Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 23/2010-
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cigan Dana Galeș Maria vicepreședintele instanței
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat în,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 300 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalcularea pensiei.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimatul contestator - personal și reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 15.06.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că la data de 16.12.2009 prin registratura instanței, recurenta intimată Casa Județeană de Pensii a depus la dosar completare la întâmpinare prin care a răspuns celor solicitate prin adresa emisă la termenul anterior, că la data de 04.01.2010 prin același serviciu al instanței, intimatul contestator a depus la dosar răspuns la completarea la întâmpinare, după care:
Reprezentantul intimatului contestator depune la dosar chitanța nr. 209 din 11.01.2010 emisă de cabinet de avocat, privind achitarea onorariului de avocat, practică judiciară: decizia civilă nr. 257/2009-R din 12 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr- și sentința civilă nr- din 11 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului contestator solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinările depuse la dosar, cu obligarea recurentei intimate la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 500 lei, plus 90 lei reprezentând contravaloarea transportului intimatului la instanță.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 300/LM din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a dmis contestația formulată de contestatorul, cu domiciliul în, nr. 22, jud. B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,str. -, nr. 6, jud. B, și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. 41055/07.02.2008, emisă de intimată, pe seama contestatorului și a fost obligată intimata să reactualizeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens în care se va emite o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului.
Intimata a fost obligată la plata sumei de 660 lei în favoarea contestatorului, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Contestatorul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă în baza deciziei nr. 41055/10.11.1998 (fila 21 dosar).
Potrivit art. 1 din nr.OUG 4/2005 pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de această ordonanță de urgentă.
Conform art.2 din același act normativ, recalcularea prevăzută la art.1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000, precum și a prevederilor nr.OUG4/2005.
Din aceste texte de lege rezultă că pentru pensiile stabilite anterior datei de 1.04.2001, determinarea punctajului mediu anual se realizează în conformitate cu prevederile Legii 19/2000. Prin urmare, cu toate că contestatorul a fost înscris la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă în anul 1998, fiind pensionat în temeiul dispozițiilor Legii nr.3/1977, drepturile acestuia se calculează în conformitate cu prevederile Legii 19/2000.
Tribunalul a constatat că nu este vorba despre retroactivitatea legii civile prin aplicarea Legii 19/2000 și pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a acestui act normativ ci, este vorba de aplicarea principiului "aplicării imediate a legii noi", deoarece recalcularea pensiilor se realizează cu începere de la data intrării în vigoare a OUG nr.4/2005.
De altfel, pentru a se realiza o uniformizare între pensiile pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, cu pensiile pensionarilor înscriși la pensie după intrarea în vigoare a Legii 19/2000, era imperios necesar a se aplica o legislație unitară, sens în care a fost adoptată OUG 4/2005 care face trimitere pentru toți pensionarii indiferent de data înscrierii la pensie la dispozițiile Legii 19/2000.
În concluzie, tuturor pensionarilor indiferent de data înscrierii la pensie urmează să li se aplice dispozițiile Legii nr.19/2000.
Conform art. 43 al.3 din Legea nr.19/2000 asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art.20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă.
Conform art.20 lit. b din Legea nr.19/2000 locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații.
Din adeverința nr. 265/07.02.2005 emisă de (fila 2 dosar), rezultă că activitatea desfășurată de contestator în perioada 28.03.1966-21.12.1972 și 11.01.1976-01.04.1992, se încadrează în zona I radiații, condiții speciale de muncă în procent de 100%. Prin urmare, contestatorul îndeplinea condițiile prevăzute de art.43 al.3 din Legea nr.19/2000 și art.20, lit. b din Legea nr.19/2000.
Conform art. 77 al. 2 din Legea nr.19/2000, în situația asiguraților prevăzuți la art.43 și 47, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole. Or, art. 43 al. 3 din Legea 19/2000 prevede un stagiu de cotizare de 15 ani în zona I de expunere la radiații.
Prin urmare intimata Casa Județeană de Pensii a determinat greșit punctajul mediu anual al contestatorului și implicit pensia acestuia prin împărțirea numărului de puncte obținut de asigurat la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani încălcând astfel dispozițiile art.77 al. 2 coroborat cu art. 43 al. 3 și art. 20 lit. b din Legii 19/2000.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art.77 al. 2 coroborat cu art. 43 al. 3 și art. 20 lit. b din Legea nr.19/2000, instanța a admis contestația și a dispus anularea deciziei nr. 41055/07.02.2008, emisă de intimată, pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens în care se va emite o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului.
Intimata, fiind în culpă procesuală, în baza art.274 Cod procedură civilă a fost obligată la plata în favoarea contestatorului a sumei de 660 RON cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii și respingerea contestației formulată de petent.
Prin motivele de recurs, recurenta a arătat în esență că, instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art.2 alin.1 din nr.HG1550/2004, legiuitorul stabilind clar care sunt cele două categorii de stagiu complet de cotizare utilizat la stabilirea punctajului mediu anual, reclamantul fiind pensionat sub Legea nr.3/1977 fiindu-i aplicabile aceste prevederi, stagiul de cotizare fiind de 30 de ani pentru bărbați, art.14 ain.4 al acestei legi acordă doar beneficiul reducerii vârstei de pensionare pentru cei care au lucrat 15 ani nu și 20 de ani în grupa a - II -
Consideră că recurenta a aplicat corect dispozițiile art. 2 din Normele Metodologice ale nr.HG 1550/2004, care au stabilit că stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de Legea nr. 3/1977, astfel că este greșită hotărârea instanței de fond, care arbitrar a modificat cuantumul acestui stagiu de cotizare, reducându-l la 15 ani, în loc de 30 ani, cum este stabilit de Legea nr. 3/1977.
Arată că, în cauză fiind incidente prevederile Legii nr.3/1977, instanța de fond este în eroare cu privire la interpretarea prevederilor legale, aceasta făcând trimitere la faptul că recurenta nu a aplicat la recalcularea pensiei reclamantei prevederile Legii nr.19/2000.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, nr.HG1550/2006, Legea nr.3/1977, Legea nr.19/2000.
Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Criticile recurentei sunt nefondate.
Potrivit deciziei nr. 41055 din 7.02.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii B, intimatului contestator i-a fost recalculat dreptul de pensie conform nr.OUG 4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani la determinarea punctajului mediu anual.
Din înscrisurile existente la dosar, respectiv din adeverința nr. 265 din 07.02.2005 rezultă că contestatorul a fost salariatul Companiei Naționale a SA B - Sucursala B, iar activitatea acestuia desfășurată se încadrează în procent de 100% în zona de radiații în conformitate cu prevederile nr.HG407/1990, nr.HG1025/2003 și art.20 alin.1 lit."b" din Legea nr.19/2000.
Este de netăgăduit împrejurarea că, contestatorul s-a pensionat în perioada în care deschiderea dreptului său la pensie cădea sub incidența Legii nr.3/1977, iar potrivit nr.HG1550/2004 art.2 alin.3, în cazul persoanelor cărora drepturile la pensie li s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat, era cel prevăzut de Legea nr.3/1977, însă este important a se sublinia că un act normativ ulterior celui mai sus indicat și anume nr.OUG4/2005, prevede expres la art.1 și 2 că, recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se realizează în condițiile prevăzute de ordonanța aflată în discuție, recalcularea efectuându-se prin determinarea punctajului mediu anual și al cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Sigur că, la data deschiderii dreptului la pensie, erau în vigoare dispozițiile Legii nr.3/1977, care în art. 14 prevedea beneficiul reducerii vârstei de pensionare pentru persoanele care au lucrat în grupa I sau a II-a de muncă, dar actualul act normativ în materie - Legea nr.19/2000 - statuează la art.43 că, pentru asigurații ce au lucrat efectiv în locurile de muncă prevăzute la art.20 lit."b" și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în condițiile reglementate de norma legală menționată, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, edificator fiind textul art.77 alin.2 din Legea nr.19/2000.
Este cert că, intimatului i s-au aplicat la data deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile Legii nr.3/1977, însă, la recalculare, nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de art. 20,43,77 alin.2 din Legea nr.19/2000, modificată și completată, aspect reținut în mod judicios de instanța de fond, nefiind vorba de o adăugare la lege. De altminteri,dacă s-ar proceda altfel s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia, la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie,elocvente fiind în acest sens dispozițiile OUG nr.4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005. În acest context, se impun a fi evocate mențiunile inserate în preambulul OUG nr.4/2005 conform cărora recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, este reclamată de respectarea principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie" și de asigurarea unui cadru legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care s-a considerat că "vizează interesul public și constituie situații de urgență". Conform art.2 din acest act normativ, recalcularea pensiilor din sistemul public se efectuează, astfel cum s-a mai subliniat anterior, "cu respectarea prevederilor Legii nr.19/200 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare", precum și a prevederilor ordonanței aflate în discuție.
Mai mult, art.2 din Legea nr.19/2000 consacră principiul egalității tuturor participanților la sistemul public,iar dacă ar fi acceptat punctul de vedere exprimat de partea recurentă,fără îndoială că s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru persoanele cărora li s-au deschis dreptul la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului, mai mult un atare procedeu ar contraveni atât Constituției României care consfințește, prin articolul 16 alin.1, egalitatea de tratament însă și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Este important totodată a se menționa că în cursul judecării cauzei a fost pronunțată Decizia asupra recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, nr.40/2008 prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, concluzionându-se că, în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr.3/1977 și au lucrat în grupele I,II de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de art.14, însă în considerentele aceleiași decizii s-a precizat că instanțele care au aplicat stagiul de cotizare impus de art.8 (30 de ani la bărbați, 25 de ani la femei), au procedat corect, art.14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă. Această decizie nu este aplicată în prezenta speță dat fiind că, până la publicarea acesteia în monitorul oficial, la data de 20 mai 2009, persoanele care au promovat litigii anterior, aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, excepție făcând situațiile în care dreptul intern este mai favorabil, ceea ce nu este cazul în speță, context în care este necesar a se face trimitere la art. art.11, 20 din Constituția României cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica acesteia și respectiv la art.14, respectiv art.1 din Protocolul nr.1 și nr.12. S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de Apel Oradea întrucât astfel cum s-a reliefat mai sus, la data promovării litigiului -12.03.2008-, partea contestatoare avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul adițional nr.1 a practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, sens în care este necesar a se face trimitere la cauzele, /României.
Față de considerentele ce preced, instanța de recurs, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, va menține în tot sentința recurată, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă, recurenta intimată Casa Județeană de Pensii B va fi obligată la plata sumei de 140 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat în,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 300 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă Casa Județeană de Pensii B să plătească părții intimata suma de 140 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.dec.- /15.01.2010
Jud.fond. -
Dact./15.01.2010
Ex.2
2 com./02.02.2010
1. recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B
2. intimatul contestator domiciliat în,-, județul B,
Președinte:Cigan Dana Galeș MariaJudecători:Cigan Dana Galeș Maria, Popa Aurora
