Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 24/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.24/2009-
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Doina Măduța | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în, nr. 217, județul B, împotriva sentinței civile nr.585/LM din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă intimatul contestator -personal, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanțe faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosarul cauzei a parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 18.12.2008 întâmpinare din partea intimatului contestator, după care:
Întrebat fiind, intimatul contestator arată că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentului recurs.
Intimatul contestator solicită respingerea recursului promovat de partea recurentă, ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, cu acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 11 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate cu transportul pentru azi la instanță.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 585/LM din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. 84598/01.07.2007, emisă de intimată, pe seama contestatorului, intimata fiind obligată să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 21 ani, sens în care intimata a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Prin decizia nr. 84598/30.06.2005 a fost recalculată pensia contestatorului obținând un punctaj mediu anual de 0.81717 puncte.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform Legii nr. 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr.3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță s-a impus o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977, care prevedea la o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s- impus concluzia că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art.44 din Legea nr. nr.19/2000 prevede că "asigurații prevăzuți la art. 20 lit. a), c) și d), care au realizat stagii de cotizare mai mici decât cele prevăzute la alin. (1) și (2) ale art. 43, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea proporțională a vârstelor standard de pensionare, în condițiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor cuprinse în anexele nr. 4 și 5", iar art.77 alin.3 din același act normativ stipulează că "în situațiile prevăzute la art. 44, la stabilirea punctajului mediu anual al asiguraților conform alin. (1) se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 și 5."
Conform anexei nr.4 din Legea nr. 19/2000, la un stagiul de cotizare realizat în condiții speciale cuprins între 18 și 20 ani stagiul total de cotizare necesar este de 21 ani, cu condiția realizării unui stagiu de cotizare realizat în alte condiții de muncă de 3 ani.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea în muncă a contestatorului, aflat la dosar, rezultă că acesta a desfășurat activitate pe o perioadă de 19 ani și 5 luni în subteran, având și stagiu de cotizare realizat în alte condiții de muncă mai mare de 3 ani, în temeiul art. 20 alin.1 lit. a și art.44 din Legea nr. 19/2000 coroborat cu art.77 alin.3 din Legea nr.19/2000, a admis contestația și a dispus anularea deciziei nr. 84598/01.07.2007 și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 21 de ani, sens în care a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare. Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a criticat hotărârea pentru nelegalitate subliniind că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 2 din HG 1550/2004, astfel că consideră recurenta faptul că în mod eronat a reținut tribunalul că stagiul de cotizare nu este cel impus de art. 8 din Legea nr. 3/1977, care reglementează că, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Mai subliniază recurenta faptul că instanța a făcut o confuzie între stagiul complet de cotizare impus de Legea nr.3/1977 și anumite reduceri ale vârstelor standard de pensionare care operau în baza aceluiași act normativ, reduceri ce se acordau în considerarea faptului că o anumită persoană și-a desfășurat activitatea în condiții speciale sau deosebite de muncă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând sentința civilă atacată sub aspectul criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază ca fiind nefondat recursul pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.
Criticile aduse sentinței recurate, prin motivele de recurs sunt neîntemeiate, soluția pronunțată de instanța de fond fiind bazată pe o corectă interpretare a normelor de drept material incidente în cauză, raportat la data deschiderii dreptului la pensie al contestatorului și la stagiul de cotizare realizat de acesta.
Astfel, din actele dosarului, rezultă că drepturile la pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis în anul 1983 și că pentru determinarea punctajului mediu anual în procesul de recalculare al pensiei s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977.
Acest stagiu a fost reținut însă greșit de către intimată cu ocazia recalculării pensiei cuvenite contestatorului, eronat apreciind aceasta că stagiul complet de cotizare utilizat la recalculare în cazul persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul iulie 1977-31 martie 2001 este cel prevăzut de actul normativ în vigoare la momentul pensionării.
În acest sens vor fi avute în vedere prevederile OUG nr.4/2005 care a fost adoptată în scopul uniformizării pensiilor și în vederea rezolvării unitare a problemelor ce apar în procesul de interpretare generat de evoluția în timp a legislației de pensii, așa încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", art. 4 din acest act normativ dispunând că determinarea drepturilor la pensie se va face cu respectarea HG nr. 1550/2004 și în conformitate cu principiile unicității prevăzute de Legea nr.19/2000.
Ori, potrivit art.2 alin. 4 din HG nr. 1550/2004, persoanele care beneficiază de pensii stabilite în condiții prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie, prevăzut de aceste acte normative.
În speță, contestatorul desfășurând o perioadă de 19 ani 3 luni și 8 zile în condiții speciale și în alte condiții de muncă activitate peste 3 ani, devin incidente dispozițiile art. 44 din Legea nr. 19/2000 care prevede că asigurații prevăzuți la art. 20 lit. a,c,d, care au realizat stagii de cotizare mai mici decât cele prevăzut la alin. 1 și 2 ale art. 43, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea proporțională a vârstelor standard de pensionare, în condițiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare conform prevederilor cuprinse în anexele 4 și 5.
Tribunalul a reținut însă greșit faptul că stagiul complet de cotizare ce trebuia luat în considerare în procesul de recalculare al pensiei este de 21 de ani, astfel cum este prevăzut de anexa 4, acesta reprezentând stagiul total de cotizare necesar pentru a opera reducerea vârstei de pensionare, care nu se confundă cu stagiul complet de cotizare utilizat la calculul pensiilor.
În cazul contestatorului, stagiul complet de cotizare ce se impunea a fi luat în considerare este de 20 de ani, aspect ce rezultă din coroborarea prevederilor art. 43 al. 1 din Legea nr. 19/2000, cu cele ale art. 44 din aceiași lege.
Însă prin cererea introductivă s-a cerut recalcularea pensiei la un stagiu de cotizare de 21 de ani, așa încât în măsura în care s-ar fi dispus recalcularea la un stagiu de cotizare de 20 de ani, s-ar fi încălcat principiul disponibilității în procesul civil.
Pe de altă parte, este de subliniat și faptul că hotărârea a fost recurată numai de către partea intimată, astfel că nu se poate reține un stagiu mai mic decât cel acordat întrucât în acest fel i s-ar agrava recurentei situația în propria cale de atac, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 296 Cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, criticile recurentei fiind nefondate, în temeiul prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins, menținând hotărârea recurată.
Fiind în culpă procesuală, recurenta va fi obligată la 11 lei cheltuieli de judecată în recurs, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă în favoarea intimatului, sumă ce reprezintă cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în, nr. 217, județul B, împotriva sentinței civile nr.585/LM din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B să plătească părții intimate suma de 11 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător - 19.01.2009
- dactilografiat grefier - 02.02.2009-2 ex.
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader, Doina Măduța
