Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 24/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 24/2010-
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cigan Dana Galeș Maria vicepreședintele instanței
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de contestatoarea din HG, nr. 289, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 888/LM din 05 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că prin registratura instanței la data de 10.12.2009 intimata Casa Județeană de Pensii a depus la dosar întâmpinare, că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 888/LM din 05 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a espins contestația formulată de contestatoarea domiciliată HG în comuna Popești, sat, nr. 289, jud. B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, jud. B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Soțul contestatoarei a ieșit la pensie pentru munca depusa prin decizia nr. 65358/1979, sub imperiul dispozițiilor Legii 3/1977.
Contestatoarei i s-a stabilit dreptul la pensie de urmaș prin decizia nr. -/21.07.1992.
Ulterior, s-a procedat la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatoarei în temeiul HG nr. 1550/2004, cu luarea în considerare a unui stagiul complet de cotizare de 30 de ani, după cum reiese din buletinul de calcul depus la dosar.
Legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care a beneficiat soțul contestatoarei era Legea 3/1977.
Potrivit art. 2 alin. (1) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, norme aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, pentru persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, drepturile de pensie se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual.
Conform acestor norme, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă, prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunii de evaluare.
Aliniatul (3) al aceluiași articol prevede că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Prin decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, s-a statuat că singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Curtea a reținut că asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sănătății, și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare. A stabilit că interpretarea dată de unele instanțe în sensul că acestei categorii de asigurați îi sunt aplicabile dispozițiile art. 43 din Legea nr. 19/2000 și ale anexei nr. 4 la această lege ca "act normativ special" la care fac trimitere prevederile art. 2 alin. (4) din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, sunt consecința unei interpretări greșite a prevederilor legale, întrucât Legea nr. 19/2000 reprezintă o lege generală, actul normativ-cadru în domeniul pensiilor și al drepturilor de asigurări sociale.
În ce privește principiul înscris în expunerea de motive a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit căruia "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", acesta nu poate fi aplicat în cauză atât timp cât în lege nu există o prevedere expresă potrivit căreia și persoanelor care au lucrat în grupele speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 li se aplică acest act normativ pentru determinarea stagiului de cotizare și în raport de acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare.
Ca atare, arată Curtea, aplicabilitatea prevederilor normelor metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 este întărită și confirmată de norma de trimitere din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005. De asemenea, în considerentele deciziei se menționează ca potrivit art. 1 din Codul civil și art. 15 alin. (2) din Constituția României republicată, legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă, astfel că legea nouă, respectiv Legea nr. 19/2000 nu se poate aplica decât situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977.
Potrivit art. 329 alin 3 din Cod procedură Civilă "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Chiar dacă practica curentă a instanței a fost în sensul că acestei categorii de asigurați îi sunt aplicabile Legea 19/2000, această practică trebuie în prezent reconsiderată, fata de dispozițiile stabilite prin decizia nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța a respins contestația formulată de contestatoare ca neîntemeiată.
Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimată.
Împotriva acestei sentințe, în termen și cu respectarea formelor legale a declarat recurs contestatoarea HG, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței și admiterea cererii sale cum a fost formulată, în sensul recalculării pensiei de urmaș, prin reținerea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, cu acordarea retroactivă a acestor drepturi din 01 septembrie 2005.
În motivarea recursului, recurenta arată în esență că, hotărârea instanței de fond s-a dat cu nerespectarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale, respectiv art. 20, 43, 77 și 78 din Legea 19/2000 care au prioritate față de Decizia 40/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii. Prioritate au și prevederile comunitare, susține recurenta, invocând în acest sens Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, care la art. 14 interzice discriminarea, ori în cauze similare cum este cazul sentinței civile nr. 1075/LM/2008 în dosar nr-, aceeași instanță a pronunțat o soluție de admitere a contestației.
Recurenta invocă prevederile legale interne și internaționale și comunitare mai sus menționate.
Prin întâmpinare, intimata Casa Județeană de Pensii Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat.
Invocă în drept, Legea 3/1977, Legea 19/2000 și Decizia nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Criticile aduse de recurentă sunt fondate.
Potrivit deciziei nr. - din 21.07.1992, emisă de Casa Județeană de Pensii B, recurentei contestatoare i s-a deschis dreptul la pensie de urmaș, după soțul său, pensionat la rândul său prin decizia 65358/13.03.1979.
intimatei i-au fost stabilite drepturile la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă cu începere din anul 1979, având o vechime totală în muncă de 37 de ani și 5 luni din care 23 ani, 1 lună, în condiții speciale subteran, iar 2 ani și 9 luni în grupa a III-a de muncă.
Este de netăgăduit împrejurarea că, soțul intimatei s-a pensionat în perioada în care deschiderea dreptului său la pensie cădea sub incidența Legii nr.3/1977, iar potrivit nr.HG1550/2004 art.2 alin.3, în cazul persoanelor cărora drepturile la pensie li s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat, era cel prevăzut de Legea nr.3/1977, însă este important a se sublinia că un act normativ ulterior celui mai sus indicat și anume nr.OUG4/2005, prevede expres la art.1 și 2 că, recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se realizează în condițiile prevăzute de ordonanța aflată în discuție, recalcularea efectuându-se prin determinarea punctajului mediu anual și al cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Soțul intimatei a lucrat anterior deschiderii dreptului său la pensie în condiții speciale de muncă, peste 23 de ani, iar Legea nr.3/1977 prevedea drepturi speciale pentru această categorie de salariați, în sensul reducerii vârstei de pensionare.
Sigur că, la data deschiderii dreptului la pensie, erau în vigoare dispozițiile Legii nr.3/1977, care în art. 14 prevedea beneficiul expus în alineatul de mai sus, dar actualul act normativ în materie - Legea nr.19/2000 - statuează la art.43 că, pentru asigurații ce au lucrat efectiv în locurile de muncă prevăzute la art.20 lit."a" - la care se încadrează și soțul contestatoarei - și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 20 ani în condițiile reglementate de norma legală menționată, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, edificator fiind textul art.77 alin.2 din Legea nr.19/2000.
Este cert că, soțului intimatei i s-au aplicat la data deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile Legii nr.3/1977, însă, la recalculare, chiar dacă este pensie de urmaș, nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de art. 20,43,77 alin.2 din Legea nr.19/2000, modificată și completată, aspect reținut în mod eronat de instanța de fond.
De altminteri, dacă s-ar proceda altfel s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia, la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, elocvente fiind în acest sens dispozițiile OUG nr.4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005. În acest context, se impun a fi evocate mențiunile inserate în preambulul OUG nr.4/2005 conform cărora recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, este reclamată de respectarea principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie" și de asigurarea unui cadru legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care s-a considerat că "vizează interesul public și constituie situații de urgență". Conform art.2 din acest act normativ, recalcularea pensiilor din sistemul public se efectuează, astfel cum s-a mai subliniat anterior, "cu respectarea prevederilor Legii nr.19/200 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare", precum și a prevederilor ordonanței aflate în discuție.
Mai mult, art.2 din Legea nr.19/2000 consacră principiul egalității tuturor participanților la sistemul public,iar dacă ar fi acceptat punctul de vedere exprimat de partea recurentă, fără îndoială că s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru persoanele cărora li s-au deschis dreptul la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului, mai mult un atare procedeu ar contraveni atât Constituției României care consfințește, prin articolul 16 alin.1, egalitatea de tratament însă și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Este important totodată a se menționa că în cursul judecării cauzei a fost pronunțată Decizia asupra recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, nr.40/2008 prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, concluzionându-se că, în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr.3/1977 și au lucrat în grupele I, II de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de art.14, însă în considerentele aceleiași decizii s-a precizat că instanțele care au aplicat stagiul de cotizare impus de art.8 (30 de ani la bărbați, 25 de ani la femei), au procedat corect, art.14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă. Această decizie nu este aplicată în prezenta speță dat fiind că, până la publicarea acesteia în monitorul oficial, la data de 20 mai 2009, persoanele care au promovat litigii anterior acestei date, dat fiind practica constantă a Curții în admiterea acestor contestații, aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, excepție făcând situațiile în care dreptul intern este mai favorabil, ceea ce nu este cazul în speță, context în care este necesar a se face trimitere la art. art.11, 20 din Constituția României cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica acesteia și respectiv la art.14, respectiv art.1 din Protocolul nr.1 și nr.12. S-a făcut așadar aplicarea practicii unitare în materie a Curții de Apel Oradea întrucât astfel cum s-a reliefat mai sus, la data promovării litigiului -19.02.2009-, partea contestatoare avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul adițional nr.1 la convenție, a practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, sens în care este necesar a se face trimitere la cauzele, /României.
În contextul celor mai sus expuse, se impune stabilirea în cauză a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani pentru contestatoare, dar în ceea ce privește acordarea acestor drepturi, urmează a se avea în vedere termenul de prescripție de 3 ani, raportat la data introducerii contestației.
Față de considerentele ce preced, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul și va modifica în întregime sentința recurată, în sensul admiterii contestației formulate și obligării intimatei Casa Județeană de Pensii la recalcularea pensiei de urmaș a contestatoarei HG, stabilită prin decizia -, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, la determinarea punctajului mediu anual, cu acordarea acestor drepturi începând cu data de 19 februarie 2006.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin.1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de contestatoarea din HG, nr. 289, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 888 din 05 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate în sensul că:
ADMITE contestația formulată de contestatoarea HG în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință:
Dispune anularea deciziei de pensionare - din data de 10.03.2008 emisă de intimată pe seama contestatoarei și obligă intimata la recalcularea pensiei de urmaș a acesteia prin luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, sens în care urmează să emită o nouă decizie în favoarea contestatoarei cu acordarea drepturilor astfel stabilite, începând cu data de 19.02.2006.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.dec.- /15.01.2010
Jud.fond: -
Dact./15.01.2010
Ex.2
2 com. /11.02.2010
1. recurenta contestatoare din HG, nr. 289, Cod poștal -, jud. B,
2. intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul
Președinte:Cigan Dana Galeș MariaJudecători:Cigan Dana Galeș Maria, Popa Aurora
