Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 273/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂN I |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul - II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR 273/R/2009
Ședința publică din data de 18 februarie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol, soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții, domiciliat in O,--.96,județul B și CASA JUDETEANA DE PENSII B, cu sediul in O,- județul împotriva deciziei civile nr. 800/LM din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor; având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintăav.,în reprezentarea recurentului contestator, lipsă recurenta Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Nefiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul recalculării drepturilor la pensie prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 20 de ani, cu recalcularea drepturilor astfel stabilite începând cu anul 2005, cu cheltuieli de judecată în recurs.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 800/LM din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihors -a admis în parte in parte contestația formulata de contestatorul in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B si in consecința:
S-a dispus anularea deciziei nr.-/30.11.2005 emisa de intimata, pe seama contestatorului si a fost obligată intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, sens in care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Din considerentele sentinței se reține că prin decizia nr.-/14.08.2007 fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de Apel Oradea ( a se vedea deciziile civile nr.902/29.05.2008 și nr.638/18.04.2008),contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, instanța apreciază că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constata că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum am arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă in temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată si potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la legea 226/2006,in speța de față
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie funcția si locul contestatorului încadrându-se in grupa I de muncă potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de legea nr.226/2006.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea in munca aflate in dosarul de pensionare, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate in condiții speciale care țin de siguranța circulației, respectiv 29 de ani 7 luni si 16 zile, în temeiul art.3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006, a admis în parte contestația și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani și nu 20 de ani cum solicită neîntemeiat contestatorul, sens în care a obligat intimata sa emită o noua decizie de pensionare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât contestatorul cât și intimata Casa Județeană de Pensii
Recurenta Casa Județeană de Pensii B prin recursul declarat a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii contestației formulate de către contestatorul.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată, această recurentă, faptul că perioada de activitate de 20 de ani la care contestatorul face referire este doar perioada în care acesta a desfășurat activitate în grupa I de muncă și care îi dă dreptul la reducerea vârstei de pensionare și nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare stabilit în mod expres de Legea nr. 19/2000.
Mai arată că, în mod eronat, prima instanță a reținut că în cauza de față ar fi incidente dispozițiile Legii nr. 226/2006 în condițiile în care contestatorul nu a făcut dovada că a desfășurat una dintre activitățile prevăzute la anexa 2, subliniind totodată că încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale s-a făcut începând cu data de 1 aprilie 2004, dată la care intimatul avea calitatea de pensionar.
Recurentul, prin recursul declarat, a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul recalculării drepturilor la pensie prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 20 de ani, cu recalcularea drepturilor astfel stabilite începând cu anul 2005, cu obligarea Casei Județene de Pensii la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată,recurentul, că instanța de fond a nesocotit prevederile exprese ale art. 11 și 14 din Legea nr. 3/1977 combinate cu dispozițiile art. 19, 20, 43 și 77 din Legea nr. 19/2000, în ce privește durata vechimii în muncă și încadrarea sa în grupa I de muncă.
Consideră, astfel recurentul, că din moment ce s-a pensionat în anul 1997 îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 3/1977, așa încât având o vechime în grupa I de muncă de 29 de ani, 7 luni și 16 zile beneficiază de un stagiu de cotizare de 20 de ani la calculul pensiei.
Mai arată că nici Legea nr. 3/1977 și nici Legea nr. 19/2000 nu face distincție între diferitele funcții sau locuri de muncă care sunt în grupa I, iar acesta a lucrat ca și revizor CFR în trei schimburi în condiții de stres legat de siguranța circulației pe căile ferate și în locuri de muncă periculoase sub rețele de înaltă tensiune.
Analizând recursurile formulate în cauză, prin prisma criticilor invocate, instanța constată că acestea sunt nefondate, urmare a considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Prima instanță a realizat o corectă interpretare a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv HG nr. 1550/2004, OUG nr. 4/2005, Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 226/2006 raportat la data deschiderii dreptului la pensie a contestatorului și la stagiul complet de cotizare realizat de acesta în condiții speciale - 29 de ani, 7 luni și 16 zile.
Astfel, din actele dosarului se reține că drepturile la pensie ale contestatorului recurent s-au deschis în anul 1997 și că pentru determinarea punctajului mediu anual la calculul pensiei s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani, prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Ulterior deschiderii drepturilor la pensie cuvenite contestatorului, acestea au fost calculate succesiv folosindu-se în procesul de recalculare același stagiu de cotizare de 30 de ani.
Acest stagiu a fost reținut, însă, greșit de către intimata Casa Județeană de Pensii, corect dispunând tribunalul recalcularea prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, în condițiile în care contestatorul a muncit efectiv în grupa I de muncă 29 de ani, 7 luni și 16 zile îndeplinind activități ce vizează siguranța circulației.
Prin urmare, în această situație devin incidente dispozițiile art. 1 alin 1, art. 3 și art. 5 din Legea nr. 226/2006 care stabilesc faptul că persoanele care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă din cele enumerate în anexa 1 legii o perioadă de minimum 25 de ani beneficiază de reducerea vârstei de pensionare cu 15 ani, iar punctajul mediu anula avut în vedere la calculul pensiei se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare la 25.
Susținerile recurenților din motivele de recurs potrivit căruia stagiul de cotizare în cazul contestatorului este cel prevăzut de Legea nr. 3/1977, sub imperiul căruia acesta s-a pensionat, nu poate fi acceptată, sens în care vor fi avute în vedere prevederile OUG nr. 4/2005 care a fost adoptată în scopul uniformizării pensiilor și în vederea rezolvării unitare a problemelor ce apar în procesul de interpretare generat de evoluția în timp a legislației de pensii, astfel încât trebuie respectat principiul " la condiții egale de pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Este adevărat faptul că prin art. 2 alin 3 din HG nr. 1150/2004 se prevede că pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie1977- 31 martie 2001 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977, însă această prevedere intră în coliziune cu prevederile ordonanței mai sus arătate, care este un act normativ cu forță juridică superioară și, care, așa cum s-a subliniat în aliniatele precedente, a fost adoptat tocmai în scopul uniformizării pensiilor și în vederea realizării egalității de tratament pentru toate pensiile din sistemul public, indiferent de legislația care a fost în vigoare la data stabilirii inițiale a drepturilor la pensie, prin aplicarea acelorași principii și formule de calcul.
De asemenea nefondată se constată a fi și solicitarea recurentului contestator de a i se recalcula pensia în temeiul Legii nr. 3/1977, lege care a încet a-și produce efectele urmare a abrogării sale.
Prin urmare, HG nr. 1550/2004 invocată în recurs privind efectuarea operațiunilor de recalculare nu poate adăuga la lege sau schimba sensul dispozițiilor legale cu forță superioară, astfel criticile recurenților axate în principal pe greșita interpretare și aplicare a legii nu vor fi reținute.
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 cod procedură civilă recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de recurenții, domiciliat in O,--.96,județul B și CASA JUDETEANA DE PENSII B, cu sediul in O,- județul împotriva deciziei civile nr. 800/LM din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - -
Red dcz
16.03.2009
Jud fond,
Dact IC
2ex/18.03.2009
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
