Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 272/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI

ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 272/

Ședința publică din 24 septembrie 2008

Completul de judecată constituit din:

PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă

JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc

JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici

Grefier - - -

Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în M,-, -escăruș, parter,.11, împotriva deciziei civile nr. 342, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 13 iunie 2008 în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți COM CM, cu sediul în C,-, domiciliată în M,-, -escăruș,.A,.11 și intimații chemați în garanție B, cu sediul în B, sector 1,--11 și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect evacuare.

La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurentul reclamant, avocat -, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 16468 din 24 septembrie 2008, pe care o depune la dosar (fila 53), iar pentru intimata pârâtă COM CM C, răspunde avocat, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.

Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal și nu a fost timbrat.

Apărătorul recurentului reclamant depune la dosar chitanța seria - nr. - din 09.09.2008, emisă de Trezoreria Municipiului C, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 7 lei, după cum i-a fost pus în vedere prin citație, conform rezoluției judecătorului (fila 2 dosar). Depune, totodată la dosar, concluzii scrise (fila 12).

Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.

Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.

Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, modificarea în tot atât a sentinței instanței de fond, cât și a deciziei instanței de apel.

Pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul de a se dispune să i se vândă garsoniera, locuința de serviciu, pe care o ocupă în baza unor contracte de închiriere, conform prevederilor Legii nr. 85/1992, republicată și ale Decretului-Lege nr. 61/1990. Mai solicită obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fondul cauzei, în apel și în recurs.

Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul, concluzii de respingere a recursului ca nefondat. Depune la dosar note scrise (fila 42) și practică judiciară). Nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 1012/2005, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta COM CM pârâta SC SA C să fie obligată pârâta de a-i vinde grasoniera situată în municipiul M,-, -escăruș,.A,.11, judetul C, cu plata daunelor cominatorii de 500. 000 lei pe zi de întârziere și cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1822 din 9.11.2005 pronuntată de către Judecatoria Mangalia în dosarul civil nr. 1012/ 2005 fost admisă exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Mangalia și declinată competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Prin sentința civilă nr. 5620/COM/ 15.09.2006 pronuntată de către Tribunalul Constanta în dosarul civil nr. 3316/COM/ 2005 în urma calificării actiunii ca fiind de natură patrimonială a fost admisă exceptia de necompetentă materială a Tribunalului Constanța, cu declinarea competentei de solutionare aac auzei în favoarea Judecatoriei Mangalia.

Prin sentinta civilă nr. 90/COM din 11 decembrie 2006 fost solutionat conflictul negativ de competentă între cele două instante, a cauzei privind pe reclamantul, pârâta reconvenientă SC SA Constanta și chematii în garantie S B și Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice, stabilindu-se competența de solutionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

În motivare s-a retinut că în cauză este înlăturată prezumția de comercialitate având în vedere faptul că atât părtile care participă la încheierea actului, bunul supus vânzării, natura vânzării, scopul urmărit cât și reglementările legale aplicabile acesteia.

Prin sentința civilă nr. 1352/C/27.06.2007 pronuntată de către Judecatoria Mangalia în dosarul civil nr- a fost admisă exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Mangalia și declinată competenta de solutionare a acuzei în favoarea Judecatoriei Constanța.

În considerentele sentintei civile mai sus mentionate s-a retinut că dreptul de a cumpăra imobilul în cauză pe care reclamantul doreste a-l valorifica, nu izvorăște din contractul de locatiune, ci din Legea nr. 85/ 1992, așa încât nu se poate retine competenta teritorială alternativă.

Prin sentința civilă nr. 2286 din 6.02.2008 pronuntată de către Judecatoria Constanța în dosarul civil nr- au fost respinse exceptiile lipsei calitătii procesuale active, a lipsei calitătii procesuale pasive, a inadmisibilitătii cererii de chemare în judecată, invocate de către pârâtă.

Totodată a fost respinsă cererea de chemare în judecată principală formulată de către reclamantul și admisă cererea reconventională formulată de către pârâta SC SA C și dispusă evacuarea reclamantilor și din imobilul situat în municipiul M,-, -escăruș,.A,.11, judetul C, cu obligarea reclamantilor către pârâtă la plata sumei de 404,60 lei reprezentând contravaloare chirie.

Totodată s-a luat act de renuntarea la judecată a pârâtei cu privire la cererea de chemare în garantie a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a APAPS B, cu obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare s-a retinut că reclamantul nu a avut calitatea de chiriaș al locuintei în litigiu la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/ 1992 modificată, dobândind această calitate doar din anul 2004, astfel încât nu beneficiază de prevederile acestui act normativ, iar reclamantul nu mai justifică un titlu locativ în temeiul căruia să mai poată ocupa locuinta, astfel încât se justifică evacuarea acestuia, precum si a numitei din apartamentul mai sus mentionat.

Împotriva sentinței civile mai sus mentionate a formulat apel reclamantul, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare s-a arătat că prima instantă a dat o interpretare eronată a dispozitiilor legale în raport de situația de fapt constatată întrucât deși s-a probat că garsoniera pe care o ocupă este o locuință de serviciu, instanta de fond si-a motivat hotărârea pe dispozitiile deciziei nr. ll / 2007 pronuntată de către Inalta C de Casatie și Justitie, decizie care se referă la întelesul ce trebuie dat notiunii de locuință de interventie. S-a mai arătat că imobilul mai sus mentionat a fost construit în perioada 1974- 1975 din fondurile statului și este format din garsoniere de serviciu, iar SC SA, a devenit proprietara acestuia, ca urmare a procesului de privatizare deși nu a alocat vreo sumă de bani pentru edificarea respectivului -escăruș.

Prin decizia civilă nr. 342 din 13 iunie 2008, Tribunalul Constanțaa respins ca nefondat apelul reclamantului.

Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut, în esență, că dreptul de a cumpăra și, respectiv, obligația corelativă de a vinde se pot concretiza printr-un contract de vânzare-cumpărare al spațiului locativ respectiv, numai în considerarea calității de chiriaș la momentul intrării în vigoare a legii, ori în speță reclamantul nu îndeplinește această condiție legală, devenind chiriaș în anul 2001.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă pentru următoarele motive:

-Instanțele de fond și de apel au dat o interpretare eronată prevederilor Legii nr. 85/1992. Legea nr. 85/1992 nu este o lege cu aplicare limitată în timp, ci ea se aplică și ulterior anului 1992, fără nici o discriminare între chiriași, după cum aceștia aveau sau nu calitatea de chiriași la data intrării în vigoare a acestui act normativ.

-Prin Decizia nr. 5 din 21 ianuarie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în cadrul unui recurs în interesul legii, că locuințele de serviciu - construite din fondurile statului - se vând titularilor contractelor de închiriere, indiferent de data încheierii acestora.

-Imobilul în litigiu constituie o locuință de serviciu, care se închiria anual. La sfârșitul fiecărui an se preda societății vechiul contract de închiriere și se încheia contractul nou.

Analizând legalitatea hotărârii recurate, în raport cu criticile reclamantului, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

1.Este real faptul că, Legea 85/1992 cuprinde dispoziții ce reprezintă norme de justiție socială, impunând unităților deținătoare de locuințe de serviciu, construite din fondul statului, vânzarea acestor locuințe chiriașilor - fără deosebire - după cum aceștia dețineau contractele de închiriere la momentul adoptării Legii 85/1992, sau au dobândit această calitate ulterior anului 1992.

În cauză însă dispozițiile Legii 85/1992 nu sunt aplicabile pentru următoarele considerente:

Societatea pârâtă este organizată în forma unei societății comerciale pe acțiuni, în patrimoniul acesteia întrând ca activ și Căminul "", în care se află spațiul a cărui vânzare a fost solicitată de către reclamant.

Reținem că, societatea pârâtă are ca obiect de activitate și oferirea de servicii de cazare, căminul " " constituind un punct de lucru, fiind utilizat pentru realizarea obiectului de activitate al acesteia, închirierea fiind un act de comerț, venitul obținut reprezintă profit al societății și pentru care se achită impozit pe profitul general al societății, așa cum rezultă din actul constitutiv al societății comerciale, Capitolul II, art. C (3).

Aceste aspecte au fost stabilite cu titlu irevocabil prin Decizia civilă nr.38/COM/08.02.2007 a Curții de APEL CONSTANȚA, care a confirmat sentința civilă nr. 5950/COM/2006 a Tribunalului Constanța (fila 53 fond).

Având în vedere că, spațiul în litigiu reprezintă un activ al societății iar contractele de închiriere au natura unor contracte comerciale, concluzia care se impune este aceea că unor asemenea spații nu le sunt aplicabile dispozițiile Decretului Lege nr.61/1990, ale Legii nr.85/1992 sau ale Legii nr. 76/1994 prin care s-a modificat Legea nr.85/1992, actele de dispoziție privind activele societății putând fi încheiate numai în condițiile prevăzute de actele normative care reglementează această materie.

Aceste spații nu au fost cumpărate de societatea pârâtă, în procesul de privatizare, pentru a fi folosite ca locuințe, în sensul dat acestei noțiuni de actele normative mai sus menționate și de Legea nr.114/1996, nefiind locuințe de serviciu sau locuințe de intervenție ci spații necesare realizării a însuși obiectului de activitate al acesteia.

În situația vânzări spațiilor în litigiu, societatea comercială ar fi pusă în situația de nu-și mai putea realiza obiectul de activitate, ceea ce nu se poate admite.

Intimatul reclamant este o persoană căreia societatea pârâtă i-a oferit servicii de cazare, prin derularea de către aceasta a unei activități comerciale, raporturi concretizate în perfectarea unor contracte comerciale, care nu cad sub incidența Legii nr.85/1992 astfel cum a fost modificată.

Față de considerentele expuse, reținându-se că dispozițiile art. 7 din Legea 85/1992 nu sunt aplicabile în speță, urmează a se respinge recursul reclamantului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurentul reclamant, domiciliat în M,-, -escăruș, parter,.11, împotriva deciziei civile nr. 342, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 13 iunie 2008 în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți COM CM, cu sediul în C,-, domiciliată în M,-, -escăruș,.A,.11 și intimații chemați în garanție B, cu sediul în B, sector 1,--11 și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect evacuare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

- - - -

- -

Grefier,

- -

Red.hot.jud.fond

Red.dec.jud.apel

Red.dec.jud.recurs: /26.09.2008

gref.AB/2 ex./26.09.2008

Președinte:Mihaela Popoacă
Judecători:Mihaela Popoacă, Irina Bondoc, Daniela Petrovici

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 272/2008. Curtea de Apel Constanta