A) situat în T, H nr.2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Cristian Pup
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red./22.01.2008
Tehnored. /2 ex./25.01.2008
Prima instanță:
Instanța de apel:,
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Cristian Pup
